Tribuna
Taman când eram sătul de tele- novelele cu olteni şi Domnudan,când plictiseala aceea pro- fundă de „nimic nou” (în sensul de comic) pe la noi, iată surpriza: eurodeputaţii noştri nu se dezmint. Că de aceea i-am votat, de aceea primesc ei parale, ca să ne reprezinte acolo, la Europa şi să ne spună ofurile. Eventual să deţină oarecari idei de îndreptare/eliminare a lor, ofurilor valahe. Deci, fraţi români din toate regiunile istorice ale patriei, care vă sunt problemele? Şi vă rog să nu veniţi cu rahaturi din acelea gen subvenţii pentru agricultură, scăderea nivelului de trai, înlesniri pentru producătorii autohtoni, infrastructură de drumuri şi căi ferate, patrimoniu în pericol, turism competitiv sau investiţii străine care să echilibreze piaţa muncii. Astea-s varză. Aflări în treabă. Piţiponcăreli.
Pentru că eurodeputaţii noştri ştiu exact marile probleme ale României, ţară UE aflată undeva în Balcani, de unde e şi regizorul Emir Kusturica, cel care face filme tembele, dar geniale şi care ar plânge de ciudă când ar vedea ce kusturicieni sunt reprezentanţii noştri în forul de la Bruxelles, localitatea care poartă numele unui cunoscut soi de varză.
De exemplu, domnul Vadim Tudor, cunoscut ca mare patriot naţional, le-a spus colegilor din Europarlament că în România, şpionii duşmani îşi fac de cap. Evident că de aia sunt spioni, pe deasupra şi duşmani, să îşi facă de cap în ţărişoara noastră trei culori-trei mândre stele. Aşa a fost totdeauna la români: nu se poate face nimic din cauza duşmanilor care ne poartă pică. A, cine-s duşmanii? Păi, evident, ăia care de 50 de ani atentau la orânduirea populară a muncitorilor şi ţăranilor: americanii! Capitalul fascist anglo-american şi slugile lor burghezo-moşiereşti, chiaburimea şi deviaţioniştii troţkişti. Dl. C. V. Tudor spune că agenţii CIA se comportă „ca nişte stăpâni de sclavi pe plantaţie” în România Europeană. Habar nu am unde a văzut Tribunul agenţi CIA care alergau călare, cu biciul la oblânc, pe ogor, şfichiuind românaşi care culegeau bumbacul prea încet. Şi nu ştiam de unde auzeam eu blues-uri când mergeam pe sate pe Hârtibaciu. În fine, cum merg iar la bere, cum voi merge la masa agenţilor CIA şi le voi zice câteva aşa, de la obraz, că nu se mai poate.
Şi pentru că America e mare, alt deputat, nea Jiji, a aflat că mai la vale, prin Bolivia, Ecuador sau alte ţări de unde vin indienii aceia să cânte pe faleză la Mangalia, femeile şi copiii sunt discriminaţi. Rău, rău, rău. Nu se poate, ca român, să fii rece la aşa ceva.
Trecem peste Petru Luhan, care a susţinut o declaraţie politică despre viaţa în cuplu, că, vorba aceea, cuplu e cuplu şi ajungem la Elena Băsescu. Fata, suflet sensibil, e preocupată de soarta vietăţilor. Nu, nu a vietăţilor numite români, că ăştia sunt fiare rezistente şi nu pot fi stârpite cu una cu două, oricât şi-ar da silinţa toate guvernările multicolore şi multiflorale de până acum. Ci a necuvântătoarelor. După ce ne-a umplut de lacrimi cu privire la bieţii delfinaşi din Marea Neagră care se rătăcesc pe mal, acum un alt flagel este pe cale să nenorocească România: exploatarea excesivă a macroului. La naiba. Nu ştiam de ce nu mai văd stoluri de macrouri prin copaci. Sunt exploataţi excesiv: macrou în sos tomat, macrou file, macrou în ulei, macrou afumat. O altă problemă a României, tot marca EBA, este „impactul dispoziţiilor asupra bananelor”. O atenţionăm pe această cale pe tânăra europarlamentar că remarca de „ţară bananieră” referitoare la România NU se referă la faptul că aici se cultivă banane ...
V-a ajuns? Vă e clar care sunt euro-problemele României în viziunea euro-deputaţilor noştri? Acum, să fim sinceri, îi merităm. Doar suntem ţara lui Domnudan, a maşinilor de fiţe pe drumuri de Afganistan şi a iniţiativelor care nu depăşesc stadiul de mapă cu coli A4 şi câteva slideuri powerpoint. În rest? E bine. Şi când mâncaţi macrou cu banane gândiţi-vă la bietele femei din America Latină, şi grijă mare să nu vă prindă agentul ăla CIA că staţi din lucru ....
