google translate

miercuri, 14 august 2013

Viktor Orbán : "Europa a devenit un imperiu" (interviu L'Express)

Prioritate de Dreapta

Traducerea interviului dat de prim-ministrul Ungariei, Viktor Orbán, pentru L'Express (21 iulie 2013).

Despre Viktor Orbán se tot vorbeşte. În vârstă de 50 de ani, prim-ministrul ungar irită la fel de mult pe cât şi intrigă. Deopotrivă liberal și dirijist, duşman al ajutoarelor sociale, dar în stare să impoziteze multinaţionalele străine, modifică de mai multe ori Constituția, aminteşte despre rădăcinile creștine și istoria milenară a Ungariei, acordă cetățenia pentru peste 3 milioane de unguri care trăiesc în țările vecine, multiplică legile, combate moştenirea socialistă, crește influența partidului său. Totul în ritm de marş, spre întristarea stângii europene. Le va explica pentru L'Express, cu sinceritate.
Unii vă poreclesc Viktator, alţii vă compară cu Putin, Chavez, Ceaușescu, ba chiar cu Mussolini. Cum înfruntaţi această nepopularitate ?
Sper că într-o zi voi primi porecle mai plăcute. În ceea ce privește lipsa de popularitate, m-am obişnuit cu ea, de ceva timp. Îmi amintesc că în 1988, când am creat propria mea mișcare, care a devenit Fidesz, a trebuit să întâmpin cele mai grave atacuri, fiindcă mișcarea a fost radical anticomunistă într-un moment în care puterea se alinia politic la Uniunea Sovietică. Să fiu detestat este soarta mea, și m-am acomodat foarte bine. Am fost cel mai tânăr prim-ministru din Europa, în 1998, la vârsta de 35 de ani. Am primit toate complimentele și, la drept vorbind, politica de urmat a fost ceva simplu, la acea vreme: având în vedere întârzierea Ungariei, a fost suficient să spunem că vom copia tot ceea ce s-a făcut în Europa de Vest. Această idee m-a entuziasmat. Apoi am pierdut alegerile în 2002, și m-am întors în funcţie după opt ani într-o Europă în care situația s-a schimbat complet. Astăzi, lenea intelectuală care constă în a imita Europa de Vest nu mai oferă răspunsuri pentru problemele noastre: trebuie să găsim abordări noi și soluții inovatoare. Dar tocmai prin deschiderea unor drumuri diferite întâlnesc cele mai multe dintre neînțelegerile venite din partea partenerilor noștri europeni. Nu am nimic de spus despre politicile duse de Franța, Germania și Grecia, dar eu vreau să fac altfel. Această diferențiere apare prin ea însăşi ca o critică a ceea ce se face în alt mod; aceasta îmi aduce atât de multe diatribe.
Viktor Orbán în 7 date
31 mai 1963  Se naşte la Székesfehérvár. Copilărie marcată de o puternică influență calvinistă. 1984  Fondează jurnalul de ştiințe sociale Szazadveg. 1988  Participă la crearea Alianței Tinerilor Democrați (Fidesz) împotriva prezenței sovietice. 1989-1990  Studiază istoria liberalismului politic britanic la Oxford. 6 iulie 1998  Este numit prim-ministru, la 35 de ani. 27 mai 2002  Părăseşte puterea și se alătură opoziției. 29 mai 2010  Redevine prim-ministru al Ungariei.
De aici necazurile dumneavoastră cu Uniunea Europeană...
Linia adoptată de către Uniune o apropie mai mult de un imperiu decât de o alianță de națiuni. Aşa ceva nu este nici în interesul Ungariei, nici în cel al civilizației europene. Elita europeană continuă să creadă că ar trebui să evoluăm către Statele Unite ale Europei. Eu fac parte din minoritatea de lideri europeni care consideră că naţiunile stau la baza Uniunii, în timp ce majoritatea dintre ei consideră că viziunea națională este tot mai puțin legitimă.

Prin ce, Uniunea, care acum pare atât de slabă, s-ar asemăna cu un imperiu ?

Un imperiu înseamnă că nu sunteți decât o parte dintr-o entitate mai mare. În acest caz, nu sunteţi obligat de nimeni să faceţi parte din această entitate care este Uniunea Europeană, sunteți liber să decideţi, dar în cazul participării trebuie să renunțaţi la multe dintre prerogativele care vă aparţineau înainte. În ceea ce privește slăbiciunea actuală a Uniunii, seamănă cu cea a multor imperii care au existat în istorie hrănindu-se în mod constant din dezordine - sau din menținerea acesteia. Este o etapă istorică pe care noi, în Ungaria, am cunoscut-o foarte bine. Astăzi, Europa este imperiul birocraților, cu capitala la Bruxelles. Argumentele șefilor de stat sau de guvern sunt date la o parte. Sunt preferate tot mai mult anumite proceduri, care ne conduc direct la modul de funcționare al unui început de nucleu imperial.

De exemplu ?

Foarte recent, Uniunea a emis nişte aşa-zise "recomandări" pentru țările membre, printre care unele în care ni se cere să creştem din nou prețul energiei pentru a face piața mai liberalizată și concurența mai liberă. Acest lucru este inacceptabil. Am decis să instituim un sistem de reglementare a prețurilor, în scopul de a reduce costurile pentru consumatori; iar acum ni se cere să amânăm această măsură și să ridicăm prețul. De asemenea, ni se impune schimbarea sistemului de impozitare, schimbarea structurii sistemului nostru judiciar, pentru că ar fi lipsit de transparență. Și încă multe altele ! Acesta este un proces opac, nu rezultatul unei dezbateri deschise între parteneri. Pas cu pas, apar modificări făcute fără acordul nostru în contractul care ne lega de Uniunea Europeană. Astăzi noi spunem că toate acestea trebuie oprite. Să redefinim împreună ceea ce ne leagă și ne unește.

Ungaria nu a semnat tratate care îi impun să se conformeze regulilor europene ?

Nu mă întorc înapoi, descriu o situație. Tratatele nu sunt puse în cauză, Ungaria le-a semnat și se angajează să le respecte. Dar procesul care le-a urmat ar trebui să fie deschis dezbaterii; însă acest lucru este departe de a se întâmpla.

La aproape zece ani după aderarea la UE, care este bilanţul pe care îl evaluaţi pentru Ungaria ?

Extrem de pozitiv. Din ambele direcţii. Pentru Uniune, Europa Centrală reprezintă întotdeauna un potențial enorm, nu ar trebui să fie văzută ca o povară. În plus, noi, ungurii, suntem la o răscruce de drumuri de unde putem apăra interesele Europei vis-à-vis de o țară mare precum Rusia, cu care va trebui găsit un parteneriat strategic.

Deci nu aveți nimic împotriva rușilor ?

Ungurii s-au opus lui Stalin, nu lui Ceaikovski !

A descoperit Ungaria toate provocările pe care le aduce integrarea în UE ?

Astăzi, ne confruntăm cu vremuri grele, dar dacă priviţi drumul parcurs, acesta este, în ansamblu, un mare succes. Am făcut greșeli, dar ele nu sunt cauzate de Europa. Guvernele ungare sunt cele responsabile.

Acțiunea dumneavoastră personală nu se definește ca o reacție împotriva erorilor predecesorilor ?

Probabil, dar prin corectarea greșelilor încerc mai ales să pregătesc viitorul. Ungaria a făcut mai multe greșeli. Prima este de a fi imitat haosul bugetar din Franța și Germania. După 2002, regula de aur de 3% a fost încălcată de marile națiuni, ceea ce le-a încurajat şi pe altele să facă la fel. De aceea, la izbucnirea crizei din 2008, Ungaria a fost prima țară în pragul colapsului, înaintea Greciei. A doua greșeală a fost că s-a neglijat producția industrială, pe motivul că evoca perioada comunistă. Ne-am lansat în activități mai promițătoare, precum serviciile, fără a ține cont de efectele pe care le va avea asupra capacității noastre de producție. În sfârşit, cea de a treia greşeală a fost că nu am măsurat bine greutatea poverii noastre structurale, venită direct din moștenirea comunistă. De exemplu, am avut prea mulți pensionari, unii în vârstă de doar patruzeci de ani. De asemenea, am avut, proporțional, de patru ori mai multe persoane înregistrate cu dizabilități decât în ​​alte țări europene. Era necesar încă de la început să rezolvăm toate aceste neconcordanțe. Optimismul nostru a fost nerealist, înlocuirea scutului statutului de asistat social prin muncă și merit individual a fost o sarcină mult mai dificilă decât se putea aștepta.

Ceea ce v-a făcut foarte incisiv pe planul social...

În 2010, când m-am întors la conducerea guvernului, Ungaria era o țară de 10 milioane de locuitori, cu doar 1,8 milioane de contribuabili; la ce se poate rezuma bugetul național în astfel de condiții ? Astăzi, sunt 4 milioane.

Adversarii dumneavoastră europeni vă denunță frenezia juridică, în care văd o amenințare reală la adresa democrației. Până la punctul în care unii consideră activarea articolului 7 din Tratatul de la Lisabona, care permite privarea unui stat de drepturile sale europene...

Limbajul este important în politică, și un limbaj de o astfel de duritate necesită argumente foarte puternice. Nimeni nu poate cita un singur fapt real care să fie împotriva principiilor democratice, în Ungaria. Adevărul este că, în Parlamentul European, am intrat în rândurile Partidului Popular European (PPE) [Nota editorului: formaţiune de dreapta] venind din Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa ( ALDE) [Nota editorului: grup de centru-dreapta]; în ochii acestora din urmă, deci, trec drept un trădător. Ei sunt cei mai vehemenţi împotriva mea. În ceea ce-i privește pe socialiștii ungari, ei caută sprijinul Grupului Socialist din Parlamentul European, deoarece nu mă pot învinge pe teren electoral în Ungaria. Sunt prins ca într-un cleşte între aceste două forțe.

Nu cumva acțiunea dumneavoastră personală vă pune rău cu toată lumea ?

Ceea ce întreprind este calificat drept neortodox sau inovator, după caz. Este adevărat că pot fi clasificat ca fiind de dreapta în timp ce acționez la stânga. Am taxat băncile și marile companii internaționale, apărând în acelaşi timp valorile creștine în instituțiile noastre. Ce este popular în Ungaria este înțeles greșit la Bruxelles.

Acestea seamănă perfect cu populismul...

Dacă un prim-ministru este popular în vremuri de criză, atunci este neapărat populist ! Nu este atât de simplu. Populismul se bazează pe cuvinte care nu au nicio legătură cu realitatea. Eu cred că fac opusul, urmărind mai ales reducerea poverii statului, a deficitului public și a șomajului. Între timp, balanța comercială se îmbunătățește, rata de creștere se reface, iar venitul pe cap de locuitor crește în mod semnificativ. Când susțin că aceste eforturi trebuie să fie efectuate dintr-un singur elan, mi se spune că este populism. Toate acestea, fiindcă am folosit instrumente pe care alte țări nu doresc să le utilizeze, cum ar fi controlul prețurilor la energie, impozitarea băncilor, impozitarea anumitor sectoare, reglementarea selectivă a impozitelor și a contribuțiilor la asigurările sociale. Toate aceste lucruri nu sunt obişnuite, dar încep să dea roade. Ungaria, în cele din urmă, recuperează.

Mai sunteţi acuzat de infiltrarea tuturor puterilor, că aţi reformat Constituția de patru ori în trei ani, că promovaţi naționalismul, că doriţi să limitaţi puterile presei...

Din 2010, am adoptat o nouă Constituție, un nou Cod civil, un nou Cod penal şi un nou Cod al muncii. Acest lucru ne-a obligat să adoptăm peste 2000 de legi și decrete, în trei ani. Este ceva neobișnuit, și atrage preocuparea partenerilor nostri. Înțeleg întrebările lor, dar vreau să ating obiectivul pe care mi l-am stabilit.

Ca ungur, ce vă spune destinul lui Nicolas Sarkozy ?

Este unul dintre itinerariile cele mai fascinante la care am asistat în ultimele două decenii. El gândeşte în mod diferit decât ceilalţi, şi asta nu-mi displace deloc. Nimeni nu poate exclude că s-ar putea întoarce în politica franceză. Dar strategia pe care a urmat-o i-a dăunat, şi aceasta este o lecție pentru mine, în propria activitate. Nu trebuie să-i dai adversarului posibilitatea de a transforma alegerile într-un vot pentru sau împotriva ta. Trebuie ca alegerea să însemne un vot al cărui obiect este viitorul națiunii, nu soarta unui om.

Ce sfat i-aţi da ?

N-aş vrea să risc. Știu doar că, în Ungaria, la fel ca în Franța, nu putem continua politicile din ultimii douăzeci de ani, fiindcă ele au continuat să slăbească clasa de mijloc. Spuneţi-i "stânga" sau "dreapta", după cum doriți, dar trebuie să apăraţi clasa de mijloc.