1 Decembrie

Prioritate de Dreapta


SPQR:
Avem o elită dominantă care face negoț cu metastructura neamului, cu unitatea. Unirea face puterea și pentru aceasta s-a vărsat cel mai mult sângele romanesc.

pe cei care n-au stare, i-aș invita să urmeze (nu s-o ia înainte)
pașii zecilor de mii de eroi de pe culoarele sacre ale osuarului
de la Mărășești

Nemții fac industrie și, cu ea, pleacă periodic în lume s-o (re)organizeze. Francezii au propus lumii constelația nuanțelor rațiunii estetice, iar englezii, și ei, au simțit nevoia să rămână insulari ținând lumea de lesa industriei dominante, care acum e cea financiară. Românii nu au aspirația organizării lumii în geografia lor ci, pe aceea a organizării lumii interioare, din omul neamului său. De aceea, marea realizare a acestui spațiu este cultura sănătății omului ca ființă integrală, ceea ce Eliade numea „l'homme total". Omul integral pe dinăuntru, cucerit de cumințenie, nu de neastâmpărul existenței secundare, al mâinilor sale financiar-industriale, are o a doua față: unitatea de neam.
Unitatea, pentru români, este parte a ființei. Nu e doar un proiect politic, cum cred cei care stau cu capul în jos în societatea care-i ține de paraziți cu fițe. Este parte a sentimentului întregului, definit ca om și neam. Ambele. Deodată. Pentru că poporul român, oricât de manelizat în manifestările sale cotidiene, a rămas legat de axa credinței în lume, mai mult decât multe alte popoare.

„Numai cineva pentru care neființa a dobândit un sens absolut; cineva care a pierdut sentimentul existenței întregului, străduindu-se s-o sustragă amenințării înfrigurate a neființei; cineva care a deznădăjduit, care a căzut cu capul în jos din planul în care, pentru român, există toate lucrurile, numai acela își poate afla în acțiune [pur și simplu, în învârteli, combinații ...] un refugiu față de sentimentul neamului propriu.” (Mircea Vulcănescu, „Dimensiunea românească a existenței”, Ed. Fundației Culturale Române, 1991, p.146)
Cred că ideea de integritate în ins și în neam e principala contribuție adusă de români culturii universale. De altfel, momentul de maximă maturitate a culturii române - perioada interbelică -, tocmai aici își are miezul, iar principala victimă a comunismului lui Pauker, milionul de țărani, intelectuali, preoți și administratori trimiși în lagăre și lichidați acolo erau tocmai depozitarii acestui câmp de manifestare al ființei, în care totul se divide prin ins fără rest (întregul rămâne întreg prin părțile sale). Tot această idee axială: sentimentul integrității omenești corelat cu unitatea de neam este ținta stihiei celor fără de astâmpăr din ziua de azi: a milițienilor spirituali, a idiocrației cocoțată în funcții, a literatorilor proiectelor aiurea-n-tramvai botezate „europene”- pe seama României. Să ne rugăm să apucam ziua când s-or elibera căile către o elită cuminte. Trăiască Neamul românesc și România Mare! (Bor)

Europa de azi şi mizeria ei. Circul de la Vilnius şi circarii lui lipsiţi de talent

Prioritate de Dreapta



Ziarul Financiar:
Niciodată Uniunea Europeană, în puţin de lunga ei existenţă nu a fost mai ridicolă decât în ultimii doi ani. Şi niciodată nu a avut lideri atât de neconvingători când era cea mai mare nevoie de astfel de oameni. Iar la Vilnius s-ar fi desfăşurat se pare, azi ca şi ieri, un summit crucial soldat cu primirea Moldovei şi a Georgei într-o înţelegere de perspectivă îndoielnică şi bizară.
În vreme ce la Kiev se dau acatiste pentru primirea ţării în UE la sfântu-aşteaptă, la Londra, Paris sau Berlin se vâd bule papale: pocăiţi-vă nefericiţi ai Estului, aveţi credinţă, mântuira voastră e la doi paşi. Doar că ea costă!
Niciodată UE nu a fost o mai mare maimuţăreală. Şi, totuşi, cât de fascinantă rămâne această religie!
De la 1 ianuarie 2014 România este obligată să vândă pământ cetăţenilor din UE care vor dori să-l cumpere, la preţul pieţei, desigur, dar românii s-ar putea să nu beneficieze de întreg dreptul la muncă în ţări ale Uniunii – la preţul pieţei, fireşte - şi cu atât mai puţin de drepturile sociale ce derivă din calitatea lor de cetăţeni europeni. Deşi ambele prevederi sunt cuprinse în aceleaşi acorduri convenite cu mulţi ani în urmă.
Nimeni, nici Comisia Europeană nici Marea Britanie, Franţa sau Germania nu explică convingător ce e cu povestea asta. Sunt cele două milioane de români plecaţi din ţară cerşetori prin Europa? De când şi cât plăteşte Europa pentru ei? De când Olanda nu mai poate respira din cauza românilor?
Pot paragrafele de mai sus fi aliniate unui discurs naţionalist? Sunt scrise de mine, iar eu cred că nu. Pur şi simplu încep să mă cred vinovat fără să fi comis vreun păcat.
Teama de a fi acuzaţi de naţionalism, de ridicol în ultimă instanţă, aproape că ne-a paralizat. Nimeni nu mai mormăie pe aici mai nimic despre drepturi şi libertăţi de teamă de a nu mai fi acuzat de cine ştie ce apucătură perversă. Reprezentanţii noştri din Parlamentul European sunt aproape morţi, ici colo o voce firavă - Weber, Macovei, cam atât. Ministerul de Externe nu poate face prea multe multe. Pur şi simplu ne este teamă tuturor sau silă.
Dacă, în continuare, UE ţine neapărat să lase România şi Bulgaria în afara Spaţiului Schengen fără ca oamenii din aceste ţări să aibă drepturi egale cu ceilalţi, atunci cea ce s-a întâmplat azi la Vilnius - unde Moldova şi Georgia parafazau de zor acordurile de asociere, iar marea jale este că Ucraina a trădat idealurile şi se îndepărtează de UE – nu este cumva doar un circ?
Iar dacă e circ, circ să fie.
Aşa cum stau lucrurile acum mai interesantă pentru UE era piaţa ucraineană de aproape 50 de milioane de locuitori decât dorinţa de a extinde raiul libertăţii. Şi atunci, dacă la mijloc sunt doar interese economice – în ultimă instanţă eliminarea taxelor vamale -, de ce nu şi-ar băga coada şi Rusia?
Vorbim cu toţii de economii libere, competitive. La Bucureşti a avut loc în această săptămână un summit Europa de Est-China. UE are relaţii comerciale cu China de 500 de miliarde de euro, anual. Relaţiile Vestului Europei cu Estul ei înseamnă cam dublu - relaţiile comerciale ale României cu UE au fost de 98 mld. euro, anul trecut.
UE are, de zece ani, un parteneriat strategic cu China, adică de pe vremea când România nu aderase. Doar că UE are probleme cu China, - nu una, ci multe. Între altele: dacă China vrea să-l de afară din corul ei pe vreun mare şmecher occidental, o face într-o secundă. Dacă marele şef chinez mişcă din deget a nemulţumire atunci e posibil ca nu o mare companie, ci multe, să-şi ia catrafusele şi să se mute. Aşa se întâmplă şi cu Rusia.
Cu România, spre deosebire de China sau Rusia, unii parteneri din UE nu au decât o singură problemă, vedem acum. Posibilele ajutoare sociale primite de românii care nu au altceva de făcut decât să întindă mâna şi să atenteze la bunăstarea lor. Iar ei se simt copleşiţi de parcă i-ar fi invadat chinezii.
Câte ajutoare au primit românii din Marea Britanie în 2012 şi cât înseamnă ele, ca procent din profitul net al unei companii britanice de telefonie prezentă în România?
Ar fi bine de ştiut pentru toţi, nu de alta, dar aderarea României la UE şi a Estului european întreg, iar acum a spaţiului ex-sovietic a fost şi este o afacere. Pentru toţi.
Ar trebui să ştim nu doar cât câştigăm noi din afacerea UE – şi am câştigat, da. Dar Occidentul nu a câştigat nimic?
Ce spune David Cameron este uluitor. Cetăţenii ţărilor sărace din Europa să nu mai aibă dreptul de a călători sau de a munci liber pe unde le trece cărarea.
Aşa a fost cândva înţelegerea, dar nu mai e. În schimb, companiile lor venite aici rămân cu toate drepturile – şi sunt drepturi ce derivă din tratatele comunitare, nu-i aşa?
România poate să semneze orice înţelegere cu China, dar doar aşa - eu deschid la tine un institut cultural, tu la mine unul. Eu învăţ chineză, tu română. Contractele comerciale trebuie să respecte însă rigorile UE în virtutea acestui tratament comun pentru statele membre.
Ce vrea să zică asta? E permis în România să ai profit de peste 100 de milioane de euro anual cu marjele 5- 10-15%. Este firesc să plăteşti tu, companie occidentală în România, salariul minim pe economie de 850 lei (200 de euro) ca să raportezi apoi profit net la finele anului de 20-30 de milioane de euro.
Este tonic să te răţoieşti la guvernul român că alungă investitorii străini – cei cu marje de profit de 5-10% aproape uluitor pentru lumea în care trăim, dacă nu faci afaceri cu chinezii sau iranienii aflaţi sub embargou – pentru că majorează salariul minim cu 50 de lei, dar să ţi se pare firesc ca Germania să introducă salariul minim (8 – 9 euro pe oră, adică în jur de 1.600 de euro pe lună).
Nimeni nu vrea să se întoarcă de unde a plecat, mai ales când crede că a plecat pe drumul bun.
Pentru România, toată povestea tinde să devină una nu serioasă, ci foarte serioasă. Adică cum: au trecut 7 ani de la integarea în UE şi, de şapte ani, noi mergem din mai rău în mai rău?
Tot ceea ce am spus mai sus pot fi mici prostii pentru unii. Ele cântăresc în mersul lucrurilor, au importanţa lor şi pot influenţa gandirea. Pentru alţii, pot însemna nimic, dacă nimicul însemna ceva.
Povestea asta este mai degrabă banală, este de când lumea. Dar se poate sfârşi şi foarte prost.
Marile crize au putut fi trecute când la cârma unei comunităţi – că s-a numit popor, imperiu sau comunitate voluntară de state – au fost oameni curajoşi.
Ucraina a întârziat o mare şansă a ei nu pentru că presiunile Rusiei au fost colosale, ci pentru că liderii ei au fost fricoşi. De cealaltă parte, niciunul dintre marii şefii de stat de azi din Europa Occidentală nu merită titlul pe care îl are.
De ce nu ar fi aceşti banali ai istoriei semnul că, de fapt, nu avem nevoie de mari oameni acum pentru că nu suntem atât de jos pe cât credem?

Cristoiu: Un triumf de politică externă care nu-i costă nimic pe comuniștii chinezi

Prioritate de Dreapta

Evenimentul zilei:
[...] Pentru prima dată în ultimii 20 de ani, o vizită a unui lider chinez într-o ţară membră a spaţiului occidental devine un succes politic zdrobitor.
Şi cînd spun aceasta, nu mă refer la absența a ceea ce s-ar fi întîmplat firesc în orice ţară din Vest – bombănelile presei faţă de situaţia drepturilor omului în China – mustrările Opoziţiei protestele ONG-urilor –, ci la ceea ce un lider comunist chinez nu şi-ar fi imaginat că va avea parte vreodată.
Mă refer la faptul că premierul Republicii Populare Chineze s-a bucurat în România – graţie regimului USL, graţie presei lesne de mituit, graţie mentalităţii de asistaţi a multor români, de o primire egală cu cea făcută preşedinţilor americani şi, oricum, de o primire superioara celei de care a beneficiat Angela Merkel.
Victorie colosală a Chinei, vizita a fost şi victorie a comunismului chinez.
În faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, într-o sală din care a fost scos steagul UE, aplaudat de parlamentarii de toate culorile, Li Keqiang a înălţat elogii trecutului comunist al României.

Începînd cu lăudarea Casei Poporului (construită de Ceauşescu) şi terminînd cu invocarea prieteniei dintre comunismul stalinist românesc şi comunismul maoist din China, liderul comunist s-a mulţumit să expedieze noua etapă istorică a României, marcată de trecerea la democraţie, sub sintagma „schimbări“.

În ce ţară democratică, membră a UE, şi-ar fi permis un lider chinez să facă elogiul comunismului în faţa Parlamentului reunit în şedinţă festivă?

Fireşte, unii se vor întreba:
Cît costă China această victorie?
Răspuns:
Nimic.

Premierul chinez a venit în România cu un sac de vorbe frumoase şi o traistă de hîrtii numite acorduri.

Cînd se va pune problema transpunerii în practică a acestor acorduri, comuniştii chinezi nu vor proceda altfel decît ca nişte capitalişti sîngeroşi.
Altfel spus, ca nişte inşi interesaţi de profit.

Pînă atunci însă rămîne, ca o pată neagră în istoria României postdecembriste atmosfera de slugărnicie multilateral dezvoltată faţă de un străin văzut ca un Stăpîn împărţitor de bacşişuri.

Adevărul sau puterea? Ce caută premierul Chinei în Parlamentul României?

Prioritate de Dreapta

Dincolo de ceea ce credem, de ceea ce sperăm, noi trebuie să spunem iar eu o spun acum: China este sistemul pe care noi l-am respins. China este sistemul împotriva căruia oamenii au luptat şi au murit în urmă cu 25 de ani şi mulţi înainte.

Este o ruşine pentru România să-l primească în parlamentul ei pe premierul Chinei. Este egalată această ruşine de ruşinea Marii Britanii şi a Reginei de a-l fi primit pe Nicolae Ceauşescu pe pământ britanic.

Ziarul Financiar:

Cum poate ţine un discurs un premier comunist într-un parlament care a condamnat comunismul?

Cum pot eu admite ca om normal ca singurul lucru care are importantă în lume este doar puterea?

Eu nu sunt nici comunist nici anticomunist. Întreb doar. Dacă am respins un sistem, de ce îl onorez mai apoi în parlament?

Doar pentru că acum China este puternică?

Eu nu sunt primit in spaţiul Schengen pentru ca nu sunt suficient de democrat. Dar primesc în parlament un demnitar dictator.

Memoria a cui trebuie să fie, a celor săraci sau a celor bogaţi? În Parlamentul României a vorbit Tony Blair. L-am admirat la acea vreme pentru că ştiam şi ştiu că în agora se vorbea despre libertate, iar în parlamentele lumii se vorbeşte despre libertate. Despre ce va vorbi premierul Chinei în Parlamentrul României când urechile mele vor sta mâine să-l asculte?

Dincolo de ceea ce credem, de ceea ce sperăm, noi trebuie să spunem iar eu o spun acum: China este sistemul pe care noi l-am respins. China este sistemul împotriva căruia oamenii au luptat şi au murit în urmă cu 25 de ani şi mulţi înainte.

Este o ruşine pentru România să-l primească în parlamentul ei pe premierul Chinei. Este egalată această ruşine de ruşinea Marii Britanii şi a Reginei de a-l fi primit pe Nicolae Ceauşescu pe pământ britanic.

Pentru un pumn de arginţi?

Ca întotdeauna istoria trebuie să facă faţă proprie-i istorii. Suntem aproape blestemaţi să ne întrebăm zi de zi, precum Pilat din Pont: ce este adevărul?

A ajuns doar Funar să spună aşa ceva ?

Prioritate de Dreapta


Trecând peste accentuările Funar-style, nu putem să nu recunoaştem că prea a mers totul rău pentru naţiunea română, şi prea a mers bine pentru paraziţii şi trădătorii din interiorul său.
Naţiunea:
Vânzarea terenurilor la străini este neconstituţională şi trebuie interzisă!
În curând se împlinesc 24 de ani de la lovitura de stat din decembrie 1989. Timpul scurs de atunci le-a dat posibilitatea românilor să constate, cu argumente solide, că aşa-zisa revoluţie a fost pusă la cale, susţinută şi înfăptuită de forţe oculte internaţionale în colaborare cu alogenii noştri, fiind îndreptată împotriva Poporului Român şi a României. Guvernele post-decembriste au realizat următoarele „performanţe”: Au dat de pomană, pe calea privatizării, mii de fabrici, întreprinderi, uzine şi combinate pe care lichidatorii strategici le-au închis, apoi le-au tăiat în bucăţi, iar metalele rezultate le-au exportat din România. De subminarea economiei naţionale, înaltă trădare şi lichidarea a peste şase milioane locuri de muncă nu răspunde nimeni!; Au oferit, aproape gratuit, numeroasele bogăţii de interes public ale subsolului României către companii de stat din alte ţări şi multe firme internaţionale. Ca urmare, Bugetul de Stat a fost prejudiciat anual cu cel puţin 30 miliarde euro; Au alungat din Ţara-mamă peste cinci milioane de cetăţeni români, care din lipsa locurilor de muncă sau din cauza salariilor de mizerie au emigrat în peste 100 de ţări; Au îndatorat Poporul Român la băncile străine pentru creditele luate, ce depăşesc 150 miliarde de euro; Au distrus agricultura românească, care poate asigura hrană pentru 80 milioane de oameni. România a ajuns să importe 70-80 la sută din necesarul de alimente pentru populaţia sa. România este singura ţară din Europa unde cetăţenii sunt otrăviţi zilnic cu aditivi alimentari cancerigeni; Au acceptat încălcarea multor drepturi fundamentale ale cetăţenilor români, mai ales a dreptului la demnitate, dreptul la viaţă, dreptul la muncă, dreptul la sănătate, dreptul la învăţătură, dreptul la mediu sănătos, dreptul de proprietate privată, dreptul la un nivel de trai decent.

 
După aceste „performanţe” a venit la rând vânzarea pământului strămoşesc românesc la străini, conform programului întocmit de asasinii economici şi asasinii politici străini, care este pus în practică de cei autohtoni. Ţările fondatoare a Uniunii Europene şi cele care au aderat ulterior, în valuri, la U.E. au negociat şi au obţinut o perioadă de timp, de trei-zece ani, până când să ia în discuţie vânzarea pământului la străini. România, în timpul Regimului Iliescu-Năstase şi cu negociator-şef Vasile Puşcaş, a fost singura ţară care nu a solicitat o perioadă de timp necesară pentru a analiza oportunitatea şi modalităţile de vânzare a pământului la străini. Nimeni nu-i întrabă pe cei trei de ce au acceptat astfel de clauze contrare Interesului Naţional. În Polonia s-a pregătit cadrul legal conform căruia străinii sunt obligaţi să îndeplinească o mulţime de condiţii pentru a putea cere să cumpere pământ polonez. Teoretic, pot străinii să facă demersuri pentru a cumpăra pământ în Polonia, dar practic nu pot îndeplini condiţiile impuse de lege. Experienţa poloneză este cunoscută Guvernului Ponta II, dar nu a fost adaptată pentru România.

 


Până acum, în Istoria sa de peste 12.000 de ani, Poporul Român a luptat împotriva tuturor duşmanilor pentru apărarea teritoriului naţional şi a pământului sfânt moştenit de la strămoşii geto-daci. Niciodată în Istoria Poporului Român nu s-a permis vânzarea pământului strămoşesc la străini! De-a lungul mileniilor, multe milioane de înaintaşi din rândurile Poporului Român şi-au dat viaţa în războaiele pentru apărarea Patriei şi a gliei străbune din Vatra Românească. În niciuna din ţările din Uniunea Europeană nu s-a trecut la vânzarea pământului la străini. În timp ce Uniunea Europeană nu acceptă intrarea României în Spaţiul Schengen, iar aproape patru milioane de cetăţeni români au fost nevoiţi să solicite şi au obţinut şi cetăţenia Ungariei, Guvernul Ponta II şi partidele politice parlamentare se grăbesc să vândă la străini, la preţuri de nimic sfântul pământ românesc, udat cu sângele străbunilor şi fără aprobarea Poporului Român, dată printr-un referendum naţional. În mod logic şi practic, Parlamentul şi Guvernul României trebuie să aplice în relaţiile cu ţările din Uniunea Europeană principiul reciprocităţii şi al consensului. Vânzarea pământului din ţările membre ale U.E. către străini trebuie să înceapă de la aceiaşi dată, fără nicio discriminare. România trebuie să negocieze în cadrul Uniunii Europene ca să obţină pentru fermierii români şi proprietarii de terenuri agricole un nivel al subvenţiilor cel puţin egal cu nivelul mediu al acestora din U.E., iar abia ulterior să fie stabilite condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cetăţenii străini care doresc să cumpere pământ românesc. De asemenea, trebuie stabilit cadrul legal pentru a bloca specula cu terenurile agricole cumpărate de străini.

 

În Constituţia României, la art.3, alin.1, scrie că: „teritoriul României este inalienabil.” El nu poate fi înstrăinat. Cu toate acestea, Guvernul Ponta II a adoptat un proiect de lege care nu cuprinde nicio prevedere care să blocheze vânzarea terenurilor agricole la străini şi nici stoparea speculei cu aceste terenuri. Proiectul de lege al Guvernului Ponta II nu interzice cumpărătorilor din Uniunea Europeană a terenurilor româneşti să le vândă altor cetăţeni de pe toate continentele.

 
În ziua de 20 noiembrie a.c., Guvernul Ponta II a aprobat proiectul de lege privind vânzarea-cumpărarea terenurilor agricole situate în extravilan de către persoane fizice, precum şi înfiinţarea Autorităţii pentru Administrarea şi Reglementarea Pieţei Funciare. Acest proiect de lege a fost înaintat Parlamentului, urmând să se găsească modalităţile practice (posibil o ordonanţă de urgenţă) ca până la 1 ianuarie 2014 să existe cadrul legal pentru vânzarea la străini a unor suprafeţe uriaşe de terenuri agricole aflate pe teritoriul României.

 
În fond, Guvernul Ponta II a pregătit, în mare viteză, cadrul legal pentru renunţarea la părţi însemnate din teritoriul naţional, cu încălcarea Constituţiei României ! Poporul Român nu a hotărât prin referendum naţional că renunţă la o parte din teritoriul României care să fie vândut, sub controlul Guvernului, la persoane fizice din alte state şi la apatrizi. Este posibil ca pe terenurile vândute străinilor, în baza cadrului legal iniţiat de Guvernul Ponta II, să fie strămutate sau colonizate populaţii străine. Se încalcă astfel articolul 3 – Teritoriul, alin.4 din Constituţia României. În numeroase ţări ale lumii este interzisă prin lege vânzarea pământului la străini. În Israel se aplică pedeapsa capitală pentru cetăţeanul care vinde teren la străini.

 
În România, la sfârşitul anului 2013, Guvernul Ponta II a pregătit cadrul legal şi încurajează vânzarea-cumpărarea terenurilor agricole către persoane fizice străine. Acţiunea guvernamentală pune în mare pericol existenţa şi viitorul Poporului Român şi integritatea teritorială a României! Când în lume se accentuează criza alimentară, iar în România se asigură doar 20-30 la sută din necesarul de alimente pentru populaţie, Guvernul a hotărât să vândă o mare parte din terenurilor agricole. Ce suprafaţă se va vinde ? Proiectul de lege limitează la cel mult 100 ha. pentru o persoană fizică. Se ştie că, preţurile terenurilor agricole din România sunt printre cele mai mici din Europa. Ca urmare, vor fi foarte mulţi cumpărători din ţările Uniunii Europene, Norvegia, Islanda şi Lichtenstein, dar şi din alte ţări (de pe alte continente), în condiţiile reglementate prin tratate internaţionale, pe bază de reciprocitate. Orice cetăţean de pe planeta Pământ dacă are reşedinţa pe teritoriul unuia din statele membre ale U.E. are dreptul să cumpere, la preţuri derizorii, mari suprafeţe din Sfântul Pământ Românesc.

 
Pe lângă facilitarea cumpărării terenurilor agricole din România de către străini, proiectul de lege al Guvernului Ponta II îngrădeşte libera circulaţie a terenurilor între români. Preţul de vânzare al terenurilor agricole stabilit de către proprietari va fi foarte mare pentru cetăţenii români şi Statul Român, care au dreptul de preemţiune, dar va fi foarte mic pentru străini, mai ales pentru cei din ţările bogate ale lumii.

 
Este cunoscut că, vânzarea-cumpărarea de terenuri agricole între persoane fizice este o acţiune privată, iar preţul terenului se stabileşte în condiţiile economiei de piaţă. Prin proiectul de lege înaintat Parlamentului, Guvernul Ponta II instituie un monopol în privinţa informaţiilor legate de vânzarea-cumpărarea de terenuri agricole, prin înfiinţarea Autorităţii pentru Administrarea şi Reglementarea Pieţei Funciare. De asemenea, în cazul în care titularii dreptului de preemţiune (coproprietari persoane fizice, arendaşi, vecini persoane fizice, persoane fizice cu vârsta de până la 40 de ani care desfăşoară activităţi agricole pe raza administrativ-teritorială a localităţii unde este situat terenul respectiv, Statul Român) nu cumpără terenul, atunci vânzătorul îl poate oferi străinilor, dar proprietarul nu are voie să modifice preţul stabilit iniţial în cererea depusă la Primărie. În cazul în care proprietarul terenului vinde la străini terenul din teritoriul naţional la un preţ mai mic sau mai mare decât cel anunţat la Primărie, vânzarea este lovită de nulitate absolută. Străinii pot cumpăra necondiţionat pământ agricol în România şi, probabil (prin amendarea proiectului de lege ) fără limită de suprafaţă. În cazul terenurilor agricole situate în extravilan pe o rază de 10 kilometri de la graniţa României, ele pot fi înstrăinate prin vânzare-cumpărare, doar cu avizul Ministerului Apărării Naţionale. În cazul terenurilor agricole pe care s-au stabilit zone cu patrimoniu arheologic reperat sau zone cu potenţial arheologic evidenţiat întâmplător, ele pot fi înstrăinate prin vânzare doar cu avizul Ministerului Culturii. În cazul în care nu s-au solicitat şi nu au fost obţinute aceste avize fapta constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de 25.000 lei.

 
Guvernul Ponta II susţine că prin vânzarea terenurilor agricole la străini se asigură protejarea siguranţei alimentare şi comasarea terenurilor agricole, fărămiţate de Regimurile post-decembriste. Este inexplicabil faptul că, Guvernul Ponta II nu a sesizat şi nu a solicitat măcar un aviz din partea Consiliului Suprem de Apărare al Ţării în legătură cu vânzarea pământului românesc la străini şi renunţarea la milioane de hectare din teritoriul României.

 
Toate firmele care au obţinut licenţe pentru explorarea şi exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică vor finanţa persoane fizice din străinătate ca să cumpere terenuri agricole în România pe care vor amplasa sondele şi vor declanşa jaful şi genocidul, afectând grav resursele de apă şi mediul înconjurător. Partidul România Mare se pronuţă împotriva vânzării terenurilor agricole la străini şi solicită organizarea unui referendum naţional pe această temă.

Un comentariu :

Riddick spunea...

Bilanţul dur al situaţiei

(Everac - "Carcaletele")

[...] Dacă de pildă cineva vrea să facă acum un bilanţ dur al situaţiei, şi sunt oameni capabili să-l facă, şi sunt oameni care chiar îl fac, încât în zece minute îţi dai seama că suntem în oală şi fierbem ca nişte raci fără ieşire, peste alte cinci minute vine emolientul, vine show-biz-ul şi dă cu zeamă dulce-acrişoară de uitare, nivelează, drege, acoperă, reduce la proporţii de mic amănunt trecător grozăviile tragice care s-au spus, hotărâtoare pentru viaţa noastră, le tăvălugeşte cu zâmbete, cântece şi fese goale, cu reclame de pampărşi, cu bonomii tâmpe sau deşucheate; şi le anulează, le scoate din actualitate, înfigând peste ele alte actualităţi, cât mai divertizante. Nimeni nu mai ţine azi un discurs al naţiei neastupat de fleacuri, nedisputat de saloane de automobile şi de praf pentru curăţat bideuri. Nimeni nu mai e capabil să vorbească serios o oră în România, din cauza show-biz-ului şi reclamei, a facerii şi afacerii diversiunii. În timpul ăsta translaţia capitalurilor străine continuă, în tăcere, cu toate ţâţânile unse.

Nu suntem (departe de asta) o ţară de alcooluri tari (decât într-o anumită părticică a Transilvaniei). Ţuicuşoarele noastre sunt îndeobşte uşurele. Iar peste vin turnăm apă minerală sau sifon, ca să facem şpriţ. Nu suntem ţară de votcă, şnaps sau whisky, ci de şpriţuri răcoroase, aici ne duce firea. Iar dacă vinul nu e destul de bun şi de dulceag, dacă e poşircă ordinară, greţoasă, turnăm peste el sirop. Facem adică un carcalete... şi ne ameţim cu el. E vocaţia noastră.


http://riddickro.blogspot.ro/2013/11/bilantul-dur-al-situatiei.html

Cenzura chineză sub microscop

Prioritate de Dreapta



The Epoch Times:
Cadrele însărcinate cu controlarea mass mediei în China – şi mai important, în ultimii câţiva ani cu influenţarea mass mediei din afara Chinei – au o treabă crucială de realizat, cerută de logica internă a conducerii Partidului Comunist Chinez (PCC): pe de o parte, trebuie să arate că Partidul este liderul de drept şi înfloritor al Chinei; pe de altă parte, trebuie să se descurce cu cei care spun altceva.
Aşa cum Sarah Cook, cercetătoare pentru Freedom House, afirmă în raportul ei recent: “Pentru ca lozincile Partidului să fie convingătoare pentru publicul din interiorul şi exteriorul Chinei, raportarea de informaţii – în special raportarea investigativă – despre părţile întunecate ale PCC în interiorul Chinei şi despre activităţile chineze în străinătate trebuie să fie suprimată”.
Conform informaţiilor publicate la 22 octombrie în două noi rapoarte, propaganda comunistă chineză şi ofiţerii însărcinaţi cu cenzura în China au dezvoltat în ultimii câţiva ani un set bogat şi nuanţat de practici şi tactici pentru a-şi atinge scopurile.

Jurnaliştii sunt plătiţi dublu faţă de cât ar câştiga în alte locuri. “Ceea ce fac ei este o planificare pe termen lung”, a spus Nelson. “Nu este vorba despre "Cum putem să transmitem un mesaj către X milioane de oameni?" ci este vorba despre "Cum putem pune mâna pe întreaga ţară?"

Anne Nelson, o altă cercetătoare, a publicat în aceeaşi zi un raport asupra expansiunii pe plan internaţional a Televiziunii Centrale Chineze, CCTV, care este purtătorul de cuvânt al PCC în sectorul radiodifuziunii. Ambele rapoarte au fost susţinute de Naţional Endowment for Democracy, o agenţie finanţată de SUA şi care promovează democraţia în întreaga lume.

Articole pe aceeaşi temă

• China - pastor creştin şi enoriaşi arestaţi de baroni comunişti locali
• Sătenii din sudul Chinei au distrus o centrală electrică
• A Treia Plenară a Partidului Comunist - alte speranţe deşarte pentru reforme reale în China
• Fără încetarea persecuţiei, discuţiile despre reformă în China sunt doar vorbe goale
• „Păşind dincolo de frică: Povestea lui Gao Zhisheng” descrie viaţa avocatului chinez încarcerat
• "Tinerii prinţi roşii" preiau China
• China, Liaoning: vechi fresce budiste „restaurate” cu picturi inspirate din benzile desenate taoiste
• Madridul deschide anchetă împotriva lui Hu Jintao, acuzat de genocid în Tibet
• În China lagărele de muncă se închid, însă ororile continuă (analiză de ştiri)
• Un nou val de represiune în China: sunt arestaţi bloggeri şi jurnalişti
• Visul Chinezesc este, în realitate, un coşmar
• Apelul unui nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace: Stopaţi extragerea forţată de organe în China
• Un internaut intentează proces statului chinez după un an de muncă forţată
• Răzbunare: Un sătean îl omoară pe şeful poliţiei lovindu-l cu maşina, şi răneşte şapte persoane
• Comunitatea legala chineza analizeaza acuzatia de “Subminare a Puterii de Stat”

Acţiunea directă

Raportul lui Cook analizează metodic fiecare strat al aparatului de cenzură al PCC, pentru a vedea cum funcţionează, pe cine vizează şi ce efecte are: există “acţiunea directă” din partea personalului securităţii, a diplomaţilor şi oficialilor chinezi, care pur si simplu obstrucţionează reporterii şi pedepsesc entităţile media nesupuse; există stimulente şi pedepse economice; există presiunea indirectă diplomatică, politică şi economică, transmisă prin agenţii de publicitate sau guverne; şi apoi există spionajul cibernetic sau chiar atacurile fizice.

A existat, de exemplu, situaţia în care redactorul şef al Bloomberg a fost abordat de un diplomat chinez de rang înalt care a încercat să îl convingă să îngroape un articol despre situaţia financiara a familiei lui Xi Jinping, în perioada în care acesta urma să fie ales secretar general al PCC. Povestea a fost publicată dar website-ul englez al Bloomberg a fost blocat la scurt timp după aceea în China.

Acest lucru a avut un efect nesemnificativ asupra situaţiei economice a Bloomberg deoarece publicul său vorbitor de limbă engleză este limitat în China. New York Times, totuşi, a fost lovit oarecum mai puternic. După ce a publicat o investigaţie despre modul în care şi-a câştigat vasta avere familia fostului premier chinez Wen Jiabao, autorităţile chineze au blocat website-ul său în limba chineză care tocmai se deschisese. Acţiunile au scăzut cu 20% peste noapte, spune raportul lui Cook. Represaliile de acest tip sunt un avertisment pentru cei care ar contraveni preferinţelor editoriale ale partidului.

Jurnaliştii stabiliţi în China pot constata că cenzura s-a înăsprit. Astfel, în luna februarie a acestui an, agresori despre care se crede că au fost angajaţi de conducerea locală a unui sat din apropierea Beijing-ului, au interceptat maşina unei echipe de filmare germană şi au spart parbrizul maşinii cu bâte de baseball.

Fostul inginer şef al Epoch Times a fost abordat într-o manieră mai “stimulatoare” în anul 2006: un grup de bărbaţi au pătruns cu forţa în locuinţa lui din Atlanta, l-au legat şi l-au lovit în cap cu mânerul unei arme. Nu există nicio dovadă directă că bărbaţii erau asociaţi cu PCC, dar dl Yuan e convins că aceasta este realitatea. “Două dulapuri cu dosare au fost răscolite. Au fost furate două laptopuri dar alte lucruri mai scumpe, precum camere foto, nu au fost luate.”

Influenţa subtilă

Formele mai subtile de influenţă sunt aproape omniprezente. Eutelsat, o companie de satelit franceză, a fost unul dintre “exemplele mai tulburătoare” de influenţă inoportună, a spus Cook la un forum al National Endowment for Democracy desfăşurat în 22 octombrie 2013 în Washington, D.C.

La presiunea oficialilor chinezi, Eutelsat a încetat să mai transmită semnalul postului de televiziune New Tang Dynasty (NTD). NTD nu este pe placul Beijing-ului deoarece raportează în mod sistematic despre abuzurile împotriva drepturilor omului ce au loc în China şi despre alte probleme politice sensibile. Eutelsat a obţinut ulterior două acorduri profitabile cu entităţi ale statului chinez.

În mod similar, NASDAQ (o bursă electronică din Statele Unite ale Americii, la care sunt listate aproximativ 3.200 de companii) a dat afară un jurnalist NTD din studioul său MarketSite din Manhattan ca urmare a presiunii politice a Beijing-ului, conform unor surse diplomatice americane evidenţiate în raportul lui Cook.

“Sino-colonialismul”

În timp ce este important pentru Beijing să fie capabil să influenţeze opinia publică din ţările vestice, Africa a devenit de asemenea o destinaţie cheie pentru propaganda locală, conform lui Anne Nelson, autoarea raportului asupra Televiziunii Centrale Chineze, CCTV. În Africa, autorităţile chineze practică ceea ce Nelson a numit drept “sino-colonialism”.

Acest aşa zis colonialism este diferit de simpla propagandă şi este integrat cu alte forme de colaborare între regimul chinez şi ţările africane: chinezii cumpără resurse, construiesc infrastructura portuară pentru a transporta resursele şi aduc echipamente de comunicare chinezeşti pe care le folosesc pentru a înfiinţa companii media, pe care le vor umple cu jurnalişti profesionişti africani – aceste companii fiind folosite pentru a transmite publicului local povestea oficială a regimului despre China comunistă.

Jurnaliştii sunt plătiţi dublu faţă de cât ar câştiga în alte locuri. “Ceea ce fac ei este o planificare pe termen lung”, a spus Nelson. “Nu este vorba despre "Cum putem să transmitem un mesaj către X milioane de oameni?" ci este vorba despre "Cum putem pune mâna pe întreaga ţară?"

Articolul în engleză: Chinese Censorship Under the Microscope

Oaspeţii PSD citează din Mao. Dar care sunt planurile lui Ponta şi ce interes ar putea avea China

Prioritate de Dreapta



România liberă:
[...] În definitiv, de ce nu ar putea da China o lovitură de graţie Uniunii Europene şi prin intermediul României, din moment ce cu Ungaria lucrurile nu s-au mişcat deloc rău? Nu doar că prezentul ţese tentaţii comune liderilor de la Bucureşti şi Budapesta, dar comparând trecutul lui Victor Ponta cu cel al lui Viktor Orban vom constata că, în teorie, premierul român are o predispoziţie infinit mai accentuată în a se rătăci pe drumul pe care Bruxelles-ul a plasat deja indicatoarele “sens interzis”.
În 1989, Viktor Orban a luat, public, atitudine împotriva masacrului din Piaţa Tienanmen. Apoi, în timpul primului său mandat de prim-ministru (1998-2002), s-a înâlnit cu Dalai Lama şi tot în acea perioadă s-a închis consulatul maghiar din Shanghai. Vorbim, deci, la Viktor Orban, de o răsucire cu 180 de grade care a avut de învins o inerţie mare.
Nu la fel stau lucrurile în cazul Ponta. Nu a avut niciodată atitudini ostile faţă de China, nici măcar pe drepturile omului; este socialist; a evoluat politic în partidul fondat de Ion Iliescu, un comunist pur-sânge, fost protejat al lui Ceauşescu; ca premier şi ministru de Externe, mentorul său, Adrian Năstase, a fost mai tentat de Est decât de Vest; nu în ultimul rând, se arată tot mai atras de implicarea sa şi a partidului în toate, inclusiv în sport, iar fără un transplant rapid va fi definitiv lipsit de orice apetit pentru transparenţă.
Demn de reţinut este şi faptul că Victor Ponta e membru în clubul internaţional al celor care romanţează poveştile de arme ale unor criminali precum Che Guevara. Ştiu, sunt destui cei care le găsesc diverse scuze purtătorilor de tricouri şi brouşuri cu chipul revoluţionarului mort în misiune. Dar eu cred că afinităţile de acest tip, oricât de puerile pot părea la prima vedere, lasă urme.
Luna trecută, a poposit în România chiar Mao, un satrap care încă primeşte tribună la noi, deşi suntem în 2013. Unde? Ei bine, la cel mai important eveniment al organizaţiei de tineret a partidului condus de premierul României – alegerea noului preşedinte. Căci da, numirea pe funcţie a deputatului Mihai Sturzu a avut pe fundal îndemnul omologului din Partidul Comunist Chinez, care şi-a impresionat audienţa citând frumos din Mao: “Lumea este a noastră, dar şi a voastră, tineretul reprezintă soarele de dimineaţă, de la ora 8 şi 9, şi sper să duceţi mai departe cauza creată de generaţiile mai în vârstă”.

Oricât ai conştientiza faptul că PSD este de stânga, îţi vine, totuşi, greu să accepţi că tinerii social-democraţi români se consideră colegi cu tinerii comunişti chinezi, încremeniţi la stadiul maximelor maoiste. De reţinut că Victor Ponta menţine în continuare o influenţă ridicată asupra pepinierei PSD, în calitate de, citez aproximativ, om care se poate mândri că a pus-o pe picioare.

Pe de altă parte, este nerealist să pierzi din vedere şi existenţa unei asemănări vizibile între ramurile de seniori ale Partidului Social Democrat şi Partidului Comunist Chinez. Lupta anti-corupţie este susţinută numai pe timpul luptelor interne pentru putere. Cazurile Bo Xilai şi Adrian Năstase vorbesc de la sine. Lucrurile nu stau diferit nici la Moscova, în partidul lui Vladimir Putin.

Şi totuşi, în România zilelor noastre spectrul politicenilor zeloşi în relaţia cu China (căci da, zelul acesta face totul suspect) este ceva mai larg.

Spuneam în prima parte a textului că partidele parlamentare par capabile să scoată din uz orice referinţă critică. Unii chiar şochează. Vasile Blaga, iunie, a.c.: "Am dorit să împărtăşim din experienţa vastă a Partidului Comunist Chinez, care îmi dau seama că este într-o permanentă reconstrucţie. Incredibil, dar colegii noştri chinezi, practic, şi asta mă bucură, împărtăşesc aceleaşi valori cu noi în tot ceea ce înseamnă construcţia unui partid, pornind de la necesitatea atragerii în partid a elitelor locale, pentru a da valoare organizaţiilor, cât şi a modului în care te raportezi la cetăţean".

Într-adevăr, incredibil! Dar incredibilă este lejeritatea cu care liderul unui partid parlamentar, de dreapta, poate compara reformele din formaţiunea sa cu cele dintr-un partid comunist, fie el şi chinez.

Trecută pe ralanti după căderea Guvernului Ungureanu, domnii Blaga şi Ponta au convenit, probabil, reactivarea cooperării. Se apropie un nou moment important pentru ţară şi pentru Victor Ponta, personal, ca atare specialiştii români în butaforii politice au lucrat intens tot anul.

Reacţiile care vor apărea din săptămâna care urmează vor da măsura schimbărilor ce pot apărea.

Ar fi cu totul ironic ca, după ce Moscova şi-a maximizat beneficiile din lipsa unei adevărate politici energetice comune a UE, să se îmbogăţească acum Beijingul, folosindu-se de acelaşi levier care face vulnerabilă Europa unită: lipsa de coeziune.

Guvernul Ponta, cu privire la care Rusia recunoaşte că are, în sfârşit, un interlocutor la Bucureşti, se pregăteşte de o nouă aventură. Va primi, oare, Bruxelles-ul, toate informaţiile pe care le-a solicitat?

UE şi Administraţia Obama, complicii Iranului. Israelul denunţă "acordul".

Prioritate de Dreapta



Adevărul:
Premierul israelian Benjamin Netanyahu: „Pactul nuclear al Iranului este inacceptabil”
Premierul israelian Benjamin Netanyahu a protestat dur faţă de încheierea acordului între Iran şi puterile internaţionale, în cadrul reuniunii de duminică dimineaţa de la Geneva, spunând că este o „greşeală istorică” ce transformă lumea noastră într-un loc mai periculos de acum înainte.
Contrastând cu poziţia Statelor Unite ale Americii, ale cărui preşedinte Barack Obama a lăudat acordul drept „o nouă cale spre dobândirea unei lumi mai sigure”, Netanyahu a avertizat că lumea în care trăim a devenit mai periculoasă decât până acum. 
„Este un acord prost, care oferă exact ceea ce voia Iranul, şi anume o ridicare semnificativă a sancţiunilor şi menţinerea unei părţi semnificative a programului său nuclear”, se arată într-un comunicat emis de administraţia israeliană după câteva ore de la încheierea acordului istoric între marile puteri şi Iran. 
„Acordul permite Iranului să continue să îmbogăţească uraniu, lasă pe loc centrifugele şi îi permite să producă materiale fisionabile pentru o armă nucleară”, se mai arată în comunicat. La rândul său, ministrul israelian al Economiei Naftali Bennett a dat asigurări că Israelul nu are nicio obligaţie faţă de acordul de la Geneva şi că are dreptul să se apere.
„Israelul nu este angajat prin acordul de la Geneva. Iranul ameninţă Israelul, iar Israelul are dreptul să se apere”, a apreciat Bennett, liderul Căminului Evreiesc, un partid de extremă dreapta apropiat de grupurile de lobby ale coloniştilor. 
„Acordul lasă intactă maşina nucleară iraniană şi ar putea permite Iranului să producă o bombă într-o perioadă de şase-şapte săptămâni. Israelul este pregătit pentru orice eventualitate”, a declarat ministrul pentru postul militar de radio. 
Întrebat despre un eventual atac israelian împotriva Iranului, şeful diplomaţiei israeliene Avigdor Lieberman , s-a limitat să reafirme că „toate opţiunile sunt pe masă”. 
„Responsabilitatea securităţii poporului evreu şi populaţiei israeliene reprezintă unica responsabilitate a Guvernului israelian. Orice decizie cu privire la acest subiect va fi adoptată în mod independent şi responsabil”, a spus ministrul de Externe. 
Netanyahu a purtat în ultimii ani o campanie internaţională activă şi intensă, în special în Statele Unite, împotriva unui acord cu Iranul în cazul în care documentul nu prevede o oprire a activităţilor de îmbogăţire a uraniului în această ţară. El a lansat, în mai multe rânduri, ameninţări cu un atac militar israelian împotriva instalaţiilor nucleare iraniene.

*   *   *

De citit şi

• Ministrul israelian de Externe: Relaţiile Israelului cu SUA se deteriorează. Avem nevoie de alţi aliaţi

• Director din MAE (2010): "Bucureştiul sprijină cu tărie drepturile nucleare ale Iranului"

• Cristian Preda: "Ar trebui evitată radicalizarea Israelului, fiindcă Orientul Mijlociu fierbe."

Huawei – compania acuzată de spionaj, furt şi mită, cu care Ponta încheie acorduri

Prioritate de Dreapta

The Epoch Times:
Guvernul României a aprobat miercuri un memorandum care prevede acordarea suportului necesar pentru extinderea activităţilor comerciale ale companiei Huawei, dar şi angajamentul Huawei pentru investiţii locale în viitor.
Activităţi comerciale, ok. Cum rămâne insă cu celelalte” activităţi?
Deşi Huawei este considerată una dintre companiile cu cel mai mare succes în telecomunicaţii, este şi extrem de controversată - fiind acuzată în numeroase rânduri de spionaj în favoarea Chinei.
Huawei este cea mai mare producătoare de echipamente de telecomunicaţii din China şi a fost fondată în 1988 de către un fost ofiţer de armată pe nume Ren Zhengfei.
Ren Zhengfei – cultul lui Mao, spălare ideologică şi spiritism

"Întrebarea care se conturează, având la dispoziţie toate aceste date, este în ce condiţii poate un guvern, chiar şi aşa măcinat de nereguli şi ilegalităţi ca cel al României, să semneze acorduri cu firme de o asemenea reputaţie, fără să afecteze şi mai mult imaginea internaţională a ţării, faţă de partenerii strategici?"

Puţine se ştiu despre Ren Zhengfei, însă un articol din The Economist vorbeşte despre educaţia ideologică pe care acestea a copiat-o de la dictatorul comunist Mao Tsedun.
Articole pe aceeaşi temă

10 ciudăţenii care pot fi achiziţionate doar în China Chinezii fac noi presiuni în Marea Chinei de Est Rusia: fierbătoare şi fiare de călcat made in China, care spionează China - pastor creştin şi enoriaşi arestaţi de baroni comunişti locali Ponta inaugurează o nouă oficină a spionajului chinez – la Bucureşti Cel mai întunecat secret al Chinei

La începuturile companiei, inginerii trebuiau să cânte cântece revoluţionare. Chiar şi astăzi, scrie The Economist, noi angajaţi trebuie să urmeze un curs de şase luni, care conţine un stagiu de 2 săptămâni de îndoctrinare culturală, prin care cursanţii ar trebui să obţină o conexiune cu „spiritul de lup” care se spune că dă imbold companiei.
Huawei ţintă a scandalurilor - furt intelectual, spionaj şi mită
Înainte să penetreze pieţele occidentale, Huawei a declanşat campanii agresive de lobby, încercând să-şi facă o imagine de companie privată, separată de regimul chinez, care produce echipamente de încredere, la preţuri rezonabile.
Cu toate acestea odată ajunsă pe pieţele străine, scandalurile s-au ţinut scai de Huawei, care a fost implicată în scandaluri privind furtul intelectual, spionajul şi mită pentru a avansa pe pieţele internaţionale.
Cisco acuză de furt de software, manuale de utilizare, etc. inclusiv bug-urile
Primul scandal masiv care a implicat Huawei s-a produs în 2003, în urma acuzaţiilor de furt intelectual aduse de Cisco.
Cisco, gigantul american cu ajutorul căruia Partidul Comunist a creat Marele Firewall prin care îşi spionează proprii dizidenţi şi astăzi (conform jurnalistului de investigaţie Ethan Gutmann), a acuzat compania chineză cu sediul în Shenzhen de “copiere şi însuşire a software-ului IOS al Cisco, inclusiv codul sursă”. Cisco mai susţinea că Huawei a copiat chiar documentaţia produselor sale, precum şi alte materiale care erau protejate de copyright.
Printre alte acuzaţii Cisco susţinea că bucăţi ale codului sursă al IOS au ajuns în sistemele de operare ale routerelor Quidway produse de chinezi, care nu s-au obosit să schimbe practic mai nimic din sistemul original, în afară de logo-ul de pe cutie. Compania americană a declarat că produsele Quidway includeau bucăţi de text, nume de fişiere şi chiar problemele de software – care s-ar fi găsit în cinci patente Cisco.
Un an mai târziu Cisco şi Huawei au ajuns la o înţelegere în afara tribunalului, astfel că nu vom şti niciodată care ar fi fost verdictul în procesul intentat de Cisco.
Fost director CIA/NSA îndemnat să sprijine Huawei, acuză compania de spionaj
În iulie 2013, un fost director al CIA şi NSA, a reiterat şi detaliat într-un interviu acordat Australian Financial Review că firma chineză Huawei reprezintă un risc pentru securitatea naţională a SUA, deoarece spionează pentru China.
“În urmă cu doi sau trei ani Huawei încerca să stabilească o prezenţă destul de masivă aici în SUA” a declarat Hayden. “Mai mult, ei încercau să facă oameni ca mine – ca fost director al CIA şi NSA – să le sprijine prezenţa în SUA”.
Hayden a concluzionat că este inacceptabil ca această companie să construiască vreo bază a comunicaţiilor în SUA. Fostul director al CIA a mai adăugat „ca profesionist în domeniul informaţiilor, sunt uimit de caracterul extensiv, sofisticarea şi persistenţa campaniilor de spionaj duse de chinezi în Occident”.
Mita pentru contracte
În vara lui 2012, Huawei, împreună cu ZTE, un alt producător de echipamente de telecomunicaţii, au fost implicate într-un scandal cu mită în Algeria, în urma căruia au primit interdicţie de a lua parte la licitaţii pentru doi ani. În acest scandal un angajat Huawei şi doi de la ZTE au mituit un fost director al companiei Algeria Telecom, Mohamed Bukhari, cu 10 milioane de dolari.
Scandalurile amintite mai sus nu sunt singurele. A mai existat un scandal cu Fujitsu în 2004, SUA a interzis un acord cu 3Com prin 2006, în 2011 Huawei a primit interdicţii de a construi reţele guvernamentale în SUA, iar în 2012, Australia a refuzat să permită companiei să vândă echipamente pentru Reţeaua Naţională Australiană.
Întrebarea care se conturează, având la dispoziţie toate aceste date, este în ce condiţii poate un guvern, chiar şi aşa măcinat de nereguli şi ilegalităţi ca cel al României, să semneze acorduri cu firme de o asemenea reputaţie, fără să afecteze şi mai mult imaginea internaţională a ţării, faţă de partenerii strategici?
Iar dacă pe nimeni numai interesează un lucru atât de important, ce urmează?

Poziţia USL-Ponta faţă de China divulgă de fapt poziţia reală a "forţelor progresiste" de la nivelul UE

Prioritate de Dreapta

Nu e vorba, precum afirmă unii, că "ne decuplăm de Europa". Ba dimpotrivă, aş zice. Barroso a fost "maoist" (adică, comunist !). Cine-l crede că n-ar mai fi ?
Nu va mai dura mult până ce RP Chineză va cere UE (poate şi Americii obamice) ridicarea embargoului pe armament, instituit după masacrul din piaţa Tien An Men (1989).
Este scandalos cum această dictatură comunistă criminală, aliata URSS şi a Rusiei (creaţie a URSS si a tembelismului occidental) a ajuns să fie "reevaluată" atât de rapid. La un moment dat, participa şi la programul de sateliţi "civili" (civili, my ass...) Galileo, al UE ("GPS-ul european").
Ponta: Mesajul lui Barroso pentru vizita Chinei în România este foarte pozitiv
Ponta vrea ca fiul său să înveţe limba chineză
Huawei va înfiinţa un centru regional la Bucureşti cu sprijinul Guvernului
Ponta inaugurează o nouă oficină a spionajului chinez – la Bucureşti
Diplomat european: Vizita premierului Chinei în România, strategie de divizare a UE
Batjocură. Monumentul Marii Uniri, made in China. 
Guvernul României mutat la Ambasada Chinei
Ponta este un pericol pentru siguranţa naţională
Lista lobby-ului din România al R.P. Chineze
Despre Boc, Ponta şi Chupacabra