Mutările aparent inexplicabile din politică trebuie citite şi în cheia bipartitismului. Facţiunea aflată la putere îşi regizează o opoziţie internă ca alternativă, ori cultivă ca "partener în opoziţie" doar o facţiune agreată (PDL când era la putere prefera ca partener de dialog USL, acum USL preferă PDL în locul PP-DD). Legea alegerilor locale într-un singur tur a introdus-o PDL, USL a menţinut-o. De asemenea, alegerile parlamentare parţiale anticipate, tot cu un singur tur. Avantaj - partidele de sistem (mari).
Adică, sistemul îşi propune să se ajungă la un stadiu unde nu mai există ca alternativă vizibilă decât cealaltă componentă a sa, aflată în opoziţie.
Ceva similar se realizase sub Carol I la sfârşitul secolului XIX, "rotativa guvernamentală" (liberali/conservatori). Pe care a spart-o votul universal, începând din 1919.
Valeriu Stoica : "Cred
în continuare că cel mai bun sistem este cel bipartit, care pare însă
utopic pentru România. Dacă am avea un astfel de sistem, nu ar mai
exista anomaliile şi schimbările conjuncturale de majorităţi din
Parlament."
Din forma finală a legilor electorale se va vedea mai clar tendinţa către bipartitism.
