google translate

miercuri, 19 noiembrie 2014

Cheia geopolitică a alegerii lui Iohannis ca preşedinte în România

Prioritate de Dreapta

Dacă PSD nu mătrăşeşte Grupul de la Cluj (urgent !), se va dezintegra. N-ar strica şi aducerea unui lider real de stânga în locul eurosocialistului Ponta. Ironic, a ajuns să depindă de PSD rezistenţa la diktatele externe...
ZiuaNews:
Alegerile prezidențiale din România au multe aspecte relevante, dar cheia principală a problemei este una geopolitică. Cine și-a imaginat că ele erau de la bun început deschise oricărui rezultat (că ar fi putut câștiga oricare dintre candidații principali) s-a înșelat - și s-a înșelat tocmai pentru că a ignorat miza geopolitică a acestor alegeri.
Care este această miză? România are (iar) nenorocul istoric de a fi plasată geografic la linia de confruntare între Rusia și marile puteri occidentale. Aceasta îi conferă o importanță strategică deosebită, în total contrast cu lipsa ei de importanță economică și militară. În contextul conflictului cu Rusia, cine anume conduce România și cât de disciplinată va fi România în executarea unor directive americane, ale NATO sau ale UE devin lucruri vitale pentru marile puteri. Cu cât țara are o mai mare autonomie, cu atât ea se poate disocia de unele strategii concepute la Washington sau la Bruxelles (fie în centrul Bruxelles fie la Evere...) Or, o politică autonomă (axată pe interese naționale, și nu pe prioritățile NATO) este ultimul lucru pe care și-l dorește Occidentul, care are deja mari probleme, în acest sens, cu state ca Turcia și Ungaria. Un lider relativ independent, cum e Viktor Orbán la Budapesta sau Erdogan la Ankara, care cenzurează directivele occidentale funcție de interesele naționale pe care le reprezintă, este o mare sursă de probleme pentru puterile ce vor să controleze lumea. Ar fi fost un coșmar pentru marile puteri să aibă și la București un lider politic relativ autonom sau cu un grad apreciabil de independență. De asemenea, ar fi fost foarte neplăcut ca în România conducerea să manifeste ezitări în intransigența față de Rusia, așa cum manifestă, de exemplu, Sofia.
Tocmai din acest motiv, nici SUA nici NATO nu puteau fi dispuse să accepte orice rezultat al alegerilor prezidențiale. Întrebarea care se pune este însă: de ce nu putea fi Victor Ponta omul potrivit pentru a coordona aplicarea politicii occidentale de către România? Pentru că e un om corupt, sau un impostor (din punct de vedere academic) sau un prieten al Rusiei? Nimic din toate acestea. Prea puțin contează, din punct de vedere geostrategic, plagiatul lui Ponta sau corupția PSD-istă. Defectul capital al lui Ponta, din unghiul de vedere geopolitic, este pur și simplu prea marea putere a PSD. De ce nu iubește Vestul PSD-ul? Pentru că e corupt, sau dictatorial, sau pentru că e „de stânga"(?) ori chiar „neocomunist"? Nici vorbă - toate acestea sunt simple sloganuri electorale. Corupția există în toate partidele și instituțiile românești, iar dacă Vestul ar opta să colaboreze doar cu politicieni nepătați el ar fi silit să se adreseze exclusiv sfinților și mucenicilor din Calendarul Ortodox... De fapt, SUA au colaborat perfect cu numeroase regimuri corupte (vezi nenumărate exemple din America latină și centrală), cu dictaturi nemiloase (vezi chiar Arabia Saudită, marele aliat arab al Vestului), și chiar cu regimuri de stânga (dacă acestea erau ascultătoare...) De ce, atunci, SUA și NATO refuză să facă din PSD aliatul lor principal în România? Oare nu s-a dovedit PSD-ul destul de docil? Ba bine că nu... el și-a dovedit de multe ori disponibilitatea de a executa fără murmur directivele. Și atunci?
Marele defect al PSD este forța sa politică, mult prea mare pentru a fi pe placul oricui vrea să dirijeze lucrurile în România. PSD-ul are un electorat constant, de multe milioane de votanți, putere organizatorică, rădăcini solide în teritoriu, numeroși susținători cu bani (indiferent că sunt numiți „baroni" sau „oligarhi"), și deci o anumită autonomie. Ne place sau nu, PSD este (încă) singurul partid solid, cu bază de masă, din România (nu va mai fi multa vreme... DNA, instituția prezidențială și alte forțe mai puțin vizibile îl vor demonta treptat). Or, un atare partid constituie un risc major pentru politicile construite peste granițe, el putându-se lesne replia în strategii naționale/naționaliste neconvenabile pentru marii actori strategici. Din nou, Ungaria, Turcia și chiar Bulgaria atestă clar că mișcări politice solide pe plan intern constituie obstacole pentru aplicarea lină a directivelor SUA, NATO sau UE. De ce e Vestul așa de supărat pe Viktor Orbán? Pentru radicalismul său de dreapta? Nicidecum, acesta ar fi chiar pe placul republicanilor neoconservatori din SUA și al multor altor forțe de dreapta occidentale. Inacceptabil la liderul maghiar este faptul că el pune interesele maghiare mai presus decât prioritățile marilor puteri. Acest lucru nu îi va fi iertat. Cea mai bună dovadă a intransigenței occidentale față de regimurile „autonomiste" (care manifestă independență națională în raport cu marii actori strategici) este, așa cum indică analiștii, subminarea sistematică de către SUA a regimurilor arabe modernizatoare din Africa de Nord și Orientul Apropiat. Toate aceste regimuri erau nu doar orientate spre modernizare, ci și naționaliste, adică susceptibile de a iniția politici autonome. Este exact ceea ce nu li s-a iertat, și ceea ce a dus la subminarea lor, chiar cu prețul (constatabil azi) al exploziei radicalismului islamic al grupărilor ce s-au impus în locul lor în aceste regiuni.
Pe scurt, marile puteri occidentale nu au nevoie de regimuri politice relativ autonome, care să își poată negocia („precupeți") colaborarea cu Vestul; ele au nevoie de regimuri politice complet docile, care să execute disciplinat directivele de peste graniță. PSD-ul este încă prea puternic pentru a se putea conta pe completa sa docilitate; evenimentele din vara anului 2012 au dovedit că PSD, și forțele aliate cu el, pot provoca surprize... Se poate spune că încă de atunci partidul lui Ponta și aliatele sale și-au pecetluit soarta. Nici la Washington, nici la Bruxelles nu se tolerează veleitățile de autonomie politică, și era clar că ele sunt cu atât mai puțin tolerabile cu cât se proiectează un război cu Rusia. Orice promisiuni ar fi făcut Ponta americanilor, el nu prezenta încredere; acțiuni imprevizibile, ca acelea din 2012, s-ar putea repeta și singura garanție contra lor este nu cuvântul de onoare psd-ist, ci pur și simplu neputința PSD-ului de a le relua. Iată de ce, dacă nu vor surveni evenimente-surpriză, este de așteptat ca PSD-ul să fie în continuare demontat treptat. Odată redus la insignifianță, nu va mai exista în România nici o forță politică cu veleități (măcar marginale) de autonomie națională. Tonul politicii va fi dat de mass media, de ONG-uri „apolitice" (gen GDS) și think tank-uri „academice" a căror finanțare vine de unde vine și a căror poziție poate fi perfect controlată de unde trebuie; iar în fruntea politicii românești, Johannis, adică nimeni: un om fără personalitate, fără partid solid care să îl susțină, fără autonomie și fără alte idei decât aceea că... trebuie să fim aliații cei mai fideli ai SUA, NATO și UE. Un asemenea lider nu creează nici un risc de autonomizare față de directivele occidentale; el va fi totdeauna cel mai disciplinat executant al acestor directive. (Să nu-l confundăm pe Johannis cu Ferdinand I de Hohenzollern, după cum nici Ponta sau Băsescu nu pot fi confundați cu Ionel Brătianu...).
Bineînțeles, rezultatele alegerilor nu se explică pur și simplu printr-o conspirație a străinilor îndreptată contra poporului român. Mulți votanți (disperați, ca totdeauna, de ineficacitatea instituțiilor românești, de corupție și sărăcie) au investit speranțe într-un nou președinte (așa cum au făcut-o și în 2004... istoria se repetă). Românii disperați au contribuit și ei, masiv la aceste rezultate. După cum au contribuit toți cei care, supuși manipulării, credeau că aici se confruntau două persoane, cu meritele și lipsurile lor - când de fapt a fost o competiție între inițiativa autohtonă și decizia marilor puteri. „Soluția Johannis" nu este o soluție de origine românească: fără organizarea marilor actori strategici, ea n-ar fi avut nici o șansă. Johannis este prea lipsit de personalitate, prea lipsit de conexiuni politice de partid, și prea puțin cunoscut de masa electoratului pentru a dobândi așa repede un succes răsunător. Totuși, să nu uităm că el a prezis în mod genial și a anunțat explicit (cu o surprinzătoare aroganță, pentru un om până mai ieri necunoscut milioanelor de alegători români) sfârșitul carierei lui Ponta... cum s-o explica asta? O fi Johannis vreun clarvăzător, a primit el mesajul decisiv din lumea spiritelor? Da, el a primit un mesaj. Dar nu din lumea spiritelor, ci de acolo de unde se iau deciziile. După modelul doamnei Nuland, cineva i-o fi transmis poate lui Johannis: „F... the voters! Ponta is finished, you are the new President!"
Cea mai clară dovadă a faptului că Ponta și PSD-ul nu aveau nici o șansă să câștige alegerile prezidențiale o reprezintă pregătirea minuțioasă a unor tulburări de stradă modelate după modelul celor din timpul „Primăverii arabe" și ale celor de pe Maidan-ul din Kiev. Aceeași mobilizare a ONG-urilor și mass mediei „pro-occidentale"; aceeași „schimbare la față" bruscă a unor lideri de opinie (până mai ieri anti-Băsiști, iar în timpul campaniei brusc aliați ai lui Vasile Blaga, Mihai Răzvan Ungureanu și ai tuturor celorlalți servanți ai „Președintelui Jucător"); aceeași convocare insistentă pe rețelele de socializare, aceeași isterie pe Facebook: „suntem la marginea prăpastiei!", „acum ori niciodată!", „înfruntarea decisivă dintre Bine și Rău!" etc. (Că PSD-ul a colaborat perfect cu SUA și cu NATO, girând acceptarea României în alianța euro-atlantică, nu mai conta; el a devenit deodată „Răul" - și va continua să fie asta câtă vreme va fi mai puternic decât se dorește la Washington și la Bruxelles - Evere!) Aceleași grupuri de „protestatari" dispuși să provoace dezordini de stradă, pentru a dovedi că nu votul alegătorilor contează, ci cauza „Binelui" (definit de cine trebuie și unde trebuie... nu de către alegători); aceleași amenințări cu „Revoluția" (amenințări care îl lasă pe cetățeanul român interzis... el credea că e pur și simplu vorba de alegeri prezidențiale, nu de răsturnări ale regimului) etc.
Dacă, în ciuda tuturor presiunilor, Ponta ar fi obținut mai multe voturi decât Johannis, ar fi urmat scenariul clasic: contestarea alegerilor, acuzații de fraude masive, ocuparea Pieței Universității, provocări și violențe etc. Până când? Până când diplomații occidentali le-ar fi spus clar PSD-iștilor că „nemulțumirea populară" îi obligă să se retragă. Așa că cei care sperau că Ponta și PSD-ul ar putea câștiga alegerile se înșelau - datorită necunoașterii intereselor geopolitice implicate.
Adrian Paul Iliescu
(Argumente si fapte)

7 comentarii :

Riddick spunea...

PF Daniel Patriarh a bătut palma masonică cu Meister Klaus

http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/pf-daniel-patriarh-a-batut-palma-masonica-cu-meister-klaus-135163
Anonim spunea...
Doamne ajuta RIDDICK. De multa vreme nu am mai comentat pe siteul tau. Referitor la articolul tau CHIAR NU NE INTERESEAZA CE VA FACE PARTIDUL BOLSEVIC A LUI TONTA. La ora actuala suntem cu lanternele pe NEAMT.
Anonim spunea...
Sau si Daniel a fost informat ca, in perspectiva unor evenimente ce vor sa vina, solutia gindita de mai marii Lumii e cea pe care am vazut-o, iar neacceptarea ei ar conduce la destructurare, astfel incit partile ''indisciplinate'' sa fie mult mai mici si mai usor de ''corectat''.
Intrebare e ce va sa vina !?!?

Anonim spunea...
De ce minimalizezi rolul celor care au iesit la vot?Daca nu era acest miracol al votului acum Ponta era presedinte.
Imi vine sa rad cand citesc de posibila rezistenta a PSD la comandamente externe,dupa ce au pupat 20 de ani pulpana Moscovei si de voie de nevoie au trebuit sa se dea dupa UE.Hai sa fim un pic seriosi.

Riddick spunea...
@Anonim 1+2: Parcă-i şi văd "recompunându-se" pe un nou-vechi "proiect naţional", regionalizarea. E aceeaşi cloacă, de fapt. Daniel şi partidele au datoria sa informeze prompt naţiunea la orice presiune externă, şi să organizeze rezistenţa. Desigur, vor face contrariul, ca şi până acum.

@Anonim 3: Ce n-ar face Iohannis din ce-ar face Ponta ? "Voia" cui, "nevoile" cui ? Nu ale noastre... Poate m-am exprimat greşit: eventual o facţiune din PSD ("baronii" care au sabotat - deocamdată - regionalizarea).

Anonim spunea...
Sa ne intelegem :
Dl. anonim care ma combate nu a citit materialul pe care-l comenteaza daca imi reproseaza ca ''minimalizez rolul celor care au iesit la vot''(??).
Nu minimalizez ci spun, doar, ca acel vot a fost stimulat cu un scop bine determinat, iar mare parte dintre votanti nu si-au dat seama ca sint folositi intr-o combinatie de amploare.
Despre combinatie au fost informate mai multe ''capete'', inclusiv popa cu sortulet.
Alegerea celor care au votat majoritar TREBUIE SA FIE ASUMATA DE ACESTIA SI SA NU AUD NICI MACAR UN SUSPIN CIND VOR DEVENI POLIGON DE INCERCARI PENTRU PAUSARII CE-L ANIMEAZA pe noul chirias(daca va ajunge) de la Cotroceni !
Daca Iohannis va sparge Romania sa va asumati raspunderea, voi astia istericii care faceati spume pe strazi, cu sau fara etnobotanice la bord.
Poti sa rizi pina ramii strimb, dar daca astia de au acum guvernarea ajung macar sa incheie contractele alea cu chinezii si tot e mai bine decit sa fim caprele de lux ale nemtilor, rusilor si a altora, concomitant.
Din cite am invatat eu in viata, poporul e prost politician si e bine, e spre binele lui, al poporului, sa nu se iluzioneze inutil.
Altfel isi prinde mina si face buba !!!
Imi cer scuze lui Riddick si promit sa nu mai deschid polemici inutile pentru a nu afecta tinuta acestui blog.

Riddick spunea...
După mine, relevanţa acestor alegeri este descifrabilă în cheia "cine e mai decis să bage (la o adică) România-n război (cu Rusia)" - şi se pare că PSD-ul (nu grupul Ponta) are reticenţe.


"Aşteptăm să lucrăm cu preşedintele ales şi cu noul Guvern al României."

http://www.gandul.info/interviurile-gandul/doi-emisari-ai-sua-au-venit-la-bucuresti-a-doua-zi-dupa-alegeri-rose-gottemoeller-democratia-este-vie-si-sanatoasa-in-romania-asteptam-sa-lucram-cu-presedintele-ales-iohannis-si-cu-guvernul-sau-13598250

luni, 17 noiembrie 2014

Epilog deprimant al alegerilor prezidențiale din 2014

 Valeriu Stănescu  

Prăbușirea României va continua:  
1) schimbarea Constituției în dezavantajul poporului va fi un obiectiv major pentru EI;
2) secătuirea țării de ultimele resurse;
3) angajarea țării în tot felul de jocuri planetare periculoase, primejdioase pentru întreaga lume;
4) vânarea și persecutarea, pe motive fabricate, a cârtitorilor, a politic-disidenților.




Reproduc aici niște mesaje pe care le-am publicat inițial pe Facebook

Înainte de ora 21
Simt o agitație a echipei de la Antena 3. S-ar putea ca regimul Băsescu să se prelungească!? Băsiștii au răspuns masiv la apelul Tartorului? Simt fiori gândindu-mă la posibilitatea de a-l vedea pe Băsescu prim-ministru! Coșmar! Nu vreau să-mi reproșez vina de a fi contribuit, prin neprezentare, la supraviețuirea politică a Tartorului. Între certitudinea răului și speranța firavă într-o ameliorare aleg speranța. Mă duc să votez pentru Ponta.
X X X
După ora 21
În pseudo-democrațiile astea, de după căderea Zidului Berlinului, soarta națiunilor este determinată de minorități agresive, în stradă. Buna lor organizare dovedește că nu sunt adunări spontane. Este izbitoare asemănarea dintre aceste manifestații, din diferite țări: cam același comportament, cam aceleași sloganuri. Ei fac politica și noi toți o suferim. Am ajuns o colonie, un popor fără țară, pentru că niște [bip!] tot ies în stradă, din 1989 încoace, și vor să strice înainte de a ști ce vor pune în loc.
Câți imbecili dintre pieţarii din 1989 or fi trăind sub pragul sărăciei? Câți or fi șomeri? Câți or fi murit, pentru că n-au avut șansa unui serviciu medical satisfăcător?
N-am încredere în adunătura asta, care răcneşte ”Noi suntem poporul!”. Am un sentiment de frustrare. Dar am și o mulțumire: că nu am fost, niciodată, părtaș la aceste cârduri de indivizi care se cred oameni liberi, conștienți, dar care nu sunt decât turme. Bieți indivizi, care nu văd pădurea, pentru că orizontul vizual le este acoperit de copac: unul este supărat că l-au îndepărtat, din considerente politice, de pe un post, deși fusese pus acolo tot politic. Altul, dimpotrivă, se integrează în turmă nu în baza unor principii, ci în temeiul unor avantaje imediate. Și seria continuă, cu tot felul de exemple de acest fel. Iar în timpul ăsta țara piere! Dar lor nu le pasă!
Mai există un adevăr, pe care se pare că l-a rostit chiar acest Trahanache care a asistat pasiv la prăbușirea țării, la transformarea ei în colonie, la exproprierea românilor de avuția țării lor, mă refer la individul care răspunde la numele Ion Iliescu. Cică i-ar fi acuzat pe lupii din PSD că ”au transformat partidul într-un monstru”. Ar fi și asta o explicație a faptului că mulți au preferat să voteze împotriva candidatului PSD și în favoarea candidatului scos de sub mantaua lui Traian Băsescu, acesta din urmă fiind omul despre care eu cred că este una dintre cele mai malefice personalități din întreaga istorie a acestui neam.
Am crezut că Ponta este, după ce Băsescu a devenit o gloabă epuizată politic, noul cal pe care pariază Marele Licurici. Cred în continuarea asta. Dar mi-a scăpat din vedere un aspect important: Marele Licurici nu acționează niciodată fără a avea un plan B. Iohannis ăsta este planul B.
Post-scriptum:
Ponta a anunțat că recunoaște înfrângerea sa. Înainte de numărarea tuturor voturilor!
           În opinia mea:
- Ponta a deranjat pe Marele Licurici cu unele tentative de mișcare în front (cum au fost inițiativele de încheiere a unor relații comerciale cu China);
- Marele Licurici a ajuns la concluzia că planul B este mai profitabil (îl puteți vedea pe Iohannis ăsta zicând măcar ”Dar, Șefu'...” în fața Marelui Licurici?);
- Ponta a primit comandă să se declare înfrânt;
- protestele din stradă, bine orchestrate, au fost folosite ca pretext pentru a forța această decizie;
- românii masochiști vor avea orgasme multe și intense: regimul băsist, cel mai obedient regim față de mahării din exterior, continuă;
- planul B mi s-a părut răul cel mai mare; sunt mulțumit că am mers la vot și am votat pentru Ponta, asta mă face să nu mă simt vinovat pentru ce va urma în țara asta.
Prăbușirea României va continua:  
1) schimbarea Constituției în dezavantajul poporului va fi un obiectiv major pentru EI;
2) secătuirea țării de ultimele resurse;
3) angajarea țării în tot felul de jocuri planetare periculoase, primejdioase pentru întreaga lume;
4) vânarea și persecutarea, pe motive fabricate, a cârtitorilor, a politic-disidenților.

Pentru mine, ultima speranță se numește Dumnezeu. 
Doamne, ocrotește-i pe români!

duminică, 16 noiembrie 2014

Marș la vot ! Votaţi cu opoziţia, dacă o găsiți

Prioritate de Dreapta

AGERO: 

Românii spun că îl iubesc pe Eminescu, deşi nu-l cunosc sau îl cunosc la nivelul “Pe lângă plopii fără soţ”! Păi dacă însuşi preşedintele Uniunii Scriitorilor, marele critic Nicolae Manolescu, arată în Istoria sa că “Eminescu este nul ca dramaturg”? Nu mai e decât un pas până la „Eminescu, cadavrul nostru din debara”! Era şi un alt critic, cam graseiat, care, la cârciuma Uniunii, ori de câte ori auzea vorbindu-se de Eminescu, zicea: “Când aud de Eminescu, îmi vine să scot pistolul!”
Evident, pentru această prostie, dl. Niki ar trebui să-şi dea demisia din fruntea scriitorimii. Fiindcă o face din frondă şi din ignorare, metoda sa critică strălucitoare, fără să-i fi citit piesele lui Eminescu, fără să cunoască faptul că multe din poeziile poetului se datorează dramaturgului, unele sunt chiar rupte din piesele sale, poezia fiind în mare măsură determinată de viziunea şi experienţa dramaturgului, cum arăt pe larg în volumul Shakespeare şi Eminescu. Locul lui Eminescu este lângă Shakespeare, categoric.
Românii mă pot contrazice numai dacă am să văd că la alegeri va ieşi candidatul opoziţiei. Fiindcă Eminescu a spus că “adevărul este întotdeauna de partea opoziţiei. Aceasta e regula democraţiei, să votezi mereu cu opoziţia. Cu schimbarea. Fiindcă, după ce opoziţia câştigă alegerile, începe să mintă, să se împută, dat fiind că nu-şi poate ţine promisiunile, şi atunci apare o nouă opoziţie, care spune adevărul, iar tu, popor, trebuie să votezi cu opoziţia opoziţiei de ieri. Şi tot aşa.
Dar acest mecanism al democraţiei, la noi, este defect, nu-l cunosc nici puterea, nici opoziţia. Problema mare este dacă chiar există în România o opoziţie reală, fiindcă mulţi români se întreabă, oare cei din opoziţie nu sunt din acelaşi aluat cu cei de la putere?! Toţi stau şi se bat în aceeaşi oală împuţită de ciolane rupte şi hâhâieli afumate.
De regulă, candidaţii la preşedinţie nu sunt maturi, nu sunt profunzi, nu sunt politicieni de înaltă factură. Şi oricine iese, e bun, e căldicel, e tocmai bun de mestecat, fiindcă, dacă are gărgăuni, el va fi domesticit de masa subterană, adevărata clasă politică multi-conducătoare în România. Indiferent cine iese, ştim cine conduc lucrurile bine desfăcute din subterane. Această armată de supraveghere nu este nici de partea opoziţiei, nici a puterii, e de partea ei, e o supraputere, puterea nevăzută, care manevrează puterea vizibilă, naivă şi înfometată.

Grid Modorcea

marți, 11 noiembrie 2014

Care-i mersul

Prioritate de Dreapta


...în opinia unuia care nu poate pretinde c-ar fi neutru (but, anyway...). Informaţiile sunt convergente cu ceea ce apăruse recent pe piaţă. Iar dacă Troţkimăneanu chiar i-a păcălit pe (neo)conservatori de s-a lipit de ei precum ciulinele de oaie, atunci ăia sunt nişte idioţi şi şi-o merită !
Art-emis:
Despre licurici. Geopolitică pentru începători
Pentru cei care urmăresc semnele şi semnalele de la Washington, Victor Ponta are susţinere americană (Joe Biden, Wesley Clark etc.). Şi asta nu de azi, de ieri. Vladimir Tismăneanu şi grupul său, cu snoavele şi pamfletele lor de la Washington şi de la Bucureşti, nu reprezintă în nici un fel administraţia democrată americană. Tismăneanu şi echipa sa de zgomote îi reprezintă dintotdeauna doar pe neoconservatori. Volodea este un neoconservator fanatic de foarte multă vreme, la fel cum tatăl său a fost un bolşevic fanatic. Ce evită să ne spună Tismăneanu e că el însuşi are un trecut corespunzător de bun neoconservator, căci a fost în tinereţe un „menşevic” şi un „troţkist” foarte productiv. Nici măcar doamna Victoria Nuland, o reprezentantă de frunte a neoconservatorilor în administraţia democrată la Departamentul de Stat, nu şi-a mai permis, după cum ne-a obișnuit, să-l tragă de urechi sau să-i pună tălpi candidatului socialist (sau social-democrat ?) de la Bucureşti.
Klaus Iohannis are susţinerea totală a Germaniei. Chiar dacă e relativ discretă şi cancelarul Angela Merkel nu vine la Sibiu ca să-l sprijine pe faţă. În timpul următor e posibil să aflăm sumele impresionante investite de diverşi întreprinzători germani în campania lui Klaus Iohannis. La Bucureşti, în multe cartiere, Klaus Iohannis l-a depăşit în panouri publicitare pe Victor Ponta. Asta înseamnă bani mulţi. Dar Klaus Iohannis, împotriva tuturor pronosticurilor optimiste, a pierdut alegerile în Bucureşti şi nu le-a câştigat decât la mustaţă în cea mai mare parte a Transilvaniei. Mai puţin în Hunedoara (Petroşaniul familiei Iacob Ritzi, trecută spectaculos în tabăra PSD-UNPR, şi municipiul Hunedoara, zone foarte sărace, defavorizate, au votat masiv Ponta) şi în Caraş-Severin. Şi, desigur, primarul sibian a câştigat alegerile în diaspora, dar acestea nu reprezintă mai multe voturi decât cele date de un oraş de mărimea Sibiului. Handicapul cu care pleacă Iohannis în turul doi e enorm şi, practic, imposibil de surmontat.
Dar Victor Ponta nu are doar susţinere americană. Primul-ministru în funcţie are de-o bună bucată de vreme şi susţinerea a trei servicii secrete româneşti. Pe lângă serviciul său de la Ministerul de Interne, DGIPI, SRI şi SIE l-au abandonat de ceva vreme pe Traian Băsescu (aşa se şopteşte) şi s-au aliniat în spatele noului şef. Argumente în acest sens sunt şi pomenirea lui George Maior pentru postul de prim-ministru, şi nominalizarea lui Teodor Meleşcanu pentru foarte importantul post de consilier prezidenţial pe probleme de securitate naţională. Meleşcanu va cumula, vrând-nevrând, din pricina experienţei, şi postul de consilier pe politică externă. Cu toată zdroaba doamnei Monica Macovei şi autobăgarea în seamă a doamnei Elena Udrea, în ciuda răsfumatelor liste de susţinători şi a declaraţiilor patetice ale GDS, a manifestelor şi profesiunilor de credinţă ale autointitulatei societăţi civile, în frunte cu trompetiştii şi tromboniştii ei atitraţi Tismăneanu, Liiceanu, Pleşu, Cărtărescu etc., Victor Ponta poate câştiga, şi încă de-o manieră prea categorică, turul doi al prezidenţialelor.
Ce face Rusia în aceste jocuri fanariote de la Bucureşti ? Rusia, cu o diplomaţie întotdeauna mai sofisticată, mai bizantină decât cea a Occidentului, joacă la două capete şi va fi, în oricare variantă, parţial câştigătoare. Iar inţelegerile dintre SUA şi Rusia sunt oricum mai importante decât mai recentele înţelegeri dintre Germania şi Rusia. Chiar şi în condiţiile de astăzi, cu războiul asimetric, neconvenţional din Ucraina şi cu sancţiunile dictate de SUA şi UE Rusiei.
Faimosul grup de la Cluj, cu Virgil Ardelean (Vulpea), Ion Ţiriac, Ioan Rus, Vasile Dâncu etc., e mai mult decât filogerman. Clujenii informaţi ştiu deja că burgul lor e mai întâi german, ca putere economică şi influenţă politică, şi abia apoi, în ordine, maghiar şi, în fine, român, deşi românii sunt majoritari. Ce se ştie mai puţin, pentru că schimbarea e destul de recentă, e poziţionarea DNA, care e mai mult decât un parchet obşinuit. Deşi DNA era cunoscută mai degrabă ca fiind de obedienţă americană, acţiunile acestui parchet cu puteri speciale din ultimele luni îl trec net în tabăra germanofilă. Să fie doar datorită originii transilvănene a doamnei Laura Codruta Kövesi şi apropierii ei personale de sibieni şi de clujeni ? Rămâne foarte suspectă amânarea dosarului EADS. Cui îi foloseşte această amânare ?
Să remarcăm aici şi că Traian Băsescu a anunţat că va cere cetăţenia Republicii Moldova. Aparent, dar numai aparent, e un act patriotic. În fapt, e o recunoaştere totală din partea unui fost preşedinte român a statalităţii imuabile a Republicii Moldova. Şi, dacă ne mai întrebăm cine controlează, de fapt, terenul acolo, înţelegem că Băsescu se întoarce la licuriciul tinereţii sale, probabil adevăratul său licurici.
Pentru a ocupa temeinic scena românească, Germania va fi nevoită să mai aştepte şi, oricum, să-şi caute un candidat mai carismatic, mai convingător, mai antrenat pentru prestaţia publică. În primul rând din cauza personalităţii lui, e aproape exclus ca în zilele, puţine, care au mai rămas până la vot, Klaus Iohannis să reuşească să stârnească entuziasmul şi să scoată din casă un procent mai mare de alegători decât cel din primul tur. Pentru că se înţelege că o prezenţă masivă la vot ar fi în favoarea lui.
În secolele trecute, Principatele Române şi Voievodatul Transilvaniei erau aprig disputate de cele trei imperii vecine, care-şi aflau la noi răspântia : Imperiul Otoman, Imperiul Rus şi Imperiul Austriac. Astăzi lucrurile s-au schimbat, dar nu chiar atât de mult. Ne găsim între Imperiul American global, Imperiul German (numit în mod eronat „european”) şi acelaşi Imperiu Rus. Şi nu e deloc exclus ca locuitorii României să fie numiţi, într-un viitor previzibil, din nou iobagi, rumâni, moşneni, vecini şi să fie tranzacţionaţi, ca număr de suflete, împreună cu câte o bucată de pământ fertil...

4 comentarii :

Crystal Clear spunea...
Da, aşa stau lucrurile..
Lumea nu le pricepe încă , dar votează într-o saptămână. Pe Ponta.
Abia aştept sa văd cum fac rocada cei de la DGS, Dilema, ILD etc.. precum şi MoMa.. (vorba lu' Conu Mişu)

Riddick spunea...
Va fi momentul adevărului la regionalizare ("revizuirea Constituţiei"), unde-i nevoie de 66,67% din parlament (2/3, acum PSD&Co au cam 62%). Poate cu PMP ?
Riddick spunea...
UDMR e "prins" în acel 62%.
Crystal Clear spunea...
Da .

PMP va vota pentru regionalogizare..
Aşa cum votează pentru Iohannis

vineri, 7 noiembrie 2014

Washingtonul nu mai are slugi la Budapesta de când a venit Viktor Orbán

Prioritate de Dreapta

A devenit un tabu să critici America sau Administraţia Obama, chiar şi în cazuri de amestec grosolan în afacerile interne ale României. Expresia "neamestecul în treburile interne" este universal valabilă, chiar dacă Ceauşescu o folosea în interes personal, iar după 1989 Propaganda a căutat demonizarea acesteia, ca fiind "ceauşistă", "comunistă", "naţionalistă". 
De ceva vreme (de când cu Europuciul de la Kiev) asistăm la o propagandă concertată UE/SUA/NATO/Soros care are printre obiective:
  • transformarea României (după Polonia şi Ucraina) în bază avansată de atac - economic, politic, propagandistic, diplomatic, militar - împotriva Rusiei (cu toate consecinţele unei eventuale riposte militare asupra teritoriului naţional)
  • condiţionarea mentală a populaţiei ("montarea" opiniei publice) spre a accepta/percepe "necesitatea" statutului de bază avansată a României, mai ales prin supraestimarea "pericolului rusesc"
  • denigrarea "preventivă" a forţelor conservatoare, eurosceptice şi naţionaliste (încă neorganizate politic în România), care s-ar putea opune acestui plan, şi planului mai vechi de ocupaţie politico-economică, aflat în stadiu avansat de implementare
  • demonizarea guvernului ungar condus de Viktor Orbán, care nu (prea) mai răspunde la "comenzile" externe şi urmează linia interesului naţional
  • demonizarea mişcării eurosceptice, care cucereşte poziţii importante în statele UE (nu şi în România...)
  • resetarea propagandei din 2012 (cea cu "lovitura de stat") şi cosmetizarea guvernului eurosocialist Ponta-PSD ca frecventabil şi corect politic
Un exemplu recent - interviul unui trepăduş de la un grup american de lobby numit CEPA (Center for European Policy Analysis). Perierea lui Ponta - de fapt comunicarea că acesta este liderul agreat extern:

"Cred ca Viktor Orban si Victor Ponta sunt foarte diferiti - vrau sa punctez acest lucru de la inceput. E important sa intelegem care sunt diferentele dintre Ungaria si Romania: Victor Ponta nu a folosit puterile statului pentru a ataca libertatea presei sau religia, nu a proclamat moartea democratiei liberale in Romania."

"In contextul romanesc, e important sa marcam diferentele din Romania si Ungaria. Romania nu este Ungaria si, din nou, Victor Ponta nu este Viktor Orban."

"Cred ca democratia trece prin incercari in acest moment, iar Romania este un "battleground state" intr-un capitol al istoriei care se desfasoara in prezent si va simti aceasta testare a democratiei in mod mai acut decat alte tari. Situatia din Ungaria merita sa fie descrisa asa cum e, anume o recidiva a impulsului antioccidental, sub forta de atractie a exemplului Rusiei, dar si sub influentele corupatoare ale Rusiei. Tentatia exista si in alte parti ale Europei Centrale, trebuie sa existe si in Romania. Dar Romania are, as spune, are o ancora atlantista mai solida decat Ungaria. Atlantismul, ca forta organizatorica, este mai puternic in Romania. E o organizare statala mai sanatoasa, exista o societate civila mai sanatoasa." 

"Militar vorbind, cred ca primii pasi au fost deja facuti si se indreapta in directia cea buna. Romania este un stat de granita, se va lovi de presiunile unui stat de granita. Este in interesul Romaniei si al Vestului sa existe o prezenta militara americana puternica aici. In politicile americane, cred ca pe masura ce evolueaza lucrurile este important ca aceasta prezenta sa devina permanenta, care sa includa un model de tipul celor pe care le-am facut cu polonezii, iar SUA trebuie sa instaleze un pivot in interiorul Europei"


12 comentarii :


Anonim spunea...
Din interviul ''trepeadusului'' am mai retinut o fraza care contine, pentru prima data din 1989 incoace, termenul de ''stat-natiune'':

''Cred că deja sunteți un model de democrație în această regiune. (...) Cred că românii trebuie să recunoască și pașii enormi pe care i-au făcut ca stat-națiune democratic, în ultimii 25 de ani.''
Prin urmare , avem de aface cu un viraj in atitudinea americanilor fata de noi si cu un avertisment pentru cei care cred ca a venit momentul unor rapturi teritoriale pe seama ''statului-natiune'', Germania deconspirindu-si, chiar in aceste zile, o graba care o intrece chiar si pe cea a ungurilor.
In context si corelat retin si afirmatia de ieri a lui Putin conform careia ''http://www.mediafax.ro/externe/vladimir-putin-nu-a-fost-nimic-rau-in-pactul-molotov-ribbentrop-13502417''.
Sa mai tinem seama ca in Donetk au reinceput luptele si avem un tablou extreme de complex, care include Romania , Romanie care nu se poate descurca fara o ''umbrela''.
Daca nu americana, ce umbrella ar putea fi, in conditiile istorice date???
Vom vedea cine va avea mai mult de cistigat: Ungaria sustinuta de Germania si Rusia sau noi sustinuti de americani.
Eu as zice ca, daca nu pierdem teritoriu, MERITA .
Riddick spunea...
Este termenul uzual american şi britanic, "nation-state" ("stat naţional"). Banal, de fapt.

Ce-i în Doneţk nu ne afectează direct, şi să nu uităm că este efectul puciului de la Kiev, pe care - atenţie mare ! - Moscova l-a tolerat, când îl putea lichida cu costuri acceptabile. În locul lui Putin băgam armata peste ei şi-i tocam, cu Ianukovici încă nefugit.

Sesizez o intenţie de a sugera că Orban ar fi implicat în "preluarea" măcar parţială a Transilvaniei. Fals: nu are resurse şi pentru aşa ceva, deocamdată e sub atacul NWO, la care trebuie să riposteze.
Riddick spunea...


Putem beneficia de umbrela NATO şi fără să riscăm. Dacă NATO chiar este ceea ce declară c-ar fi, şi nu doar instrumentul unora. România era aliată cu Puterile Centrale la 1914 şi a decis neutralitatea în litera tratatului "secret" de alianţă, care cerea intervenţia militară doar dacă vreunul dintre aliaţi era atacat. Ori, Austro-Ungaria, Germania, Bulgaria şi Turcia au declanşat ele primele ostilităţile.
Anonim spunea...
Eu nu sugerez ci spun ca Germania e gata sa ne aplice scanariul Croat, varianta pasnica sau violenta !!!
Iar conditiile dincolo de munti par a fi coapte !
Daca eu inteleg bine, atunci orice resentimente sau analize devin neavenite.
Sper din tot sufletul sa ma insel, dar exista mari sanse sa am dreptate.
Iar pe orban nu am cum sa-l iubesc orice s-ar intimpla; il pot doar accepta ca material didactic, adica impaiat si tinindu-se de mina cu mumia lui tokes.
Riddick spunea...
Există acest plan de rezervă, şi nu-i doar unul german.

Că "s-ar fi copt condiţiile peste munţi" este doar o percepţie eronată, dată de agresivitatea propagandei separatiste, înteţită de vreo câţiva ani încoace. Dar şi un mesaj (fals) al aceleiaşi propagande.

Nu-i vorba aici de sentimente faţă de persoana Viktor Orban, ci de aprecierea corectă a rezistenţei sale în faţa factorilor externi care vor să-l elimine (deocamdată doar) de la putere.
Crystal Clear spunea...
Analiza este foarte corecta. Felicitări !

Problema mare este că în Ardeal se fac schimbări de persoane la nivel de conducere în fabricile exportatoare , care fac selecţia clientuilor astfel încat cei care vin din "Regat să nu mai fie acceptaţi .CRONISMUL invadează România.Se accepta numai firme care aparţin "sistemului" atât interne cât şi externe.
Se lucrează deja la politice economice fiind infiltraţi oameni ai NWO.
Am constatat asta mai ales în ultimii 2-3 ani.Trăsătura este extrem de puternică mai ales la fabricile mari care lucrează în mod special cu IKEA.Paradoxal, în ultimii ani IKEA nici nu mai investeste în fabricile din Ardeal, ci în Portugalia sau China...
Unele persoane din conducerea fabricilor au sesizat acest lucru, dar handicapul investiţiilor este greu de recuperat, mai ales când mentalitatea oamenilor este deja modelată de IKEA- NWO ... care omoară orice manifestare de creativitate românească la orice furnizor care lucreaza cu ei .Pe primul loc este "executia cu sfinţenie" a "indicaţiilor" date ...
Anonim spunea...
Uite, cred ca asta te va amuza !

http://www.frontpress.ro/2012/11/slovaci-arestati-pentru-ca-au-incendiat-steagul-ue-video.html
Riddick spunea...
@Crystal Clear: Mulţumesc ! Este o analiză în Ziarul Financiar care arată că s-au alocat 3/4 (sau cam aşa ceva) din fondurile CNADR numai pentru drumurile din Transilvania. Asta spune ceva. Se lucrează pentru "particularizarea" Transilvaniei, şi menţinerea "restului" mai în urmă. La nivel de exporturi sunt "linii de comandă" invizibile. Unele drumuri au verde, altele au roşu.

@Anonim: M-ar fi amuzat dacă era şi unul din România. Ultima ispravă similară (repetată de acelaşi ins) a avut loc la noi prin 2007-2008 (/9 ?).
Riddick spunea...
„Marea împărţeală“ a asfaltului. Transilvania şi Banatul au luat 1 mld. euro pentru autostrăzi şi drumuri naţionale în trei ani. Moldova este elevul „repetent“, care a primit doar 100 mil. euro

http://www.zf.ro/business-construct/marea-imparteala-a-asfaltului-transilvania-si-banatul-au-luat-1-mld-euro-pentru-autostrazi-si-drumuri-nationale-in-trei-ani-moldova-este-elevul-repetent-care-a-primit-doar-100-mil-euro-13425130

Top 10 plăţi realizate de CNADNR în 2014. Transilvania şi Banatul au atras în ultimii trei ani cei mai mulţi bani pentru construcţia de autostrăzi

http://www.zf.ro/business-construct/top-10-plati-realizate-de-cnadnr-in-2014-transilvania-si-banatul-au-atras-in-ultimii-trei-ani-cei-mai-multi-bani-pentru-constructia-de-autostrazi-13429811


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Emil Aluaș, 2012: "Acum, mai mult ca oricând, nu este nici o urmă de îndoială în mintea mea, că autoadministrarea Ardealului şi Banatului va deveni realitate. Asistăm la o disoluţie a fostei Românii, la o transformare a centrelor de putere în zona Centrului Europei. Noi, Ardealul şi Banatul, trebuie să rămânem ceea ce am fost din totdeuna, uniţi şi apărând cultura şi valorile istoriei noastre".

http://riddickro.blogspot.ro/2012/08/propaganda-destatalizarii-profita-de.html

http://riddickro.blogspot.ro/p/insectar.html
Crystal Clear spunea...
E85 este o direcţie de COŞMAR !

Pe distanţa de cca 100 km Bucureşti-Buzau treci prin vreo 40 de localităţi !
Crystal Clear spunea...
"Liniile de comandă " invizibile sunt SRI şi SIE...
Oare pe ce se bazează când fac aşa ceva ?!

Pe CRONISM !
Riddick spunea...
Am auzit că prin Moldova e dezastru, la tranzitare.

vineri, 31 octombrie 2014

Până unde va merge ura încrâncenată a autorităţilor faţă de dezvoltarea ţării noastre?

Prioritate de Dreapta



BURSA:
     A trecut un sfert de secol de când a început distrugerea sistematică a economiei noastre, totul fiind făcut în numele trecerii la capitalism şi economia de piaţă. Din păcate, prea puţini sunt cei care subliniază că realitatea din "teren" nu are absolut nimic de a face cu sistemul social şi economic numit capitalism.
     Valoarea miliardarilor apăruţi după 1989, dependentă aproape exclusiv de relaţia simbiotică cu statul, s-a văzut, cu adevărat, după declanşarea crizei, când forţele pieţei nu au mai putut fi controlate.
     Chiar şi atunci când pieţele externe erau măcinate de primele convulsii ale crizei globale, autorităţile "noastre", împreună cu sistemul bancar şi majoritatea firmelor din economia reală, s-au mulţumit să viseze cai verzi pe pereţi, pe fondul euforiei generate de explozia creditării.
     A urmat panica şi acţiunile disperate ale guvernanţilor de a conserva veniturile bugetare, printr-o represiune fiscală care a amplificat distrugerea capitalului şi locurilor de muncă din economia reală.
     În actuala campanie electorală, discursurile candidaţilor au fost acoperite de ştirile privind activitatea febrilă a DNA. Că acţiunile sale au fost executate sau nu la comandă politică aproape că nu prezintă relevanţă.
     Adevărata independenţă a justiţiei poate fi dovedită doar dacă DNA-ul ar trece şi la analizarea "dosarului FMI", pentru a găsi explicaţiile şi vinovaţii de împovărarea cu o datorie imensă a ţării. Ce s-a întâmplat cu Mugur Isărescu şi Traian Băsescu în scurta perioadă dintre două declaraţii contradictorii? Astăzi nu aveam nevoie de FMI, iar apoi ne scufundam fără "colacul" de 20 de miliarde de dolari de la FMI şi UE?
     Dincolo de uriaşa sumă împrumutată, efectele cele mai grave asupra economiei naţionale le-au avut politicile economice impuse de organizaţiile internaţionale şi acceptarea lor necondiţionată de autorităţile "noastre".
     Una dintre acestea a fost reprezentată de salvarea cu orice preţ a sistemului bancar, pe fondul exploziei creditelor neperformante. Acoperirea căror "greşeli" s-a urmărit? Ale băncilor comerciale sau ale băncii centrale?
     De câte ori nu am auzit, de la declanşarea crizei, că băncile au constituit suficiente provizioane pentru creditele neperformante, iar stabilitatea lor financiară nu poate fi pusă la îndoială?
     Ba mai mult, o parte a acestor provizioane au fost reduse ulterior, fiind transferate direct în profit.
     BNR şi auditorii externe au "supravegheat" atent tot acest du-te-vino. În plus, cu doar câteva zile înainte de anunţarea noii pierderi de la BCR, Banca Naţională ne anunţa că "subsidiarele grupurilor bancare cuprinse în această evaluare (n.a. testul de stres european) care operează pe piaţa românească au rate de adecvare a capitalului superioare pragurilor reglementate". Despre ce rată este vorba? Despre cea calculată pe baza activelor ponderate la risc, care o fac irelevantă în actualele condiţii de criză. Singurul "beneficiu" al acestui exerciţiu este crearea unui sentiment de falsă siguranţă în ceea ce priveşte stabilitatea sistemului bancar.
     Susţinerea sistemului bancar, inclusiv prin "pomeni" de genul "Prima Casă", a mutat în plan secund, cel puţin pentru o perioadă, tot ceea ce înseamnă sistemul asigurărilor sociale şi de sănătate.
     Dar asistenţa socială a revenit în prim-plan odată cu apropierea alegerilor prezidenţiale. De unde bani? Din eternele împrumuturi acordate cu atâta mărinimie de către bănci, în condiţiile ajutorului oferit de BNR prin reducerea dobânzilor.
     Deocamdată indicatorii datoriei publice se află semnificativ sub media europeană, dar pot apărea surprize extrem de neplăcute odată cu aplicarea noului sistem de conturi naţionale ESA 2010, care este mult mai restrictiv în contabilizarea datoriilor autorităţilor centrale şi locale.
     Dacă tot a venit vorba de ESA 2010, trebuie să reamintim că o serie de activităţi din economia subterană, cum sunt traficul de droguri sau prostituţia, vor fi estimate pentru a ajuta la creşterea Produsului Intern Brut.
     De ce sunt drogurile ilegale? Pentru că substanţele creează dependenţă, reprezintă un pericol pentru sănătatea individului şi implică o serie de cheltuieli majore la nivelul sistemului de sănătate publică.
     Dar nu se poate spune acelaşi lucru şi pentru asistenţa socială? Deşi nu sunt ilegale, ajutoarele sociale creează dependenţă şi sunt deosebit de nocive pentru sănătatea finanţelor statului (n.a. pentru evitarea neînţelegerilor, trebuie amintit că ajutoarele sociale au un rol important, dar nu în modul în care sunt folosite astăzi, cu scopuri electorale evidente).
     Şi astfel, autorităţile statului caută să-şi permanentizeze poziţia de conducere prin "oferte" tot mai generoase, dar care sunt finanţate, pe lângă împrumuturi, prin sufocarea mediului economic privat.
     Creşterea fiscalităţii din ultima perioadă, prin tot felul de măsuri aberante, pare să fie rezultatul unei uri încrâncenate îndreptate chiar împotriva dezvoltării ţării noastre.
     Am citit în presă că revizuirea Codului Fiscal pentru anul viitor se face în secret, probabil pentru a amâna până în ultimul moment o nouă cădere nervoasă a sectorului privat. Sau este vorba de evitarea atacurilor de cord din acelaşi sector privat, când întreprinzătorii vor vedea ce relaxare fiscală le pregătesc autorităţile, în scopul atingerii ţintei de creştere de 5% - 6% anunţată recent?
     Ca răspuns la declaraţiile ministrului de finanţe Ioana Petrescu, cu privire la potenţialul de creştere economică a României pe termen mediu, cititorii unui cotidian financiar online au fost de acord că "nici la congresele lui Ceauşescu nu se băteau câmpii în halul ăsta".
     Ioana Petrescu a mai vorbit despre "măsuri de încurajare a mediului de afaceri şi disciplina fiscală". Dar economia noastră a depăşit de mult pragul până la care "stimularea" ar fi dat rezultate.
     Întreprinzătorii noştri nu au nevoie de programe de încurajare, ci de ridicarea totală a jugului sub care trudesc şi de respectarea unui contract social minimal între autorităţi şi cetăţeni, care să îi convingă de necesitatea respectării disciplinei fiscale. Oricum, relaţia de cauzalitate dintre respectarea disciplinei fiscale şi nivelul poverii fiscale este inversă celei prezentate de autorităţile guvernamentale sau de candidaţii pentru fotoliul de la Cotroceni. În primul rând, statul trebuie să-şi impună disciplina fiscală, fără a căuta permanent noi mijloace de creştere a veniturilor, iar apoi poate cere acest lucru şi agenţilor economici privaţi.
     Una dintre primele măsuri pentru relansarea dezvoltării economice din ţara noastră este aruncarea actualului Cod Fiscal de la o altitudine suborbitală, iar pentru siguranţa distrugerii sale la impactul cu solul trebuie ataşat "pachetului" şi o cantitate mare de explozibil.
     Noul cadru fiscal ar trebui să interzică orice formă de dublă sau triplă impozitare (n.a. de exemplu, impozit atât pe profit cât şi pe dividende, TVA aplicat la taxe sau alte aberaţii de aceeaşi natură).
     Scris pe câteva pagini şi fără tot felul de portiţe şi "facilităţi", alături de "îngheţarea" lui pentru cel puţin o decadă, acest Cod Fiscal ar fi un pilon important al cadrului de dezvoltare.
     Economistul şef al BNR a declarat recent că "România se bazează pe o industrie slab sau mediu tehnologizată", după cum scrie presa financiară, iar "românii sunt plătiţi mai prost decât alţi europeni pentru că au o productivitate mai slabă din cauza educaţiei mizerabile".
     Să facem un mic exerciţiu de imaginaţie? Oare un doctor în agricultură, de exemplu, are o productivitate mai mare cu sapa decât un tractorist cu opt clase, dar care trage după el un plug? Diferenţa majoră, după cum se observă, este capitalul, iar politicile monetare ultrarelaxate ale BNR au contribuit substanţial la distrugerea bazei de capital a ţării.
     Educaţia este extrem de importantă pentru construirea bazei de capital uman, dar acumularea acestuia nu se poate realiza când politicile guvernamentale parcă sunt "gândite" astfel încât să-i împingă pe români să-şi caute norocul pe alte meleaguri. Oricare ar fi nivelul educaţiei, veniturile nu pot creşte fără o bază de capital permanent conectată la cerinţele pieţelor interne şi externe, care să asigure productivitatea ridicată şi avantajul competitiv.
     O lege a ciberneticii, "Legea complexităţii necesare", spune că pentru controlul unui sistem, controlorul trebuie să fie mai complex decât sistemul, după cum scrie James Rickards, autorul cărţilor "Războaiele valutare" şi "Moartea banilor", pe contul său de Twitter.
     Oricât ar părea de rudimentară, chiar şi economia noastră este un sistem complex, populat cu agenţi economici şi consumatori mânaţi de interese personale şi voinţă proprie. Vi se pare că cineva, persoană sau instituţie a statului, îndeplineşte condiţia de mai sus?
     Bineînţeles că nu, dar aceasta nu îi împiedică pe "vizionari" să elaboreze tot felul de scenarii pentru "conducerea" şi "stimularea" creşterii economice, pe baza unor legi preferenţiale oferite sectoarelor economice care sunt "la modă" într-un moment dat.
     Cum dezvoltarea unei societăţi şi a unei economii nu poate veni decât de la nivelul întreprinzătorului individual, atingerea acestui obiectiv este însoţită de obţinerea independenţei financiare a cetăţeanului faţă de stat.
     Adică să ajungem într-o situaţie în care voturile nu mai pot fi cumpărate cu o plasă de alimente? Aşa ceva este de neconceput pentru actuala clasă politică. Şi de aici porneşte ura încrâncenată a autorităţilor "naţionale" faţă de dezvoltarea ţării noastre. În curând vom afla şi până unde poate să meargă acest "sentiment nobil".