Evenimentul zilei:
[...] Pentru prima dată în ultimii 20 de ani, o vizită a unui lider chinez într-o ţară membră a spaţiului occidental devine un succes politic zdrobitor.
Şi cînd spun aceasta, nu mă refer la absența a ceea ce s-ar fi întîmplat firesc în orice ţară din Vest – bombănelile presei faţă de situaţia drepturilor omului în China – mustrările Opoziţiei protestele ONG-urilor –, ci la ceea ce un lider comunist chinez nu şi-ar fi imaginat că va avea parte vreodată.
Mă refer la faptul că premierul Republicii Populare Chineze s-a bucurat în România – graţie regimului USL, graţie presei lesne de mituit, graţie mentalităţii de asistaţi a multor români, de o primire egală cu cea făcută preşedinţilor americani şi, oricum, de o primire superioara celei de care a beneficiat Angela Merkel.
Victorie colosală a Chinei, vizita a fost şi victorie a comunismului chinez.
În faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, într-o sală din care a fost scos steagul UE, aplaudat de parlamentarii de toate culorile, Li Keqiang a înălţat elogii trecutului comunist al României.
Începînd cu lăudarea Casei Poporului (construită de Ceauşescu) şi terminînd cu invocarea prieteniei dintre comunismul stalinist românesc şi comunismul maoist din China, liderul comunist s-a mulţumit să expedieze noua etapă istorică a României, marcată de trecerea la democraţie, sub sintagma „schimbări“.
În ce ţară democratică, membră a UE, şi-ar fi permis un lider chinez să facă elogiul comunismului în faţa Parlamentului reunit în şedinţă festivă?
Fireşte, unii se vor întreba:
Cît costă China această victorie?
Răspuns:
Nimic.
Premierul chinez a venit în România cu un sac de vorbe frumoase şi o traistă de hîrtii numite acorduri.
Cînd se va pune problema transpunerii în practică a acestor acorduri, comuniştii chinezi nu vor proceda altfel decît ca nişte capitalişti sîngeroşi.
Altfel spus, ca nişte inşi interesaţi de profit.
Pînă atunci însă rămîne, ca o pată neagră în istoria României postdecembriste atmosfera de slugărnicie multilateral dezvoltată faţă de un străin văzut ca un Stăpîn împărţitor de bacşişuri.
