via Prioritate de Dreapta
Mai întâi, trebuie arătat că însăși titlul articolului scris de Dan Cristian Turturică (Miza războiului Ponta – Ungureanu şi lecţia anului 1996)
este o diversiune. Cum ar veni, adică, Ungureanu (nu PDL, nu Băsescu -
de alții nici că ar pomeni) reprezintă ceva, are o pondere, și ar fi o
referință, o speranță, o așteptare. Principala forță de reacție împotriva inamicului politic USL.
De fapt, este vorba despre schema clasică, pe care am prezentat-o aici și aici (cu rezerva că demult USL nu mai reprezintă doar mafia internă):
Românii sunt siliți să aleagă între adepții aservirii față de Mafia
internă și adepții aservirii față de grupuri de interese și propagandă
externe. (…) ”Ciocnirea” amintește de o capcană, în care cele două părți
fac capital reciproc din denunțarea nocivității adversarului: baronii
semnalează (când au nevoie) vinderea țării și cei aserviți extern
semnalează crimele baronilor (când au nevoie). Alteori, cele două părți
concurente (nu adverse) se așează la masa verde, pentru a cade la pace,
împărțindu-și prada și teritoriile. Vrem să deschidem ochii românilor
asupra acestui joc. Asta le va permite să-l depășească, redesenând linia
frontului - între patrioții compleți și tandemul baroni locali/arendași
pentru străini.
Alt clișeu deja uzat - pentru cine vrea să gândească - este căpușarea întreprinderilor de stat. Acolo unde ea a fost lăsată să se desfășoare, a avut un dublu rol - aport
pentru partid sau pentru demnitarii care girau ilegalitatea, dar și un
pretext de a arăta că statul nu este bun de nimic, că acea
întreprindere, deși poate fi repusă în funcțiune cu investiții modeste
și hoții alungați, își are viitorul doar în mâini private, mai bine zis
străine. Oare căpușa oprește 84% din profit și lasă statului doar 16 % ?
(cota de impozitare actuală), cum face privatul ?
