Prioritate de Dreapta
CLIPA.com :
Intrebarea
de mai sus si-au pus-o numerosi analisti, care au si argumentat ca,
dupa sase ani de apartenenta la UE, Romania are "o piata functionala din
care lipseste tocmai economia”. Asta, in pofida celor de la UE, care,
in mod demagogic pretindeau, la vremea respectiva, ca statutul de
"economie de piata functionala” trebuie dobandit ca premisa a
deschiderii portilor aderarii. Intr-un final, am aderat la UE. Ei, si?
Cu ce ne-am ales? Cand totul a mers pe ideea: "Vreti aderarea, dati
economia!”. Pai, ne-am ales doar cu "piata”. Faptul era previzibil, cata
vreme, mai-marii decidenti ai Uniunii Europene considerasera cum
trebuie sa se prezinte Romania la data aderarii si dupa: adica,
deposedata de orice le-ar fi putut face vreo concurenta. Sa reamintim
ca, de indata ce Romania, presata cu usa, a acceptat sa vanda Petrom si
distributiile de energie – coloana vertebrala a unei economii –, a
primit peste noapte calificativul ravnit. Ce a urmat? Ce am trait si
stim cu totii: respectiv fara controlul asupra exploatarii petrolului si
unei jumatati din cea a resurselor de gaze, fara controlul asupra
intregii distributii de gaze, precum si in majoritate asupra
distributiei de electricitate, fara controlul asupra sistemului bancar
si sistemului de asigurari. Or, fara toate acestea – adica fara prezenta
proprie in punctele nodale si sectoarele profitabile din economie –
Romania devenea dintr-o data un fel de leguma, ce era aruncata in lupta
cu leii din Uniunea Europeana. De pietele extinse – de peste jumatate de
miliard de consumatori – au profitat nu Romania, ci campionii. Si cum
Romania nu avea niciun campion, nici macar jucatori, cu ce ne-am ales?
Cu piata, fara economie, Romania ajungand o periferie de tip bananier
pentru centrul vesteuropean. O anexa careia, rapindu-i-se economia, a
ramas functionala, dar numai ca piata! Dar, asta nu-i totul! Asupra
romanilor s-a abatut si "beleaua” FMI. In niciunul din ultimii trei ani,
cei de grava criza, FMI nu s-a dovedit a fi capabil ca, imprumutand
tarile sarace, sa se multumeasca, ca orice bancher, cu certitudinea
rambursarii banilor plus dobanda. Ci a fortat masuri economice aberante
cand a fost vorba de exasperarea unei populatii deja la sau sub limita
supravietuirii, sau impunand, mai cu seama in zona privatizarilor,
interese de dincolo de granitele tarii. In timp ce alte state isi
pastreaza proprietatea asupra unor mari companii strategice, FMI
forteaza Guvernul roman, pe o piata slaba si cu bani putini, sa vanda
repede Transgaz, CFR Marfa etc. Hidrolectrica isi va vinde si ea cele
163 de microhidrocentrale, iar preturile la energie – zice olandezul
Erik de Vrijen, seful misiunii FMI – trebuie sa creasca, un profit
normal e de 10%, dar unul de 19% i se pare corect. Evident, astea si
multe altele, pe seama populatiei. Reactia autoritatii romane? Aceleasi
gesturi de supunere. "Putem rupe Acordul cu FMI, dar nu am castiga nimic
din asta”, spunea premierul Victor Ponta. Nu ne-a spus insa Ponta ce am
castigat! Ba da: ne-a indatorat cu 20 de miliarde de euro, fara ca
economia sa se miste sau consumul sa creasca!
