via Prioritate de Dreapta
Numirea
Domnului Profesor Doctor Andrei Marga in functia de Ministru al
Afacerilor Externe evidentiaza in mod concret continuitatea influentei
Berlinului la Bucuresti. Chiar daca Domnia Sa nu are experienta in
diplomatie, in privinta relatiilor romano-germane Domnul Marga ar putea
sa fie garantul avanpostului german in sud-estul Europei, fiind printre
cei mai decorati romani de catre statul german. Ar putea concura
datorita teoretizarii fundamentaliste a integrarii europene cu oricare
governor-general al Coroanei Britanice din Empire al secolului al
19-lea. Premiul Herder si Crucea de Fier a Germaniei sunt distinctii
culturale la cel mai inalt nivel, insa cu o relevanta politica cel putin
la nivelul studiilor nomenclaturistilor comunisti la Academia Militara
Frunze si Universitatea Lumumba de la Moscova. Receptarea
conservatorului Habermas in discursul Domnului Marga il pune astazi in
ciuda apartenentei la un guvern social-liberal in linia
elitisto-conservatoare a lui Andrei Plesu si Teodor Baconschi.
Intr-o
lucrare a lui Rupert von Schumacher din 1937 despre soarta si destinul
etniei germane la granitele Reichului, Cancelarul Adolf Hitler preciza
urmatoarele: "Nu intr-o achiziţie coloniala, avem de a vedea rezolvarea
acestei probleme, ci in special prin caştigarea unui Hinterland pentru
colonizare, care mareste suprafata tarii-mama in care totodata noii
colonialisti pastreaza strans legaturile de comunitate cu tara-mama si
care prin unitate lor ca urmare vor asigura avantajele intregului
spatiu."
Terminus tehnicus al politicii de promovare a
germanitatii in sud-estul Europei al geopoliticienilor germani se
numeste "colonialismul de frontiera". Acesta consta in mod special in
identificarea germanitatii, radacinilor si originilor germane pe
meleaguri sud-est europene pentru justificarea unei stranse si naturale
legaturi a Germaniei cu aceste meleaguri roditoare. Devotamentul
liderilor nostri fata de Germania este vechi de secole si bine infipt in
conceptia arhaica de a venera o putere politica straina si de a se
supune de buna voie in maniera credincioasa de patruped unui suzeran.
Ambitiile politice proprii se supun politicii suzeranului, de parca
suveranitatea nationala ar fi un handicap si nu o glorie. Este
mecanismul politic al unui anumit tip de elita romaneasca care datorita
educatiei si capacitatii intelectuale identifica un beneficiu in
supunerea sa altei forte politice externe in schimbul conducerii
neloiale a poporului, subordonand interesul national intereselor
straine. Fie ca a fost lovitura de stat a boierilor impotriva lui Cuza
pentru curajoasele reforme agrare si punerea unui Hohenzollern pe tronul
Romaniei de catre Bismarck, sau Junimea si greco-catolicismului
finantate de Vatican pentru consolidarea spirituala a elitelor
germanofile si sacrificarea lui Eminescu, sau politica de supus a lui
Antonescu de care pana si Hitler se minuna cat era de dornic de o
alianta cu Germania, chiar daca ne-a obligat sa renuntam la Basarabia,
Cadrilater si Ardeal, toate se inscriu in parametrii acestei politici.
Diferitele
distinctii din partea Pontificatului acordate carturarului clujean
Andrei Marga nu sunt calatorii in timp ci o dovada de continuitate care
ni se arata intr-un mod apasator. Contrastul este cat se poate de
plastic, de la maretia viziunii unui Reich catolic milenar la o micuta
cetate de nisip ortodoxa adesea spalata de spumele marii. Intr-o
publicatie mai recenta aparuta pe Cotidianul a unor geopoliticieni
germani din anii patruzeci am citit ca una din motivele subdezvoltarii
Romaniei ar fi insasi religia ortodoxa. Oare este chiar nevoie de carte
ca sa intelegem ca la baza integrarii europene sta si un misionarism?
Fara a elogia legionarii, insasi sacrificarea lor de catre Antonescu in
favoarea unei politici previzibile si receptiva la directivele
Berlinului a dat dovada de acest mecanism transpartinic si mereu in voga
de-a lungul secolelor. In opinia geopoliticienilor germani, legionarii
erau degeaba de dreapta daca erau si ortodocsi.
In aceiasi
parametri se prezinta si politica postdecembrista de promovarea a
spiritului german in Romania unde numarul de vorbitori de limba germana
este astazi mai mic decat cel al albilor in fosta Rhodesie. Totusi la
toate receptiile oficiale romano-germane nu lipseste un reprezentant al
minoritatii germane din Romania sau nu se evita ocazia de a solicita
binecuvantarea Domnului Johannis de la Sibiu. O astfel de reprezentanta
impusa politic am mai intalnit doar in timpul tranzitiei in Republica
Africa de Sud, unde deja inainte de alegeri Mandela insista sa-l
insoteasca peste tot pe ultimul presedinte alb, Frederik Willem de
Klerk. Cetatenii romani nu realizeaza proportia de politica trufasa a
Berlinului la adresa Romaniei: in timp ce limba germana este in afara de
Germania limba oficiala (sau una din limbile oficiale) in Austria,
Elvetia, Luxemburg, Belgia si Liechtenstein, germani se gasesc in afara
de Germania aproape numai la noi. Acei vorbitori de limba germana
care au populat meleagurile Transilvaniei cu opt sute de ani in urma,
sute de ani inaintea infiintarii statului national german (1872) sunt
ori nemti prin definitia politica a Berlinului, ori sunt romani precum
mai sunt si alti vorbitori de germana austrieci sau elvetieni. Dea
dreptul caraghios ar fi ca Londra sa numere englezii in Canada sau SUA
si chiar revizionist ar fi sa mai acorde premii pentru promovarea limbii
engleze in Africa, precum a acordat Berlinul Crucea de Fier Domnului
Prof. Dr. Marga pentru promovarea ”profundei intelepciuni a culturii
germane si a limbii germane in Romania”, precum a precizat fostul
presedinte al Germaniei, Johannes Rau.
Deloc ofensiv pentru omul
de rand este in schimb acordarea acestei distinctii Domnului Prof. Dr.
Marga pentru promovarea limbii si culturii germane in Romania. Cui
foloseste aceasta politica de promovare a uni relatii bazate pe o
holograma a elementelor comune, a unei legaturi politice in vesmant
cultural si etnic?
Doar pe scurt sa trecem in revista meritele
altor predecesori ai Domniei Sale, ale Domnului Andrei Plesu, primul
ministru de externe a Romaniei postdecembriste, beneficiar mai al
tuturor premiilor literare germane (Goethe, Herder, Schiller, Lessing)
Teodor Baconschi, care a stralucit prin elogierea spiritul german de
subordonare a Europei, deghizat in umanism stiintific si prin
infiintarea miscarii (a)populare la ordinul geopoliticii germane
promovate de Fundatia germana Konrad Adenauer la Bucuresti. Fara
discernamant a transpus in politica tarii obiectivele geopolitice ale
Berlinului de transformare a Romaniei intr-o regiune europeana fara
statalitate populata de europeni sau germani si mai putin de romani.
Misiunea acestui avanpost de propaganda este promovarea unui
pseudo-umanism, al carui mesaj consta in motivaţia integraţionista a
Germaniei in Europa deghizata pe un fond cultural. Mitul popularizat de
Germania consta in scoaterea in evidenta a cliseului harniciei si
virtutilor germane, expuse in mod concret prin mijloacele MAE Berlin
intr-un Walt Disney al Romaniei numit Sibiu.
Bilantul de aliat de
mana a doua care nu este nici pe piedestalul egal cu hegemonul si nici
scutit de obiectivele sale politice a fost in toate angajamentele comune
din trecut echivalentul unui faliment politic. Dupa doi ministri
postdecembristi si filogermani, Andrei Plesu si Teodor Baconschi, care
nu au reusit sa incheie un parteneriat strategic romano-german, ramane
de vazut daca al treilea crai, Andrei Marga, va reusi in aceasta
ambitie.
http://www.corectnews.com/politics/trei-crai-de-la-apus
