Ce ciudat lucru imi pare / Cand eu trec
pe la Palat,/ S-aud garda de onoare / Batand toba nencetat! / Dururum!
Aceasta tara / A trecut prin multe, dar / Azi mi-e teama sa nu piara, /
Caci de ea n-aveti habar! / Mosii si stramosii nostri / Ca s-o vanda
n-au lasat! / Deci deschideti ochii vostri. / La Palat, / La Palat / S-a
scos tara la mezat!” (Din „Cetateanul si Tobosarul”, reprodusa dupa
Alexandru Macedonski, Poezii, Espla 1955, pp. 194-196)
Dezbaterea actuala pe tema revendicarii averii minoritatii germane si cultelor religioase (romano-catolice si evanghelice) ar trebui supuse unui dialog bine ancorat in societatea civila, fiind vorba despre averi imense aflate astazi in posesia statului si prevenind astfel un pesches pentru politicienii recuperatori romani si pentru Inalta Poarta de la Berlin. O actiune politica de acest gen nu are legitimitatea electorala, fiind doar un guvern de cifre aritmetice.
Odata cu instalarea noului guvern USL, s-a infiintat la inceputul acestei saptamani si o comisie a USL sub Domnul Calin Popescu Tariceanu privind restituirea proprietatilor. UDMR si minoritatile au cerut deja si fostului guvern restituirea in natura a proprietatilor confiscate de comunisti. Fostul ministru al Finantelor Publice, Bogdan Dragoi, a declarat in urma cu cateva saptamani, ca din totalul de 16 de miliarde euro estimat, care ar reprezenta echivalentul in bani al proprietatilor nationalizate, mai mult de jumatate ar reveni cultului romano-catolic, care a depus cereri de retrocedare pentru 88.000 de imobile, iar cealalta parte ar revenii minoritatilor din Romania.
Prea usor insa se pierde in discutia publica adevaratul motiv al acestei confiscarii a averii minoritatilor, care din motive politice este prezentata ca fiind un act de nedreptate comunista. De fapt, inca inainte de terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, Aliatii, prin Conventia de Armistitiu din 12 septembrie 1944 au impus, la articolul 15, dizolvarea organizatiilor pro-hitleriste de pe teritoriul romanesc. Conventia de Armistitiu a preluat principiile de realizare a pacii in Europa precum au fost stabilite prin Acordul de la Potsdam, incheiat la 1 august 1945 de catre Puterile Aliate. Astfel, Grupul Etnic German a fost desfiintat prin Decretul - Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al Romaniei. Prin aceeasi lege s-a hotarat si confiscarea tuturor bunurilor imobile ale respectivei organizatii hitleriste si legionare. Se remarca faptul ca aceasta lege (nr. 485/1944) nu a fost abrogata nici pana in zilele noastre. Prevederile articolului 15 au fost implementate in Romania si prin legea Nr. 187 din 23 martie 1945, Art. 3: In scopul infaptuirii reformei agrare, trec asupra Statului pentru a fi impartite …:
a) Pamanturile si proprietatile agrare de orice fel apartinand cetatenilor germani si cetateni romani, persoane fizice sau juridice, de nationalitate (origine etnica) germana, care au colaborat cu Germania hitlerista.
b) Pamanturile si alte proprietati ale criminalilor de razboi si ale celor vinovati de dezastrul tarii;
f) Bunurile agricole de orice fel ale cetatenilor romani care s-au inscris voluntari pentru a lupta impotriva Natiunilor Unite;
Dar care este totusi legatura dintre Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe), pana la desfiintarea sa prin lege in octombrie 1944 si cultele religioase? Incepand cu data de 23 mai 1932 Fritz Fabritius, reprezentatul sasilor din Romania a cerut din partea Romaniei dreptul de autonomie a grupului etnic german si administrarea proprie a scolilor si bisericilor germane. Dupa 21 noiembrie 1940 Grupul Etnic German, cand a fost oficializat prin Decretul - Lege nr. 830, a capatat un statut de semi-autonomie in cadrul statului roman. Conform politicii expansioniste a Reichului s-a constituit la scurt timp „N.S.D.A.P. der Deutschen Volksgruppe in Rumänien" (Partidul National Socialist al Grupului Etnic German din Romaniei). Conform structurii de semi-autonomie in cadrul Romaniei, Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe) era sub comanda directa si subordonat Partidului Muncitoresc German National - Socialist din Germania (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei - NSDAP). O mare parte a averii printre care se numara scoli si spitale nu a apartinut cultului religios, ci grupului etnic german. La baza acestei administratii a proprietatii cultelor religioase a stat de pilda conventia generala privind reglementarea relatiei dintre Biserica Evanghelica de Confesiune Augsburgiana si etnicii Germani din Romania, incheiata in anul 1942.
In concluzie, nu comunistii au nationalizat imobilele care apartineau Grupului Etnic German, inclusiv ale bisericii evanghelice si romano-catolice care, s-a integrat de bunavoie cu proprietati cu tot, in respectiva organizatie hitlerista, cum tot incearca sa induca in eroare pana in zilele noastre Forumul Democrat al Germanilor din Romania (F.D.G.R.). F.D.G.R., condus de Klaus Johannis, se declara astazi pe urma unei sentinte oficiale ale Judecatoriei Sibiu din 2006 urmasul juridic al Grupului Etnic german.F.D.G.R., este in consecinta succesorul unei organizatii naziste, recunoscuta ca atare de Puterile Aliate care au invins Germania nazista. Ca urmare Romania ar trebui sa consulte toate Puterile Aliate daca intentia de a despagubii o grupare nazista ar putea sa contravina sau nu, unui tratat international aflat inca in vigoare. Deoarece nici Republica Federala Germana nu a revendicat proprietatile nationalizate de catre URSS pana in 1948, invocand o obligatie in baza dreptului international public, ar trebui si guvernantii nostri sa apere patrimoniul tarii prin diferite eforturi politice si diplomatice.
Actuala coalitie la putere ar face bine sa tina cont si de Constitutia Romaniei, care prevede la Art. 11, alin. (1): „Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte". Statul roman a fost parte semnatara a Conventiei de Armistitiu din 12 septembrie 1944 , care prevedea, la articolul 15, dizolvarea organizatiilor pro-hitleriste de pe teritoriul romanesc, ori Grupul Etnic German, dizolvat prin Decretul - Lege nr. 485 din 7 octombrie, dar reactivat de judecatoria Sibiu prin sentinta civila nr. 2790, a fost exact o astfel de organizatie care, ar intra astazi prin politica de revendicare generoasa a statului in posesia averii confiscate! A fost chiar Conventia de Armistitiu cea care l-a obligat pe regele Mihai sa emita Decretul - Lege nr. 485 din 7 octombrie. Dar mai ales sa atraga Germaniei atentia ca problema revendicarilor ar trebui conectata cu problema creantelor comerciale tot in valoare de aproximativ 19 miliarde de euro, neachitate din cliringul bilateral. Fiind ambele litigii un produs al anului 1945 am avea si cele mai bune sanse de succes, fie ca scoatem tara la mezat.
Dialogul politic pe tema revendicarii averii bisericesti in Romania este la fel de vechi precum structura feudala a redistribuirii inegale a averii in tara noastra; tocmai de aceea trebuie sa purtam un dialog social cat se poate de larg inainte de a actiona pripit. „Alexandru Ion Cuza – scria carturarul Vasile Stroescu acum mai bine de o suta de ani – a sechestrat averile manastiresti in folosul tarii, iar pentru persoana sa nu s-a folosit cu nimic. Nimeni nu a indraznit sa-i propuna sa-si faca apanaje din mosii inchinate de strabuni pentru omenire si binefaceri”.
http://www.corectnews.com/politics/romania-la-mezatul-revendicarilor
Dezbaterea actuala pe tema revendicarii averii minoritatii germane si cultelor religioase (romano-catolice si evanghelice) ar trebui supuse unui dialog bine ancorat in societatea civila, fiind vorba despre averi imense aflate astazi in posesia statului si prevenind astfel un pesches pentru politicienii recuperatori romani si pentru Inalta Poarta de la Berlin. O actiune politica de acest gen nu are legitimitatea electorala, fiind doar un guvern de cifre aritmetice.
Odata cu instalarea noului guvern USL, s-a infiintat la inceputul acestei saptamani si o comisie a USL sub Domnul Calin Popescu Tariceanu privind restituirea proprietatilor. UDMR si minoritatile au cerut deja si fostului guvern restituirea in natura a proprietatilor confiscate de comunisti. Fostul ministru al Finantelor Publice, Bogdan Dragoi, a declarat in urma cu cateva saptamani, ca din totalul de 16 de miliarde euro estimat, care ar reprezenta echivalentul in bani al proprietatilor nationalizate, mai mult de jumatate ar reveni cultului romano-catolic, care a depus cereri de retrocedare pentru 88.000 de imobile, iar cealalta parte ar revenii minoritatilor din Romania.
Prea usor insa se pierde in discutia publica adevaratul motiv al acestei confiscarii a averii minoritatilor, care din motive politice este prezentata ca fiind un act de nedreptate comunista. De fapt, inca inainte de terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, Aliatii, prin Conventia de Armistitiu din 12 septembrie 1944 au impus, la articolul 15, dizolvarea organizatiilor pro-hitleriste de pe teritoriul romanesc. Conventia de Armistitiu a preluat principiile de realizare a pacii in Europa precum au fost stabilite prin Acordul de la Potsdam, incheiat la 1 august 1945 de catre Puterile Aliate. Astfel, Grupul Etnic German a fost desfiintat prin Decretul - Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al Romaniei. Prin aceeasi lege s-a hotarat si confiscarea tuturor bunurilor imobile ale respectivei organizatii hitleriste si legionare. Se remarca faptul ca aceasta lege (nr. 485/1944) nu a fost abrogata nici pana in zilele noastre. Prevederile articolului 15 au fost implementate in Romania si prin legea Nr. 187 din 23 martie 1945, Art. 3: In scopul infaptuirii reformei agrare, trec asupra Statului pentru a fi impartite …:
a) Pamanturile si proprietatile agrare de orice fel apartinand cetatenilor germani si cetateni romani, persoane fizice sau juridice, de nationalitate (origine etnica) germana, care au colaborat cu Germania hitlerista.
b) Pamanturile si alte proprietati ale criminalilor de razboi si ale celor vinovati de dezastrul tarii;
f) Bunurile agricole de orice fel ale cetatenilor romani care s-au inscris voluntari pentru a lupta impotriva Natiunilor Unite;
Dar care este totusi legatura dintre Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe), pana la desfiintarea sa prin lege in octombrie 1944 si cultele religioase? Incepand cu data de 23 mai 1932 Fritz Fabritius, reprezentatul sasilor din Romania a cerut din partea Romaniei dreptul de autonomie a grupului etnic german si administrarea proprie a scolilor si bisericilor germane. Dupa 21 noiembrie 1940 Grupul Etnic German, cand a fost oficializat prin Decretul - Lege nr. 830, a capatat un statut de semi-autonomie in cadrul statului roman. Conform politicii expansioniste a Reichului s-a constituit la scurt timp „N.S.D.A.P. der Deutschen Volksgruppe in Rumänien" (Partidul National Socialist al Grupului Etnic German din Romaniei). Conform structurii de semi-autonomie in cadrul Romaniei, Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe) era sub comanda directa si subordonat Partidului Muncitoresc German National - Socialist din Germania (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei - NSDAP). O mare parte a averii printre care se numara scoli si spitale nu a apartinut cultului religios, ci grupului etnic german. La baza acestei administratii a proprietatii cultelor religioase a stat de pilda conventia generala privind reglementarea relatiei dintre Biserica Evanghelica de Confesiune Augsburgiana si etnicii Germani din Romania, incheiata in anul 1942.
In concluzie, nu comunistii au nationalizat imobilele care apartineau Grupului Etnic German, inclusiv ale bisericii evanghelice si romano-catolice care, s-a integrat de bunavoie cu proprietati cu tot, in respectiva organizatie hitlerista, cum tot incearca sa induca in eroare pana in zilele noastre Forumul Democrat al Germanilor din Romania (F.D.G.R.). F.D.G.R., condus de Klaus Johannis, se declara astazi pe urma unei sentinte oficiale ale Judecatoriei Sibiu din 2006 urmasul juridic al Grupului Etnic german.F.D.G.R., este in consecinta succesorul unei organizatii naziste, recunoscuta ca atare de Puterile Aliate care au invins Germania nazista. Ca urmare Romania ar trebui sa consulte toate Puterile Aliate daca intentia de a despagubii o grupare nazista ar putea sa contravina sau nu, unui tratat international aflat inca in vigoare. Deoarece nici Republica Federala Germana nu a revendicat proprietatile nationalizate de catre URSS pana in 1948, invocand o obligatie in baza dreptului international public, ar trebui si guvernantii nostri sa apere patrimoniul tarii prin diferite eforturi politice si diplomatice.
Actuala coalitie la putere ar face bine sa tina cont si de Constitutia Romaniei, care prevede la Art. 11, alin. (1): „Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte". Statul roman a fost parte semnatara a Conventiei de Armistitiu din 12 septembrie 1944 , care prevedea, la articolul 15, dizolvarea organizatiilor pro-hitleriste de pe teritoriul romanesc, ori Grupul Etnic German, dizolvat prin Decretul - Lege nr. 485 din 7 octombrie, dar reactivat de judecatoria Sibiu prin sentinta civila nr. 2790, a fost exact o astfel de organizatie care, ar intra astazi prin politica de revendicare generoasa a statului in posesia averii confiscate! A fost chiar Conventia de Armistitiu cea care l-a obligat pe regele Mihai sa emita Decretul - Lege nr. 485 din 7 octombrie. Dar mai ales sa atraga Germaniei atentia ca problema revendicarilor ar trebui conectata cu problema creantelor comerciale tot in valoare de aproximativ 19 miliarde de euro, neachitate din cliringul bilateral. Fiind ambele litigii un produs al anului 1945 am avea si cele mai bune sanse de succes, fie ca scoatem tara la mezat.
Dialogul politic pe tema revendicarii averii bisericesti in Romania este la fel de vechi precum structura feudala a redistribuirii inegale a averii in tara noastra; tocmai de aceea trebuie sa purtam un dialog social cat se poate de larg inainte de a actiona pripit. „Alexandru Ion Cuza – scria carturarul Vasile Stroescu acum mai bine de o suta de ani – a sechestrat averile manastiresti in folosul tarii, iar pentru persoana sa nu s-a folosit cu nimic. Nimeni nu a indraznit sa-i propuna sa-si faca apanaje din mosii inchinate de strabuni pentru omenire si binefaceri”.
http://www.corectnews.com/politics/romania-la-mezatul-revendicarilor
