google translate

luni, 19 august 2013

"Înregistrarea pe placă a ceea ce s-a întâmplat în ziua de 23 august 1944" ?

Prioritate de Dreapta


"Pe placă (disc)" ? Exista deja magnetofonul (în uzul serviciilor secrete; germanii îl aveau). Placa are o durată mai mică decât o bandă magnetică (mai ales cele cu turaţia "78"). O înregistrare ar fi presupus, dacă nu acordul, măcar ştiinţa celor din încăpere, microfoanele de la acea vreme nu permiteau cine ştie ce miniaturizare şi trebuiau plasate în apropierea fiecăruia, iar semnalele mixate. Este prima dată când aflu despre o posibilă înregistrare a discuţiilor de la Palatul Regal, din 23 august 1944.



Inedit! 23 august 1944


[...] 
Audiența Mareșalului și a lui Ică Antonescu după înregistrarea pe plăci

Mareșalul:
Să trăiești, Majestate! (Se aude și vocea lui Mihai Antonescu spunând ceva asemănător).

Regele:
Domnilor, nu este timp de pierdut, ați adus țara, cu toate reprezentările ce v-am făcut, într-o situație din care numai încetarea imediată a luptei și gonirea germanilor din țară, o pot salva.

Mareșalul:
Majestatea sa se înșeală…

Regele:
Mai întâi obișnuiește-te să vorbești cuviincios. Ce-i aia, Majestatea Ta?

Mareșalul:
Majestatea Ta…

Regele:
Voastră.

Mareșalul:
Voastră, dacă vreți.

Regele:
Nu că vreau, trebuie.

Mareșalul:
Astăzi sunteți nervos.

Regele: Da, pentru că D-ta când te-am chemat azi dimineață m-ai tratat ca pe un nimic (dând cu pumnul în masă). Nu-ți permit să-ți arogi drepturi asupra persoanei mele. Crezi D-ta că am să admit să mi se uzurpe prerogativele și eu să asist ca un incapabil la sfărâmarea țării mele? [8]
 
Mareșalul: Dar cine o sfărâmă?

Regele:
Voi toți și când vă chem, nu aveți timp pentru Regele țării.

Mareșalul:
Voiam să vă spun că vă înșelați dacă credeți că salvați țara printr-un armistițiu.

Regele:
Nu v-am chemat să-mi faceți observații și să vă dați păreri. Scopul pentru care v-am chemat este să trimit de aici, din biroul meu, telegrama alăturată, privind încetarea ostilităților cu națiunile aliate. Urmează o pauză, apoi:

Mareșalul:
Citește Domnule Antonescu și vezi, crezi că Mareșalul poate trimite o telegramă ca asta?

Ică:
Cine a făcut-o?

Regele:
Ce vă privește. Dacă n-o dați o dau eu.

Mareșalul:
Cum vă puteți închipui că Mareșalul poate trăda aliații germani și a se arunca în brațele Rusiei?

Regele:
Cine trădează, Domnule? Dumneata sau nemții. Dumneata ai garantat frontiera Germaniei sau Germania pe a României. Dacă e garanția pe Milcov, pe Argeș, (strigând) pe Olt?

Mareșalul:
Nu sunt surd. De ce strigați?

Regele:
Ba ești. Altfel ai fi auzit vuietul țării. Scurt: Domnule Mareșal, dai telegrama sau nu?

Marerșalul:
Nu! Așa, nu!

Regele:
Dar cum?

Mareșalul:
Să iau contact cu Germania?

Regele:
Ce e. Ne târguim aici, Domnule Antonescu.

Mareșalul:
Mareșal Antonescu.

Regele:
Domnule Antonescu, de patru ani îmi uzurpi drepturile. N-ai avut nici încrederea, nici simpatia mea. [9] De patru luni lucrez cu opoziția să salvez țara. Mă crezi, o știu bine, un copil bâlbâit și prost. Dar aceasta o vor judeca românii mei. Dar dacă crezi că sunt trădător vei încerca cea mai cumplită deziluzie. Sunt Regele țării și al D-tale. Vreau să scap țara și (lovind cu pumnul în birou) nimeni și nimic nu-mi poate sta împotrivă.

Mareșalul:
Majestatea Voastră este tânăr și fără experiență.

Regele:
Suferința este o experiență.

Mareșalul:
Nu poți dispune de țară dacă…

Regele:
Sunt șeful armatei și ordinul Meu a fost dat.

Mareșalul:
(violent). Ce ordin? Știe Măria Ta că Majestatea Ta ar putea pierde Tronul? [10]

Regele:
Mă ameninți? Dumneata pe Mine? Te-am adus Eu la cârmă? Crezi că mai ai puterea să ordoni aici? Și D-ta, D-le Mihai Antonescu, faci cauză comună cu șeful D-tale?

Ică:
Majestate, comiteți o eroare și o imprudență judecând astfel pe Mareșal.

Regele:
D-ta dai sau nu telegrama?

Ică:
D-l Mareșal trebuie să hotărască.

Regele:
Aici și de aici înainte hotărăsc Eu. V-am oferit prilejul să vă salvați și pe voi. Am vrut să vă adăpostesc chiar. Vă voi adăposti și acum, dar în beciu. Domnilor, sunteți arestați!

Se aud zgomote de pași, uși deschise și strigăte: Sus mâinile!

Mareșalul
: Cum, eu mareșalul țării…

Regele:
Vax! Luați-i de aici. Să vie generalul Sănătescu. 

Nota redacţiei:
Comentariile sunt de prisos! Vă invităm să citiţi şi valoroasele volume apărute sub titlul „Distrugerea şi cucerirea României fără război”, vol. I-IV, Bucureşti, Ed.MVM, 2011-2012, cuprinzând 1700 pag. - autor Mircea Vâlcu-Mehedinţi -, unde veţi descoperi multe elemente de noutate despre care, în România, nu se vorbeşte decât în şoaptă.


[1]  Ştefan Dumitrescu, Delirul, vol.II, Râmnicu Vâlcea, Ed.Fortuna, 2004
[2]  Ibidem
[3]  Fond C.C. al P.C.R. - Secția Cancelarie - Dosar 215/1944
[4]  M.Vâlcu-Mehedinţi - Regele trădător a demonstrat - așa cum se va vedea mai jos - că nu și-a onorat cuvântul, dovedind lipsă de respect chiar și față de sine. Și Mareșalul a avut încredere în el, de aceea s-a dus la Palat - n.n.) 
[5]  Ibidem - N-am înțeles niciodată de ce regii, președinții de țară și șefii de partid consideră că voința lor este și voința Țării. Ei, întotdeauna, în megalomania lor, se consideră totuna cu Țara. Ori, aceasta nu este adevărat. Și Ceaușescu, și Băsescu, ceea ce au făcut ei, după bunul lor plac, au considerat că este voința Țării. Oare, așa să fie?
[6  Ibidem - Dacă Regele era Șeful Armatei, respectiv Comandantul Suprem, și Ion Antonescu doar un subordonat al Comandantului Suprem, care a fost cauza că nu i-a ordonat Mareșalului Antonescu să se oprească la Nistru? Mareșalul Antonescu ar fi trebuit, ca un militar disciplinat, să execute ordinul. Ori, în toate filmele documentare, în toate fotografiile, fostul rege Mihai a mers pe front și, fericit, a trecut în revistă trupele care luptau împotriva Sovietelor. Aceasta nu înseamnă că era de acord cu tot ce făcea Mareșalul Antonescu, că era conform și dorințelor sale? Dacă așa stau faptele, de ce numai Antoneștii au fost socotiți criminali de război? Doar cel mai vinovat era, așadar, fostul rege. Răspunsul este deosebit de simplu: Acest rege era un trădător de țară, care le-a dat rușilor România pe tavă! Prin trădarea lui, România a capitulat fără condiții. Rușine lui și românilor care, astăzi, îl adulează!
[7]  Ibidem - Acesta nu a fost curaj! Fostul rege Mihai îl avea în spate pe Stalin și avantajele pe care acesta i le promisese, în cazul că-i va îndeplini ordinele (promisiunea că nu va fi judecat drept criminal de război şi promisiunea că va rămâne Suveran al României până la moarte, cărora li s-au adăugat cele două avioane primite cadou, cea mai înaltă decorație sovietică, „Pobeda” cu diamante și, poate, vagoanele încărcate pe care le-a luat cu el după 30 decembrie 1947 etc.
[8]  Ibidem -„Regele este servitorul Ţării, nu Ţara este servitorul Regelui”.
[9]  Tudor Vladimirescu - Ţara, „Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor”.
[10]  M.Vâlcu-Mehedinţi: De reținut că Mareşalul Ion Antonescu l-a adus pe tron pe acest rege. Și pe mama lui, pe care regele Carol al II-lea o alungase, a readus-o în Ţară. A pierdut tronul la 30 decembrie 1947, dar nu din cauza Mareșalului Antonescu, ci din cauza rușilor, pe care i-a ajutat atât de mult, trădându-și Țara.