Un Amic, mai demult director performant de unitate socialista, isi deschide in capitalism o pravalie cu de toate, o face moderna, civilizata, prospera. Apoi se intinde, trage un localas de patiserie-cofetarie, sclipitor si el pentru acel orasel de provincie; iar in urma cumpara si pune in miscare si o fabrica-laborator pentru prajituri si cozonaci. Il vad dupa vreo doi ani de avant, il intreb ce mai nascoceste si daca mai are energie sa alerge de colo pana colo in toata tara, numai de dragul de a deveni un mare capitalist bogat. Poate sponsorizeaza si cultura?!
- Sunt la pamant! Spune Amicul, abia
mai gafai, iar falimentul e la usa! – Cum asa? – Asa e organizat. Sa
zicem ca iau branza cu 10 lei si o vand cu 12 lei: rezultatul e nul, nu
castig nimic, caci banii se duc pe taxe si impozite, intrucat, ma
cunosti, la mine totul decurge cinstit, cu acte legale. Rivalul meu
fraudeaza fiscul. Ia branza tot cu 10 lei si o vinde tot cu 12, dar
castiga 2 lei la afacere. Statul nu incaseaza, evident, nimic. Si cum am
nu un rival, ci mai multi, toti mi-o iau inainte, prin necinste, iar eu
raman mofluz. Am datorii uriase, uneori imi vine sa-mi pun streangul.
A fi legal in Romania e azi nerentabil! Frauda, coruptia ma ingroapa,
pacat de munca, de osteneala, de idei. Sa fur statul, sa fiu necinstit,
imi este moralmente imposibil. In schimb, daca il ascult, ma ruineaza.
Asa e organizat! As fi pus la indoiala aceasta concluzie groaznica, daca
in perindarea cu masina pe care am facut-o prin tara n-as fi vazut cam
60% din pamanturi nelucrate. De ce, de lene? Nu, ci din pricina
nerentabilitatii. Cheltuielile de productie ale agricultorului nu se
rasfrang in pret, vorbesc in special de micul agricultor, acela fara
mijloace. Pare organizat ca el sa nu-si recupereze banii. Si atunci
renunta, vinde. Oricand se gasesc companii becalistice care cumpara cu
toptanul, pe ruina agricultorului mic si mediu, asteptand sa vanda
marelui capitalist, de obicei strain. Castiga gras strainul, castiga
intermediarul, taranul bate din buze. Daca mai are si o seceta sau o
inundatie, e terminat, ca Amicul. Pe aceasta mina, becalistii
intermediari isi fac palate si dau pomeni, spre admiratia prostimii fara
cap; iar tara trece, cu acte in regula, sub stapanire straina.
Dar oare in micul comert nu se intampla lucruri asemanatoare, adica nu
se inchid si falimenteaza sute de mii de firme in fata colosilor
straini, a supermarketurilor performante apartinand unor companii
transnationale? Cine sa rivalizeze cu ele, construind o clasa medie
romaneasca oarecum performanta? Rolul romanului, izbit de
nerentabilitate, ramane sa intermedieze si sa revanda produsul strain,
sa faca import pentru beneficiul patronilor si pe spinarea
consumatorilor, fratii sai.
Unde e jocul pietei, cand trusturile
straine pot sa se carteleze si sa-si impuna diktatul pe piata asa-zis
„libera”. Si pot sa se carteleze si intermediarii, si o si fac,
batandu-si joc de producatorii autohtoni si de clientii consumatori.
Nu era dictatura economica a lui Ceausescu mai aspra decat dictatura
trusturilor cartelate, predictia lui Marx se confirma! Dar oare
industria, industria noastra in multe performanta, n-a fost silita sa se
ne-rentabilizeze cu felurite tertipuri, cu taxe, impozite, boicoate,
dobanzi, cu un arsenal de mijloace care s-o scoata mereu debitoare? Nu
s-au inchis portile la o suma din marile noastre intreprinderi, dandu-se
afara oameni cu ghiotura, incurajandu-se pradarea si capusarea lor,
impingandu-le cu dinadinsul la falimente, pentru ca amatorul strain si
intermediarul sau roman sa si le adjudece pe nimic, dupa ce au capatuit
si o liota de inalti functionari venali cu nume romanesti?
De unde
s-au boierit atatia baroni peste noapte din Marele Ordin al Smecheriei,
patronat de cei mai de seama sefi politici, nu „ticalositi”, ci
ticalosi din pornire? Din organizarea nerentabilitatii, pentru a ieftini
si a da (acapara) de pomana! Aproape toate intreprinderile noastre
aducatoare de bani, de multi, multi bani, sunt acum in mana companiilor
straine, care au pus la punct, poate au inspirat acest sistem,
sustinandu-l si cu greutatea lor internationala (politica, militara) de
netrecut. Trocul politic a functionat exact: noi am ruinat Sidex-ul, dl
Blair l-a atribuit. „Cineva” si-a pus mai mult decat termopane in
aceasta afacere, ca si in alte sute si mii de afaceri. Acum si le pune
Altcineva, cu alte matusi, rude sau amante. Si le pun multi, facand din
nerentabilitate o stihie. Recunosc ca aceste companii straine sunt mai
civilizate, ca ele au indreptat, inaltat, imbunatatit procedurile, dand
exemple de modernitate europeana. Ele iau cu lingura mare, legala si
cocheta, acolo unde smecherosii nostri se bateau si stropeau cu
linguritele, molfaind pe apucate. Domnii care scumpeau curentul electric
de la Turceni si Rovinari fara sa faca nimic mi se par mai soacati
decat strainul care isi organizeaza exemplar serviciile si aduce o nota
de abundenta si bun gust.
Deocamdata, acesti mari capitalisti isi
impart echitabil spatiul romanesc, mai au loc unii de altii; pana in
ziua cand isi vor intinde si ei curse de nerentabilitate, ca sa salte pe
cadavre si falimente, dupa dictatura capitalismului liberal. Ca multi
din ei spala banii, gangsteresc, stau cu revolverul in mana? Nu cumva
asa s-au facut marile hoteluri, localuri, stabilimente, Las Vegas-uri?
Nu cumva viitorul e al Mafiilor de multe culori? Amice drag, nu te
spanzura, mai stai sa vezi! Mai ai putintica rabdare! Nu crapa numai
guzganii, ci si elefantii, noi sa fim sanatosi! Intermediaza, triseaza,
abuzeaza, si vei trai!http://www.editiaspeciala.com/Social/Organizarea_nerentabilitatii-37494
