Cuvântarea președintelui de Ziua Națională a Cehiei
Distinși invitați,
Doamnelor și domnilor,
ne-am adunat aici din nou, în acest loc istoric, pentru a ne reaminti că statul ceh modern este cu un an mai în vârstă. Nu peste mult timp, se va împlini o sută de ani de la înființarea republicii noastre. Apoi ne vom pune, cu siguranță, următoarele întrebări:
- Ce a fost acest episod - istoric vorbind - relativ scurt, întrerupt de Protectoratul nazist și, ulterior, de către supunerea noastră către Uniunea Sovietică, pentru naţiunea noastră;
- Și ce am facut noi, cei care am trăit în această epocă, pentru statul nostru.
Pentru ca astfel de întrebări să aibă sens, trebuia însă ca să fi avut republica noastră la momentul respectiv. Acest lucru, totuşi, nu este de la sine înțeles. Există o tentație mare, care nu mai este ascunsă, de a se face uz de problemele actuale pentru o centralizare radicală a continentului și pentru slăbirea în continuare a suveranității statelor istorice europene, probleme care nu ar fi apărut în forma lor actuală, fără neinspirata introducere a monedei unice europene.
Nu este ușor de estimat cum va arăta republica noastră la cea de-a o suta aniversare. Nu am putea aştepta cu nerăbdare această sărbătoare dacă doar am extrapola tendințele economice și politice contemporane, dacă ne-am baza doar pe sentimentele noastre actuale, dacă doar mânia, invidia și agresivitatea pe care le vedem şi auzim în zilele noastre din ce în ce mai mult în discuțiile pe internet decât în discuțiile din cârciumi, ar fi un factor determinant; sau dacă nu-i ascultăm, de asemenea, pe cei care nu se plâng, dar sunt în schimb mândri de ceea ce a fost realizat în ultimele două decenii și care au contribuit la aceasta cu toate eforturile lor. Cu toate acestea, sper că există, și vor exista, motive pentru a sărbători statalitatea noastră.
O condiție prealabilă pentru a înțelege cu adevărat situația în care ne aflăm, este să o privim deopotrivă fără pesimism excesiv și îndoieli și fără ochelari roz. În primul rând trebuie să privim situația fără indiferență și resemnare, care nu ar ajuta la nimic. Să nu mai dăm vina mereu pe prezent, să renunţăm la calomnii şi denigrări. Să nu acceptăm clișeul la modă, cum că, cu cât mai mult criticăm fără milă totul, cu atât mai buni devenim noi înșine. Să ne uităm la noi înșine și lumea din jurul nostru într-un mod sobru, realist, care a fost în trecut calitatea noastră națională cu adevărat tipică.
O mare parte din public este astăzi nemulțumit sau chiar frustrat, chiar dacă, în ciuda tuturor dificultăților, după cum am încercat să o subliniez în mod repetat, trăim din punct de vedere material în perioada cea mai de succes din istoria noastră. Datele la nivelul Europei ne spun că țara noastră are cel mai mic procent de persoane care trăiesc sub pragul sărăciei. Cu toate acestea, unii oameni nu sunt mulţumiţi, cu toate că noi, ca întreg, nu am fost niciodată mai bogaţi decât acum. Stagnarea economică actuală, însoțită de încercările fundamental corecte și demne de laudă pentru stabilizarea finanțelor publice, și nu de creștere a datoriei publice, înseamnă în fond că nivelul de trai al unora dintre concetățenii noștri se deteriorează.
Cu toate acestea, acest lucru nu a fost cauzat de către cei care în prezent iau ceva de la ei, ci de către cei care au acţionat în mod iresponsabil înainte, oferindu-le ceva. Cu cât sunt mai mari și mai şubrede finanţările care acum trebuie să fie reduse, cu atât tinde să fie mai mare frustrarea indivizilor sau a unor întregi grupuri sociale. Nu este nimic neașteptat, nimic din ceea ce nu am fi prevăzut, nimic față de care mulți dintre noi nu ar fi avertizat.
Recentele alegeri pentru adunările regionale și pentru Senat s-au dovedit a fi un indicator important al sentimentelor cetățenilor noștri. Cetățenii au trimis un semnal clar pentru politicieni. Ei le-au spus că guvernul în funcţie nu a reușit să convingă publicul că politica sa a fost cea potrivită. Chiar dacă mass-media nu a făcut nimic pentru a ajuta aceste eforturi, nu se poate da vina numai mass-media. Problema este mai profundă.
Sistemul economic și social construit nu pe performanțe economice reale, ci pe creșterea datoriei publice și pe răspândirea averii dobândite pe credit, pur și simplu a trebuit să se prăbușească, mai devreme sau mai târziu, în întreaga lume occidentală, inclusiv în țara noastră.
Acest șoc ar putea în cele din urmă să deschidă ochii care au fost ținuţi închişi sau semi-închişi pentru o perioadă lungă de timp. De-a lungul celor aproape zece ani în care am fost președinte al Republicii Cehe, am primit la semnat zeci, dacă nu sute de legi, care în mod inevitabil au condus la creșterea gradului nostru de îndatorare și la creşterea puterii instituțiilor de toate tipurile. Am întors doar o mică parte din aceste legi înapoi la Camera Deputaților pentru renegociere, de obicei fără nici un efect.
Acest lucru a fost valabil atât la guvernele de stânga cât și la guvernele partidelor care au fost, sau se considerau a fi, de centru-dreapta. Numărul deja excesiv de acte, ordine și regulamente care îngrădesc viețile noastre, ne demotivează și ne restricționează libertatea. În plus, nu exprimă voința reală a alegătorilor. Mass-media contribuie la promovarea intereselor grupurilor de presiune mici, dar puternice, și de multe ori interconectate la nivel internațional, și a grupurilor de lobby care se ascund sub stindardul organizaţiilor non-guvernamentale cu diverse nume. O ilustrare exemplară a succesului lor este ceea ce se întâmplă cu așa-numitele surse regenerabile de energie, atunci când legislația noastră a făcut posibilă obţinerea de profit în mod nejustificat de către cei care au avut o mai bună înțelegere a acesteia decât alții, dacă nu chiar de către unii pentru care s-a întocmit legislaţia.
Acest profit nu este un rezultat al acestor surse de energie, ci un rezultat al subvențiilor guvernamentale, care sunt plătite de către contribuabili prin taxe ridicate și de către consumatori prin intermediul prețurilor ridicate ale energiei, alimentelor și alte mărfuri. Impactul asupra mediului nu este pozitiv, de asemenea, chiar dacă se presupune că totul a fost făcut pentru binele mediului. Sute de miliarde de euro, dolari și coroane cehe au fost aruncate, nu pe fereastră, ci în buzunarele unor grupuri și mișcări, care arată la suprafață "idealist", sau în buzunarele celor care profită de pe urma activităților lor.
Deși măsurile de austeritate au fost recent dezbătute în țara noastră aproape zi de zi, datoria noastră continuă să crească. Nu putem decât să curățăm finanțele publice și să reducem costul total al funcţionării statului la toate nivelurile și, de asemenea, să reducem complexa și costisitoarea noastră administraţie publică. Există exemple de bune practici care trebuie aplicate. Când l-am primit pe președintele parlamentului sloven aici, la Castelul Praga, pe la începutul lunii octombrie, el mi-a spus că guvernul lor nou format a redus numărul de ministere de la 19 la 12. Să încercăm ceva similar.
Chiar dacă este extrem de dificil din punct de vedere politic, sistemul nostru social trebuie să se întoarcă la dimensiuni realiste. Acest lucru înseamnă să se limiteze cheltuielile guvernamentale obligatorii prestabilite de lege, care înseamnă pur și simplu bani care trec prin buget fără nicio decizie a guvernului. Contemplarea impozitării mai mari a companiilor și a persoanelor ca o sursă de finanțare a cheltuielilor obligatorii este ineficientă și doar ar agrava problemele economice și financiare.
Statul nostru slăbeşte în același timp în care şi creşte. În loc de a avea o administrație publică mică și puternică, suntem sufocaţi de o administrație publică tot mai mare, dar slabă. Mai ales pentru tânăra generație, această țară, legile, instituțiile și reprezentanții săi încetează să mai fie autorităţi și valori respectate. Practic, zi de zi, tot ce este legat de stat este contestat și batjocorit de către mass-media și de către grupuri de intelectuali și grupuri de lobby asociate acestora, care nu îşi câştigă traiul prin munca sârguincioasă de zi cu zi în sfera productivă a economiei, de aceea au timpul și mijloacele să facă acest lucru. Un stat slab le oferă o oportunitate uriașă de a face acest lucru.
Politicienii, precum și toți cei care nu sunt indiferenți față de viitorul țării noastre, trebuie să fie capabili și dispuşi să se opună acestor presiuni. Dacă nu vom face acest lucru cât mai repede, vom fi confruntați cu un risc dublu: cu o pierdere completă a loialităţii civice, și prin urmare, cu indiferența cetățenilor faţă de starea lor, pe de o parte, și cu erupții de violență și extremism, pe de altă parte. Acestea sunt cele două fețe ale aceleiași monede.
Firește, nu numai problemele economice sunt în joc. Ce este, de asemenea, în joc, este curajul nostru de a combate negarea și batjocorirea valorilor, a rădăcinilor civilizației noastre, care s-au format în secole. Dacă nu vom începe din nou să spunem lucrurilor pe nume, valorii, valoare, cvasi-valorii, cvasi-valoare, standardului, standard, și extremei, extremă, sentimentele noastre de insecuritate vor continua să se intensifice. Acesta este unul din motivele pentru care în zilele noastre mulţi oameni se tem să-și exprime opinia despre tot felul de fenomene sociale extrem de controversate. Acesta este unul dintre motivele pentru care preferă să rămână din nou tăcuţi, cu capul aplecat, să nu-şi exprime dezaprobarea, și doar acasă să șoptească opinia lor adevărată. Acesta este unul dintre motivele pentru care multor oameni li se pare că ceea ce am trăit deja se întoarce.
Toate acestea pun în pericol democrația, nu numai în țara noastră, ci în întreaga Europă. Aceasta se mai datorează, de asemenea, faptului că există o neglijență în continuă creștere în legătură cu pierderea acestei condiții de neînlocuit pentru libertatea umană.
Eu nu subliniez aceste lucruri în această zi festivă, în scopul de a crea sau de a accentua o stare de spirit proastă, care a alarmat opinia noastră publică în urmă cu 15 ani și care din nou devine o preocupare astăzi. Am o intenție complet opusă. Ar trebui să încercăm să ne încurajăm reciproc noi înșine, dar nu pentru astriga cât putem de tare, să-i jignim pe alții cât de mult putem sau pentru a vorbi despre propria noastră țară cu cât de mult dispreț putem. Mai degrabă, ar trebui să ne mobilizam curajul de a arăta că suntem capabili să abordăm problemele noastre.
Nu trebuie să ajungem să credem că suntem în imposibilitatea de a avea grijă de treburile noastre, pentru că nimeni altcineva nu are motivația de a avea mai multă grijă de ele decât noi. În plus, ne-am dovedit deja că suntem capabili de a avea grijă de treburile noastre de mai multe ori.
Nu trebuie să ajungem să credem că undeva dincolo de granițele țării noastre există mii de funcționari publici și politicieni supranaționali binevoitori, care nu se gândesc la nimic altceva decât la cum să ne ajute ca să ne fie mai bine, să fim mai norocoși și mai lipsiţi de griji. Nu vom avea nimic în afară de lucrurile pe care le facem noi înșine, le urmărim evoluţia, pe care le vom negocia sau pentru care luptăm cu un grad rezonabil de încredere. Nu ar trebui să așteptăm nici după un Mesia modern, nici după fonduri europene.
Nu trebuie să ajungem să credem că politica noastră internă este atât de rea încât diverse mișcări non-democratice, "iniţiative" civice sau "indivizi luminaţi" trebuie să vină să conducă și să guverneze țara noastră. Nu este posibil fără politici democratice.
Nu ne aşteaptă timpuri uşoare sau liniştite în lunile și anii care vor urma. Depinde de noi dacă vom trece prin aceste timpuri slăbiţi sau consolidaţi. Nu suntem nici o superputere, nici o țară mică şi neimportantă. Mai mult de zece milioane de oameni, într-o ţară cu o tradiție de o mie de ani, sunt o putere imensă dacă doresc să fie o putere. Aceasta este puterea pe care strămoșii noștri au avut-o, datorită căreia şi-au dovedit capacitatea de a înfrunta dificultățile. Eu sunt unul dintre cei care cred în această moștenire și care încearcă să o păstreze, să o urmeze și să o transmită generațiilor viitoare. Știind că există mulți astfel de oameni în țara noastră, devin optimist.
Václav Klaus, Sala Vladislav a Castelului Praga, 28 octombrie 2012
http://www.klaus.cz/clanky/3219
-
Riddick spunea...
-
Statul cehoslovac s-a proclamat pe 28 octombrie 1918, pe fondul
sfârşitului primului război mondial. Cehia a păstrat ca zi naţională 28
octombrie, Slovacia are ziua naţională pe 1 septembrie (1 septembrie
1992 - data ratificării Constituţiei Republicii Slovace). La 1 ianuarie
1993 dispare Cehoslovacia şi apar două state - Cehia şi Slovacia.
