Traducerea articolului de la NewsReload (Communitarianism & Its Plan for Society).
Dacă comunismul a definit dictatura proletariatului, comunitarismul este o dictatură a comunităţii. Este numit următorul pas, stadiul mai avansat al evoluţiei societăţii umane. După cum a notat Václav Klaus, cel de-al doilea preşedinte al Republicii Cehe, "Nu numai că retrogradează individualismul pe o poziţie de subordonare, ci îi este ostil, pe faţă. Este o ideologie a 'societăţii civile' care nu este decat o variantă a post-marxismului colectivist".
Teoria
prezentată aici - comunitarismul - susţine că atât capitalismul cât şi
comunismul au fost două stagii temporare, necesare şi aflate în conflict
reciproc, din evoluţia socială a omenirii. Din ciocnirea celor două se
presupune că va rezulta o sinteză fericită, momentul fiind acela când
întreaga lume se va prăbuşi în haos iar toate părţile din diversele
conflicte se vor preda unei singure ideologii. Comunitarismul pretinde
să fie acea sinteză finală din dialectica hegeliano-marxistă.
Bineînţeles că nu este nicio sinteză. Comunitarismul este în realitate doar o altă formă de comunism, servită cu un alt sos, astfel încât să mulţumească gusturile moderne. Este, de asemenea, un alt mod de a prezenta comunismul, care este în mod intrinsec diabolic, după cum a scris şi Papa Pius XI în Divini Redemptoris (1937), ca fiind egalul capitalismul, care nu este în mod intrinsec diabolic. Ultimii doi Papi au răspândit şi ei acest mit, că cele două sisteme sunt la fel de rele, semănând confuzie în rândurile credincioşilor catolici. Mulţi conservatori şi traditionalişti catolici au fost păcăliţi de această viclenie. Câştigătorul este, bineînţeles, comunitarismul şi toate variantele socialiste care duc la el sau îl susţin.
Supraveghetorii
Acesta pare că este vechiul plan de bătaie, adaptat într-o nouă formă, de obţinere a dominaţiei mondiale. De exemplu, în Uniunea Europeană, care este o realizare parţială a acestui plan universal, "generalii" acestei lupte false dintre comunism şi capitalism sunt recrutaţi din societăţile secrete şi frăţiile Europei, ce pot fi toate grupate sub desemnarea metaforică de Illuminati (Philip Jones).
O mare parte a bazei ideologice a agendei UE poate fi găsită în lucrările contelui R.N. Coudenhove Kalergi, privit în mod îndreptăţit de către mulţi ca fiind "naşul" Uniunii Europene. A început cu publicarea manifestului său Paneuropa
(1923) care prezenta ideea unui Stat European unificat. El este cel
care a sugerat ca imnul lui Beethoven să devină imnul "naţional" al UE
şi cel care a jucat un rol important în desemnarea logo-ului UE cu cele
12 stele simbolizând cele 12 triburi ale Israelului. Contele Kalergi a
menţionat în autobiografia sa că a fost finanţat de familia Rothschild
iar din SUA de Paul Warburg şi de Bernard Baruch.(1)
Viziunea Contelui Kalergi a fost o Europă controlată de un grup mic format din vârfurile plutocraţiei Europei. De fapt, de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, dinamica majoră din spatele grupului nu a venit dinspre latura europeană ci dinspre ţărmurile estice ale familiilor "establishmentului", cum ar fi Rockefeller, Harriman, Morgan, Dulles şi Bush.
Scopul a fost să se promoveze "libertatea" fără limite în scopul propriilor lor interese – libertatea de a înşfăca şi a jefui toate resursele lumii. Aceasta este ceea ce se numeşte azi globalizarea deplină a pieţelor internaţionale. Proiectul este susţinut de către organizaţii precum Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional şi ONU.
Rolul cămătăriei
Economiştii desemnaţi au avut nevoie mai întâi să structureze o putere financiară ilegitimă, fără niciun mandat public, care îşi trage puterea din cămătărie şi din capitalismul distorsionat al monopolurilor. Au făcut acest lucru, bineînţeles, cu sisteme puternic centralizate cum ar fi Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional. Printre importantele surse ale marii puteri în secolele 20 şi 21 este marele capital, şi rădăcina lui, o cămătărie imorală şi ilicită, adică manipularea economiei în direcţia împrumuturilor de bani la rate disproporţionate ale dobânzilor.
Philip Jones ne dă un exemplu: "Prin anii 1980 băncile şi cei care împrumutau bani se pare că se buluceau să facă împrumuturi. Acum, dacă încercăm să căutam un creditor ni se spune că banii sunt ceva rar. De ce banii sunt rari ? Pentru că aceeaşi oameni care înainte erau doritori să dea bani cu împrumut, acum n-o mai fac în acelaşi mod. Ci prin condiţii care au făcut ca milioane de oameni să fie ademeniţi să-şi cedeze libertatea pentru promisiunea unei noi case, maşini, bucătării sau băi.
"Apoi, la timpul potrivit – adică, tocmai acum - încep să ceară rambursarea creditelor restante, să manipuleze preţurile, să crească ratele dobânzilor, distrugând în acest proces locuri de muncă şi unităţi de producţie. Apoi, cu oamenii înfricoşaţi de incertitudinea asigurării existenţei, şi îngroziţi de ceea ce ar putea aduce viitorul, cerând în mod naiv ca ceva să fie făcut, vin cu ceea ce au planificat cu mult timp înainte: mai multă centralizare a deţinerii de bănci, fuziuni stat-privat prin pachete de acţiuni cumpărate de guvern, şi apelul la uniformizare şi la adoptarea unei monede unice nu numai pentru Europa, ci pentru întrega planetă. (2)
Care este rezultatul ? Clasa de mijloc este atât de afectată de această situaţie încât baza sa economică de putere nu mai există. Acesta este modalitatea prin care nivelarea socialistă pătrunde în sistem.
Subminarea culturii
Acest
proces comunitarist mai ruinează şi cultura naţională şi regională,
incluzând literatura şi arta, după cum subminează, de asemenea, familia
şi moralitatea.
Aceasta s-a obţinut printr-un program diabolic de distorsionare a culturii, promovând genuri subversive şi degradante ale muzicii, forme tot mai degradante şi mai perverse de pornografie, un teatru şi un cinema care distorsionează realitatea, arătând un ideal răsturnat şi corupt faţă de ceea ce este natural şi moral.
Homosexualitatea este promovată pentru a distruge modelul căsătoriei conform legilor firii, fiind încurajată orice formă de decadenţă.
Pe scurt, cultura sănătoasă a oamenilor, bazată pe legea lui Dumnezeu şi dezvoltată de civilizaţia creştină, este înlocuită cu forme universale de distracţie, promovate pentru a inocula revoluţia şi perversiunea în masă.
Staruri rock cu înfăţişare satanică şi vedete de cinema, mame nemăritate, lipsite de sfială şi imorale-afişat, sunt intens promovate de media şi sunt prezentate drept modele pentru tineret. Această subminare şi subversiune a culturii promovată în mod deschis şi încurajată de media este controlată tot de plutocraţia comunitaristă, chitită pe centralizarea şi uniformizarea fiecărui aspect al societăţii.
De citit şi "Scaunul cu trei picioare":
Acesta nu este chiar Comunism.
Cu siguranţă nu este Capitalism american.
Este (să sune trompetele) comunitarismul ! A Treia Cale ! Care schimbă totul, exact aşa cum promite lozinca preşedintelui american (CHANGE).
Dacă comunismul a definit dictatura proletariatului, comunitarismul este o dictatură a comunităţii. Este numit următorul pas, stadiul mai avansat al evoluţiei societăţii umane. După cum a notat Václav Klaus, cel de-al doilea preşedinte al Republicii Cehe, "Nu numai că retrogradează individualismul pe o poziţie de subordonare, ci îi este ostil, pe faţă. Este o ideologie a 'societăţii civile' care nu este decat o variantă a post-marxismului colectivist".
 |
Obama citind Lumea Post Americană (The Post American World),
scrisă de comunitaristul Fareed Zakaria
|
Bineînţeles că nu este nicio sinteză. Comunitarismul este în realitate doar o altă formă de comunism, servită cu un alt sos, astfel încât să mulţumească gusturile moderne. Este, de asemenea, un alt mod de a prezenta comunismul, care este în mod intrinsec diabolic, după cum a scris şi Papa Pius XI în Divini Redemptoris (1937), ca fiind egalul capitalismul, care nu este în mod intrinsec diabolic. Ultimii doi Papi au răspândit şi ei acest mit, că cele două sisteme sunt la fel de rele, semănând confuzie în rândurile credincioşilor catolici. Mulţi conservatori şi traditionalişti catolici au fost păcăliţi de această viclenie. Câştigătorul este, bineînţeles, comunitarismul şi toate variantele socialiste care duc la el sau îl susţin.
Supraveghetorii
Acesta pare că este vechiul plan de bătaie, adaptat într-o nouă formă, de obţinere a dominaţiei mondiale. De exemplu, în Uniunea Europeană, care este o realizare parţială a acestui plan universal, "generalii" acestei lupte false dintre comunism şi capitalism sunt recrutaţi din societăţile secrete şi frăţiile Europei, ce pot fi toate grupate sub desemnarea metaforică de Illuminati (Philip Jones).
 |
| Succesorul lui Kalergi la conducerea Uniunii Paneuropene
a fost discipolul său Otto von Habsburg,
care apare fotografiat citind cartea lui Kalergi.
|
Viziunea Contelui Kalergi a fost o Europă controlată de un grup mic format din vârfurile plutocraţiei Europei. De fapt, de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, dinamica majoră din spatele grupului nu a venit dinspre latura europeană ci dinspre ţărmurile estice ale familiilor "establishmentului", cum ar fi Rockefeller, Harriman, Morgan, Dulles şi Bush.
Scopul a fost să se promoveze "libertatea" fără limite în scopul propriilor lor interese – libertatea de a înşfăca şi a jefui toate resursele lumii. Aceasta este ceea ce se numeşte azi globalizarea deplină a pieţelor internaţionale. Proiectul este susţinut de către organizaţii precum Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional şi ONU.
Rolul cămătăriei
Economiştii desemnaţi au avut nevoie mai întâi să structureze o putere financiară ilegitimă, fără niciun mandat public, care îşi trage puterea din cămătărie şi din capitalismul distorsionat al monopolurilor. Au făcut acest lucru, bineînţeles, cu sisteme puternic centralizate cum ar fi Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional. Printre importantele surse ale marii puteri în secolele 20 şi 21 este marele capital, şi rădăcina lui, o cămătărie imorală şi ilicită, adică manipularea economiei în direcţia împrumuturilor de bani la rate disproporţionate ale dobânzilor.
Philip Jones ne dă un exemplu: "Prin anii 1980 băncile şi cei care împrumutau bani se pare că se buluceau să facă împrumuturi. Acum, dacă încercăm să căutam un creditor ni se spune că banii sunt ceva rar. De ce banii sunt rari ? Pentru că aceeaşi oameni care înainte erau doritori să dea bani cu împrumut, acum n-o mai fac în acelaşi mod. Ci prin condiţii care au făcut ca milioane de oameni să fie ademeniţi să-şi cedeze libertatea pentru promisiunea unei noi case, maşini, bucătării sau băi.
"Apoi, la timpul potrivit – adică, tocmai acum - încep să ceară rambursarea creditelor restante, să manipuleze preţurile, să crească ratele dobânzilor, distrugând în acest proces locuri de muncă şi unităţi de producţie. Apoi, cu oamenii înfricoşaţi de incertitudinea asigurării existenţei, şi îngroziţi de ceea ce ar putea aduce viitorul, cerând în mod naiv ca ceva să fie făcut, vin cu ceea ce au planificat cu mult timp înainte: mai multă centralizare a deţinerii de bănci, fuziuni stat-privat prin pachete de acţiuni cumpărate de guvern, şi apelul la uniformizare şi la adoptarea unei monede unice nu numai pentru Europa, ci pentru întrega planetă. (2)
Care este rezultatul ? Clasa de mijloc este atât de afectată de această situaţie încât baza sa economică de putere nu mai există. Acesta este modalitatea prin care nivelarea socialistă pătrunde în sistem.
Subminarea culturii
 |
| Mass-media oferă sprijin total corupţiei culturale |
Aceasta s-a obţinut printr-un program diabolic de distorsionare a culturii, promovând genuri subversive şi degradante ale muzicii, forme tot mai degradante şi mai perverse de pornografie, un teatru şi un cinema care distorsionează realitatea, arătând un ideal răsturnat şi corupt faţă de ceea ce este natural şi moral.
Homosexualitatea este promovată pentru a distruge modelul căsătoriei conform legilor firii, fiind încurajată orice formă de decadenţă.
Pe scurt, cultura sănătoasă a oamenilor, bazată pe legea lui Dumnezeu şi dezvoltată de civilizaţia creştină, este înlocuită cu forme universale de distracţie, promovate pentru a inocula revoluţia şi perversiunea în masă.
Staruri rock cu înfăţişare satanică şi vedete de cinema, mame nemăritate, lipsite de sfială şi imorale-afişat, sunt intens promovate de media şi sunt prezentate drept modele pentru tineret. Această subminare şi subversiune a culturii promovată în mod deschis şi încurajată de media este controlată tot de plutocraţia comunitaristă, chitită pe centralizarea şi uniformizarea fiecărui aspect al societăţii.
1. Citiţi mai multe despre conte, şi despre legăturile succesorului său, recent-decedatul Otto von Habsburg, în articolul Societăţii Mont-Pelerin, The Synarchy. 2. The EU Communitarian Agenda, 9-24-2009http://www.traditioninaction.
* * *
De citit şi "Scaunul cu trei picioare":
Acesta nu este chiar Comunism.
Cu siguranţă nu este Capitalism american.
Este (să sune trompetele) comunitarismul ! A Treia Cale ! Care schimbă totul, exact aşa cum promite lozinca preşedintelui american (CHANGE).
-
Riddick spunea...
-
"Economiştii desemnaţi au avut nevoie mai întâi să structureze o
putere financiară ilegitimă, fără niciun mandat public, care îşi trage
puterea din cămătărie şi din capitalismul distorsionat al monopolurilor.
Au făcut acest lucru, bineînţeles, cu sisteme puternic centralizate cum
ar fi Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional. Printre
importantele surse ale marii puteri în secolele 20 şi 21 este marele
capital, şi rădăcina lui, o cămătărie imorală şi ilicită, adică
manipularea economiei în direcţia împrumuturilor de bani la rate
disproporţionate ale dobânzilor.
Philip Jones ne dă un exemplu: "Prin anii 1980 băncile şi cei care împrumutau bani se pare că se buluceau să facă împrumuturi. Acum, dacă încercăm să căutam un creditor ni se spune că banii sunt ceva rar. De ce banii sunt rari ? Pentru că aceeaşi oameni care înainte erau doritori să dea bani cu împrumut, acum n-o mai fac în acelaşi mod. Ci prin condiţii care au făcut ca milioane de oameni să fie ademeniţi să-şi cedeze libertatea pentru promisiunea unei noi case, maşini, bucătării sau băi.
"Apoi, la timpul potrivit – adică, tocmai acum - încep să ceară rambursarea creditelor restante, să manipuleze preţurile, să crească ratele dobânzilor, distrugând în acest proces locuri de muncă şi unităţi de producţie. Apoi, cu oamenii înfricoşaţi de incertitudinea asigurării existenţei, şi îngroziţi de ceea ce ar putea aduce viitorul, cerând în mod naiv ca ceva să fie făcut, vin cu ceea ce au planificat cu mult timp înainte: mai multă centralizare a deţinerii de bănci, fuziuni stat-privat prin pachete de acţiuni cumpărate de guvern, şi apelul la uniformizare şi la adoptarea unei monede unice nu numai pentru Europa, ci pentru întrega planetă. (2)
Care este rezultatul ? Clasa de mijloc este atât de afectată de această situaţie încât baza sa economică de putere nu mai există. Acesta este modalitatea prin care nivelarea socialistă pătrunde în sistem."
* * *
Care clasă de mijloc ?
Doar un element retoric, slab reprezentat "sociologic" (iar când apare, apare mai ales ca anexă-subprodus a cleptocraţiei "de tranziţie").
Ideea că în actualele condiţii, cineva ar putea să împingă societatea românească spre un model care presupune, admite şi generează crearea unei clase de mijloc este, desigur, sublimă, poate fi admirată, ne putem extazia în faţa minunatelor ei consecinţe, dar nu se bazează pe nimic! Pentru că, nimic din societatea actuală: oameni, condiţii, structuri economice, sociale şi politice nu numai că nu favorizează apariţia unei clase de mijloc, dimpotrivă, blochează şi cea mai firavă tendinţă de mişcare în această direcţie.
Aşa că, mă întorc şi întreb din nou: Care clasă de mijloc? Poate aceea de la tramvaie, care exista odată între a I-a şi a III-a!
http://riddickro.blogspot.ro/2013/10/care-clasa-de-mijloc.html
-
18:48
-
Crystal Clear spunea...
-
Sigur, aici e buba cea mare !
