„Reinformarea” este produsul final al unui proces de comunicare care a suferit o mutaţie datorita unei forte din afara sau unei terţe parti. De obicei, „ reinformarea” este manipularea informaţiilor existente, de către un expeditor de informaţii ( un individ sau o organizaţie care doreşte să comunice un mesaj), care schimbă complet sensul acestora, utilizând metode, cum ar fi deturnarea mesajul original, trăgerea lui in afara contextului, evoluţia printr-o colaborare sau o combinaţie a tuturor acestora . Apariţia „reinformarii” ca o formă modernă de comunicare se datoreaza in mare parte dependentei din ce in ce mai mari a lumii de tehnologia informaţiei digitale. Calculatoare digitale permit manipularea fără probleme a informaţiei, precum şi accesul fără precedent la informatie. In acest fel se creează un mediu care descompune conceptul de "proprietate", "originalitate" si "realitate" favorizand fenomene culturale noi, cum ar fi mostrele audio,video si de text precum si partajarerea codurilor surselor deschise . Impreună cu formele tradiţionale de plagiat, falsuri, precum şi încălcarea drepturilor de autor, toate acestea pot fi considerate ca fiind „reinformare”.
Termenul "reinformare " a fost inventat de „Operatiunea Re-Informaţii”, o cercetare de artă şi ştiinţă colectiva, pentru a descrie veacul urmator al informaţiei dar si o miscare in artă, care a aparut la moartea post-modernismului şi a deconstructivismului aducand naşterea recontextualismului sau a „ reinformarii”.
Enciclopedia
