Sub aspectul înzestrării, noi nu mai existăm în calculele strategilor autohtoni şi aliaţi

Via Prioritate de Dreapta

Ziua Veche

Gest inconștient

Oricare dintre statele lumii, fie mari, fie mici, nu îşi neglijează apărarea naţională. Fiecare stat dispune de o instanţă politico-militară, la cel mai înalt nivel, unde se iau decizii importante legate de securitate şi apărare. Aceste decizii sunt urgente şi nu prioritare. Noi românii avem CSAT-ul, înlăuntrul căruia liderii noştri, cu funcţii înalte, în stat, hotărăsc în domeniul politicii de apărare. 

De la diada roşie, Iliescu – Tinca, şi până în prezent, fondurile destinate apărării au fost reduse an de an. NATO şi UE ne-au primit în cluburile lor euro-atlantice, contând pe capacitatea noastră combativă, la nevoie.

Constatăm, în mod neplăcut, că sub aspectul înzestrării, noi nu mai existăm în calculele strategilor autohtoni şi aliaţi.

Camera Neagră din Templul Armatei a tras obloanele, iar Sabia Moldovei, biruitoare, a ruginit, de-a binelea, şi nu mai avem bani în visteria de război spre a o lustrui.

Un prim-ministru infantil, sfidează, prin comportamentul său politic aberant, nivelul cel mai înalt de decizie, pe apărare, trântind, după 20 de minute, de prezenţă golănească în Agora Securităţii Naţionale, uşa în nas celor aleşi de noi, acolo, să hotărască soarta armatei din ţara mea.

Individul paraşutat, prin inconştienţa clasei politice, la Palatul Victoria, se comportă ca un patruped în coteţ. Deşi, se vede cu ochiul liber, în lume, cum norii mari, negrii, ai zeului Marte plutesc pe deasupra capetelor noastre, acest flintic, educat în troaca burgheziei roşii, întoarce spatele istoriei, aşa cum au procedat fondatorii Holocaustului Roşu din ţara noastră.

NATO şi UE ne-au întins o mână spre a ne primi în clubul lor select, contând pe angajamentele noastre, pe vocaţia noastră occidentală şi, mai ales, pe potenţialul nostru combatant, altădată atât de cunoscut şi recunoscut.

Gestul celui care suferă de „disonanţă cognitivă” şi prostie nepereche este, mai degrabă, asemuit cu gestul gălăgiosului Donald Răţoiul, personaj obişnuit să facă doar gălăgie pe baltă.

Pupilul acesta, care se enervează repede cu „nervii de la cap”, trebuie de urgenţă rejectat din funcţie, trimis la Balamuc, pus grabnic într-o cămaşă de forţă şi hrănit doar de Bunicuţa Roşie.

Este şocant gestul săvârşit, la nivelul cel mai înalt al statului, de către acest rătăcit al sorţii, ros de ambiţii deşarte, bolnav, gâlcevitor şi, pe deasupra, mitoman naţional.

Acest Titircă Inimă Rea încă nu ştie că apărarea naţiunii, datoria de preţ a oricărui bărbat de stat, nu trebuie neglijată nicio clipă.

Insul nu ştie că şi ordinea publică este fără resurse, slabă, lipsită de autoritate şi batjocorită cu obstinaţie de orice politician ambramburit şi analfabet, că „sănătatea este bolnavă” precum mintea sa, că ţăranul român face agricultură de subzistenţă, că finanţele ţării sunt secătuite şi creditele cresc în progresie armonică, sau că şcoala a luat-o razna rău, producând monştri pe două picioare şi nu educaţie, că moralul naţiei este la pământ, că fereastra către lume – Externele -, este închisă, că miniştrii lui de tinichea lui sunt schimbaţi precum ciorapii, că disperarea şi indignarea a cuprins toată România.

Aceşti varani politici libidinoşi apăruţi ca pesta din neant, cărora le curg balele urâte din bot, sunt în căutare de victime neajutorate şi cadavre în putrefacţie.

Aceşti dulăi şi cotei politici, care ne latră zgomotos cât e ziulica de lungă, au un singur scop: să facă din această ţară o pustietate, unde să le meargă lor bine, spre dezamăgirea unor băştinaşi, ca noi, înspăimântaţi că toată această faună agresivă nu se mai opreşte din drumul pe care l-au bătătorit, fără trudă, pierzaniei noastre.

În timp ce pentru români armata a constituit, totdeauna, fala lor, pentru dumneata, Niki Percea, această instituţie sfântă şi garant al Constituţiei, este un simplu preş!

Un alt individ, cosaşul naţiei, Boc Poloboc, cu armata facută la securitate, a icnit din morişca gurii sale cuvinte grele în contra celor în uniformă, făcându-i nesimţiţi. Şi exemplele pot continua.

Voi, strigoilor, pentru ruşinea de a fi batjocorit oastea ţării, nu meritaţi decât dispreţul tuturor bravilor ostaşi trecuţi la cele veşnice, pentru îndrăzneala de a fi apărat patria fără crâcnire, patrie pe care veţi să ne-o furaţi. Vedeţi că nu mai ţine!

Dacă eu şi camarazii mei, în viaţă, ne mândrim, în faţa conştiinţei noastre, cu o viaţă de ostaş, voi vă lăudaţi cu o viaţă de borfaşi.