Prioritate de Dreapta
Traducerea interviului dat de prim-ministrul Ungariei, Viktor Orbán, pentru L'Express (21 iulie 2013).
Despre
Viktor Orbán se tot vorbeşte. În vârstă de 50 de ani, prim-ministrul
ungar irită la fel de mult pe cât şi intrigă. Deopotrivă liberal și
dirijist, duşman al ajutoarelor sociale, dar în stare să impoziteze
multinaţionalele străine, modifică de mai multe ori Constituția,
aminteşte despre rădăcinile creștine și istoria milenară a Ungariei,
acordă cetățenia pentru peste 3 milioane de unguri care trăiesc în
țările vecine, multiplică legile, combate moştenirea socialistă, crește
influența partidului său. Totul în ritm de marş, spre întristarea
stângii europene. Le va explica pentru L'Express, cu sinceritate.
Unii
vă poreclesc Viktator, alţii vă compară cu Putin, Chavez, Ceaușescu, ba
chiar cu Mussolini. Cum înfruntaţi această nepopularitate ?
Sper
că într-o zi voi primi porecle mai plăcute. În ceea ce privește lipsa
de popularitate, m-am obişnuit cu ea, de ceva timp. Îmi amintesc că în
1988, când am creat propria mea mișcare, care a devenit Fidesz, a
trebuit să întâmpin cele mai grave atacuri, fiindcă mișcarea a fost
radical anticomunistă într-un moment în care puterea se alinia politic
la Uniunea Sovietică. Să fiu detestat este soarta mea, și m-am acomodat
foarte bine. Am fost cel mai tânăr prim-ministru din Europa, în 1998, la
vârsta de 35 de ani. Am primit toate complimentele și, la drept
vorbind, politica de urmat a fost ceva simplu, la acea vreme: având în
vedere întârzierea Ungariei, a fost suficient să spunem că vom copia tot
ceea ce s-a făcut în Europa de Vest. Această idee m-a entuziasmat. Apoi
am pierdut alegerile în 2002, și m-am întors în funcţie după opt ani
într-o Europă în care situația s-a schimbat complet. Astăzi, lenea
intelectuală care constă în a imita Europa de Vest nu mai oferă
răspunsuri pentru problemele noastre: trebuie să găsim abordări noi și
soluții inovatoare. Dar tocmai prin deschiderea unor drumuri diferite
întâlnesc cele mai multe dintre neînțelegerile venite din partea
partenerilor noștri europeni. Nu am nimic de spus despre politicile duse
de Franța, Germania și Grecia, dar eu vreau să fac altfel. Această
diferențiere apare prin ea însăşi ca o critică a ceea ce se face în alt
mod; aceasta îmi aduce atât de multe diatribe.
Viktor Orbán în 7 date
31 mai 1963 Se naşte la Székesfehérvár. Copilărie marcată de o puternică influență calvinistă.
1984 Fondează jurnalul de ştiințe sociale Szazadveg.
1988 Participă la crearea Alianței Tinerilor Democrați (Fidesz) împotriva prezenței sovietice.
1989-1990 Studiază istoria liberalismului politic britanic la Oxford.
6 iulie 1998 Este numit prim-ministru, la 35 de ani.
27 mai 2002 Părăseşte puterea și se alătură opoziției.
29 mai 2010 Redevine prim-ministru al Ungariei.
De aici necazurile dumneavoastră cu Uniunea Europeană...
Linia
adoptată de către Uniune o apropie mai mult de un imperiu decât de o
alianță de națiuni. Aşa ceva nu este nici în interesul Ungariei, nici în
cel al civilizației europene. Elita europeană continuă să creadă că ar
trebui să evoluăm către Statele Unite ale Europei. Eu fac parte din
minoritatea de lideri europeni care consideră că naţiunile stau la baza
Uniunii, în timp ce majoritatea dintre ei consideră că viziunea
națională este tot mai puțin legitimă.
Prin ce, Uniunea, care acum pare atât de slabă, s-ar asemăna cu un imperiu ?
Un
imperiu înseamnă că nu sunteți decât o parte dintr-o entitate mai mare.
În acest caz, nu sunteţi obligat de nimeni să faceţi parte din această
entitate care este Uniunea Europeană, sunteți liber să decideţi, dar în
cazul participării trebuie să renunțaţi la multe dintre prerogativele
care vă aparţineau înainte. În ceea ce privește slăbiciunea actuală a
Uniunii, seamănă cu cea a multor imperii care au existat în istorie
hrănindu-se în mod constant din dezordine - sau din menținerea acesteia.
Este o etapă istorică pe care noi, în Ungaria, am cunoscut-o foarte
bine. Astăzi, Europa este imperiul birocraților, cu capitala la
Bruxelles. Argumentele șefilor de stat sau de guvern sunt date la o
parte. Sunt preferate tot mai mult anumite proceduri, care ne conduc
direct la modul de funcționare al unui început de nucleu imperial.
De exemplu ?
Foarte
recent, Uniunea a emis nişte aşa-zise "recomandări" pentru țările
membre, printre care unele în care ni se cere să creştem din nou prețul
energiei pentru a face piața mai liberalizată și concurența mai liberă.
Acest lucru este inacceptabil. Am decis să instituim un sistem de
reglementare a prețurilor, în scopul de a reduce costurile pentru
consumatori; iar acum ni se cere să amânăm această măsură și să ridicăm
prețul. De asemenea, ni se impune schimbarea sistemului de impozitare,
schimbarea structurii sistemului nostru judiciar, pentru că ar fi lipsit
de transparență. Și încă multe altele ! Acesta este un proces opac, nu
rezultatul unei dezbateri deschise între parteneri. Pas cu pas, apar
modificări făcute fără acordul nostru în contractul care ne lega de
Uniunea Europeană. Astăzi noi spunem că toate acestea trebuie oprite. Să
redefinim împreună ceea ce ne leagă și ne unește.
Ungaria nu a semnat tratate care îi impun să se conformeze regulilor europene ?
Nu
mă întorc înapoi, descriu o situație. Tratatele nu sunt puse în cauză,
Ungaria le-a semnat și se angajează să le respecte. Dar procesul care
le-a urmat ar trebui să fie deschis dezbaterii; însă acest lucru este
departe de a se întâmpla.
La aproape zece ani după aderarea la UE, care este bilanţul pe care îl evaluaţi pentru Ungaria ?
Extrem
de pozitiv. Din ambele direcţii. Pentru Uniune, Europa Centrală
reprezintă întotdeauna un potențial enorm, nu ar trebui să fie văzută ca
o povară. În plus, noi, ungurii, suntem la o răscruce de drumuri de
unde putem apăra interesele Europei vis-à-vis de o țară mare precum
Rusia, cu care va trebui găsit un parteneriat strategic.
Deci nu aveți nimic împotriva rușilor ?
Ungurii s-au opus lui Stalin, nu lui Ceaikovski !
A descoperit Ungaria toate provocările pe care le aduce integrarea în UE ?
Astăzi,
ne confruntăm cu vremuri grele, dar dacă priviţi drumul parcurs, acesta
este, în ansamblu, un mare succes. Am făcut greșeli, dar ele nu sunt
cauzate de Europa. Guvernele ungare sunt cele responsabile.
Acțiunea dumneavoastră personală nu se definește ca o reacție împotriva erorilor predecesorilor ?
Probabil,
dar prin corectarea greșelilor încerc mai ales să pregătesc viitorul.
Ungaria a făcut mai multe greșeli. Prima este de a fi imitat haosul
bugetar din Franța și Germania. După 2002, regula de aur de 3% a fost
încălcată de marile națiuni, ceea ce le-a încurajat şi pe altele să facă
la fel. De aceea, la izbucnirea crizei din 2008, Ungaria a fost prima
țară în pragul colapsului, înaintea Greciei. A doua greșeală a fost că
s-a neglijat producția industrială, pe motivul că evoca perioada
comunistă. Ne-am lansat în activități mai promițătoare, precum
serviciile, fără a ține cont de efectele pe care le va avea asupra
capacității noastre de producție. În sfârşit, cea de a treia greşeală a
fost că nu am măsurat bine greutatea poverii noastre structurale, venită
direct din moștenirea comunistă. De exemplu, am avut prea mulți
pensionari, unii în vârstă de doar patruzeci de ani. De asemenea, am
avut, proporțional, de patru ori mai multe persoane înregistrate cu
dizabilități decât în alte țări europene. Era necesar încă de la
început să rezolvăm toate aceste neconcordanțe. Optimismul nostru a fost
nerealist, înlocuirea scutului statutului de asistat social prin muncă
și merit individual a fost o sarcină mult mai dificilă decât se putea
aștepta.
Ceea ce v-a făcut foarte incisiv pe planul social...
În
2010, când m-am întors la conducerea guvernului, Ungaria era o țară de
10 milioane de locuitori, cu doar 1,8 milioane de contribuabili; la ce
se poate rezuma bugetul național în astfel de condiții ? Astăzi, sunt 4
milioane.
Adversarii
dumneavoastră europeni vă denunță frenezia juridică, în care văd o
amenințare reală la adresa democrației. Până la punctul în care unii
consideră activarea articolului 7 din Tratatul de la Lisabona, care
permite privarea unui stat de drepturile sale europene...
Limbajul
este important în politică, și un limbaj de o astfel de duritate
necesită argumente foarte puternice. Nimeni nu poate cita un singur fapt
real care să fie împotriva principiilor democratice, în Ungaria.
Adevărul este că, în Parlamentul European, am intrat în rândurile
Partidului Popular European (PPE) [Nota editorului: formaţiune de
dreapta] venind din Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa (
ALDE) [Nota editorului: grup de centru-dreapta]; în ochii acestora din
urmă, deci, trec drept un trădător. Ei sunt cei mai vehemenţi împotriva
mea. În ceea ce-i privește pe socialiștii ungari, ei caută sprijinul
Grupului Socialist din Parlamentul European, deoarece nu mă pot învinge
pe teren electoral în Ungaria. Sunt prins ca într-un cleşte între aceste
două forțe.
Nu cumva acțiunea dumneavoastră personală vă pune rău cu toată lumea ?
Ceea
ce întreprind este calificat drept neortodox sau inovator, după caz.
Este adevărat că pot fi clasificat ca fiind de dreapta în timp ce
acționez la stânga. Am taxat băncile și marile companii internaționale,
apărând în acelaşi timp valorile creștine în instituțiile noastre. Ce
este popular în Ungaria este înțeles greșit la Bruxelles.
Acestea seamănă perfect cu populismul...
Dacă
un prim-ministru este popular în vremuri de criză, atunci este neapărat
populist ! Nu este atât de simplu. Populismul se bazează pe cuvinte
care nu au nicio legătură cu realitatea. Eu cred că fac opusul, urmărind
mai ales reducerea poverii statului, a deficitului public și a
șomajului. Între timp, balanța comercială se îmbunătățește, rata de
creștere se reface, iar venitul pe cap de locuitor crește în mod
semnificativ. Când susțin că aceste eforturi trebuie să fie efectuate
dintr-un singur elan, mi se spune că este populism. Toate acestea,
fiindcă am folosit instrumente pe care alte țări nu doresc să le
utilizeze, cum ar fi controlul prețurilor la energie, impozitarea
băncilor, impozitarea anumitor sectoare, reglementarea selectivă a
impozitelor și a contribuțiilor la asigurările sociale. Toate aceste
lucruri nu sunt obişnuite, dar încep să dea roade. Ungaria, în cele din
urmă, recuperează.
Mai
sunteţi acuzat de infiltrarea tuturor puterilor, că aţi reformat
Constituția de patru ori în trei ani, că promovaţi naționalismul, că
doriţi să limitaţi puterile presei...
Din
2010, am adoptat o nouă Constituție, un nou Cod civil, un nou Cod penal
şi un nou Cod al muncii. Acest lucru ne-a obligat să adoptăm peste 2000
de legi și decrete, în trei ani. Este ceva neobișnuit, și atrage
preocuparea partenerilor nostri. Înțeleg întrebările lor, dar vreau să
ating obiectivul pe care mi l-am stabilit.
Ca ungur, ce vă spune destinul lui Nicolas Sarkozy ?
Este
unul dintre itinerariile cele mai fascinante la care am asistat în
ultimele două decenii. El gândeşte în mod diferit decât ceilalţi, şi
asta nu-mi displace deloc. Nimeni nu poate exclude că s-ar putea
întoarce în politica franceză. Dar strategia pe care a urmat-o i-a
dăunat, şi aceasta este o lecție pentru mine, în propria activitate. Nu
trebuie să-i dai adversarului posibilitatea de a transforma alegerile
într-un vot pentru sau împotriva ta. Trebuie ca alegerea să însemne un
vot al cărui obiect este viitorul națiunii, nu soarta unui om.
Ce sfat i-aţi da ?
N-aş
vrea să risc. Știu doar că, în Ungaria, la fel ca în Franța, nu putem
continua politicile din ultimii douăzeci de ani, fiindcă ele au
continuat să slăbească clasa de mijloc. Spuneţi-i "stânga" sau
"dreapta", după cum doriți, dar trebuie să apăraţi clasa de mijloc.
