via Prioritate de Dreapta
Cronica Română .com
Rezultatele alegerilor de la Atena au creat o situaţie în care 151 din
300 de mandate din parlament au fost câştigate de reprezentanţii
partidelor radicale ce militează pentru renunţarea la angajamentele
asumate de Grecia faţă de creditorii internaţionali. După ce trei
tentative de a forma un guvern de coaliţie au eşuat, majoritatea
politologilor consideră că declanşarea alegerilor anticipate este
inevitabilă şi demararea unei noi campanii electorale mai poate fi
amânată doar cu câteva zile. Legislaţia greacă prevede repetarea
alegerilor la intervale de 4 săptămâni până la momentul în care crearea
unui nou guvern va fi posibilă şi nu este exclus ca Grecia să intre
într-o perioadă de campanii electorale fără sfârşit. În acelaşi timp,
scenariul cel mai probabil este ca partidele care îşi propun ca Grecia
să părăsească zona euro să obţină în cadrul noului scrutin mai multe
voturi şi să poată forma un guvern. Conform ultimelor sondaje, alianţa
electorală SYRIZA, catalogată de jurnaliştii europeni drept „coaliţia
forţelor de stângă extremă”, va obţine peste 24% din voturi şi va avea
cel mai mare număr de mandate în noul parlament, iar partidele care
susţin sistemul actual, Noua Democraţie şi PASOK, vor obţine 17% şi 10%,
respectiv. Restul alegătorilor intenţionează să susţină alte partide
anti-sistem. În aceste condiţii, menţinerea Greciei în zona euro pare
din ce în ce mai improbabilă. Agenţia Reuters a realizat un sondaj în
rândul a 64 de economişti europeni, întrebarea fiind „credeţi că Grecia
va fi în zona euro pe 1 ianuarie 2013?”. Numai 35 dintre economiştii
care au participat la sondaj au răspuns afirmativ.
Unul dintre
semnele neîncrederii generalizate care există faţă de capabilitatea
statelor europene de a depăşi criza datoriilor suverane este declaraţia
şefului Corporaţiei Investiţionale a Chinei, Gao Xiqing: „suntem foarte
îngrijoraţi şi privim cu atenţie situaţia. Ani la rând noi am sprijinit
Europa unită, însă în condiţiile actuale noi suntem foarte îngrijoraţi…
Noi căutăm oportunităţi de investiţii în Europa, dar nu vrem să cumpărăm
obligaţiuni guvernamentale.” Corporaţia Investiţională a Chinei este un
fond suveran de investiţii, adică o organizaţie guvernamentală care
gestionează investiţiile statului chinez în străinătate. Se poate spune
că această declaraţie marchează momentul în care Beijingul a refuzat în
mod oficial să mai ofere liderilor europeni vreun sprijin financiar
notabil. Decizia Chinei de a renunţa chiar şi la posibilitatea teoretică
de a sprijini statele europene prin achiziţii de obligaţiuni
guvernamentale va afecta încrederea investitorilor instituţionali în
şansele Uniunii Europene de a depăşi criza datoriilor suverane.
În
condiţiile în care Grecia vă părăsi zona euro şi va declara faliment
naţional pentru a scăpa de datoriile asumate de guvernele precedente şi
de măsurile de austeritate impuse de autorităţile europene, Uniunea
Europeană se va confrunta imediat cu două probleme majore. Prima
problemă va fi starea sectorului bancar care deţine o cantitate
impresionantă de obligaţiuni elene care îşi vor pierde instantaneu orice
valoare. Această problemă este rezolvabilă prin redirecţionarea banilor
care urmau să fie transferaţi Greciei către programe de sprijin a
sectorului bancar. A doua problemă este mult mai dificilă. Ieşirea
Greciei din zona euro şi reducerea datoriei publice prin declararea
falimentului naţional poate constitui un exemplu atractiv pentru alte
ţări, iar costul de creditare a celorlalte ţări europene va creşte
substanţial din cauza acestor riscuri. Acţiunile politicienilor de la
Atena pot să distrugă rezultatele tuturor eforturilor care au fost
întreprinse de Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană pentru a
reduce costurile la care se pot împrumuta ţările europene. Unica
„soluţie” pe care o vor avea politicienii europeni va fi monetizarea
directă a datoriei publice a ţărilor comunitare, monetizare care poate
fi realizată prin achiziţia de obligaţiuni guvernamentale de către Banca
Centrală Europene, banii pentru aceste achiziţii fiind obţinuţi „din
pix”. Utilizarea „tiparniţei” BCE în calitate de „creditor de ultimă
opţiune” va avea efect negativ asupra încrederii în moneda unică
europeană şi va crea potenţialul unor efecte inflaţioniste devastatoare.
Astăzi,
se poate constata că am ajuns într-o situaţie în care interesele
Greciei sunt contradictorii cu interesele instituţionale ale Uniunii
Europene. Până acum, funcţionarii europeni au găsit modalităţi de a-i
forţa pe politicienii de la Atena să renunţe la apărarea intereselor
naţionale. Se pare că se apropie momentul în care guvernul de la Atena
va fi format din politicieni care nu vor răspunde la ordinele primite de
la Bruxelles, ceea ce va genera serioase probleme pentru restul Uniunii
Europene.
