Prioritate de Dreapta
(articol de Paul Everac, Cronica Română, 2010)
Partidul Social Democrat a dat de pământ cu România, luând patrimoniul
ei public, al poporului, şi băgându-l în buzunare private de suporteri
şi de străini, deschizând toate porţile de invadare economică,
destructurând sisteme unitare în favoarea mafiilor, liberalizând fără
noimă în profitul unei pături superpuse. Totuşi partidul aspiră la
urmări fericite, dl Iliescu face planuri pentru 2025, dl Năstase
elaborează şi el principii de perspectivă, fără nicio jenă, pentru o
nouă recunoaştere pe termen lung!
Partidul Liberal, asociat cu Partidul Naţional Ţărănesc, creştin şi
democrat, a dat şi el cu România de pământ, continuând prelevarea şi
înstrăinarea patrimoniului în ritm susţinut, în favoarea mafiei proprii,
prăbuşind moneda naţională, destructurând ce a mai rămas. Dă şi el
semne de înviorare, are şi el programe de largă perspectivă, deşi rămas
singur la guvernare a aruncat în aer toate câştigurile şi ne-a băgat
într-o lefterie generală. Liberalii au acum mari frământări teoretice,
bineînţeles optimiste.
Dl Mugur Isărescu a dat de pământ cu România, oprind la început
creditările ieftine care să creeze o clasă de mijloc laborioasă, şi
stârnind un blocaj comercial de anvergură, aproape letal, urmat de o
ieftinire cumplită a bunurilor naţionale. Şi el e zâmbitor, optimist,
fin amfitrion şi se laudă cu prosperitatea Băncii Naţionale pe fondul
unei mizerii generalizate la care a contribuit copios.
Acum vine şi Partidul Democrat-Liberal, şi el înfruptat amarnic la
comenzi de stat oneroase şi din dirijări de credite preferenţiale, şi
strânge cureaua naţiunii, ca s-o însănătoşească şi s-o
reindustrializeze, cu ţinte de 20-30 ani buni de aici inainte. Bogaţii
sunt peste tot, mafioţii peste tot, complicităţi în structurile secrete
şi în magistratura venală au toti, viitorul se anunţă prosper, mai ales
că tandemul Băsescu-Boc legiferează pentru 2030-2040.
Suntem Ţara Făgăduinţei, Grădina Maicii Domnului. Şase sute de mii de
români au murit pe câmpiile Rusiei ca să recuperăm
Basarabia-Bucovina-Herţa: nu le-am recuperat!
Alte sute de mii au murit în partea cealaltă pentru o Transilvanie care
e încă frecată de revendicări şi revizionisme, şi cumpărată hectar după
hectar, conform optimistei Constituţii din 2003, unde au colaborat mai
toate partidele.
Am mers dintr-o parte într-alta să ne asigurăm un statut de
cobeligeranţi: nu ni l-am asigurat; ci am plătit de ne-am uscat! Ne-a
prădat cine a vrut. Încă din secolul XVIII se dădeau de către alţii ca
gratificaţie fâşii din teritoriul nostru: hârşt! na şi ţie, Austria!
hârşt! na şi ţie, Rusia, o bucăţică mai mare sau mai mică! Dădea şi
Anglia, dădea şi Napoleon, dădea şi Turcia, căci era patrimoniul ei.
Ruşii şi turcii se încăierau pe teritoriul nostru, Austria ne călca de
câte ori avea chef, mai veneau şi protectorii unguri să ne determine
domeniile. Banatul Severinului a trecut de zeci de ori de la unul la
altul, ca şi judeţele de sud ale Basarabiei, uite aşa, de joacă! Acum,
pricopsiţi cu scutul anti-rachetă, cum spuneam, Apusul şi Răsăritul se
pot ciorovăi niţel şi pe teritoriul nostru, ca experiment.
Mai sunt şi alte profeţii optimiste: că o parte din Italia va fi
înghiţită de ape şi atunci locuitorii ei se vor refugia cu milioanele pe
pământul nostru arabil. Că evreii, înghesuiţi în Palestina-Israel, vor
căuta aici o a doua patrie. Că ungurii vor hâţâna de Transilvania până o
vor obţine sau cumpăra cu totul. Că fraţii chinezi vor face aici un cap
de pod. Că populaţia românească, ajunsă degrabă la 16 milioane de
căpăţâni, se va zburătăci şi altera, invadată.
La asta se adaugă ideea că la noi e buricul pământului şi al
civilizaţiei. Că ne aşteaptă un cutremur catastrofal. Că în 2012 e
programat sfârşitul lumii prin explozie nucleară sau corp ceresc.
După ce am dat înapoi în toate (afară de consum alimentar pe credit,
locuinţe speculative şi înjurături libere), după ce am înghiţit cu
ghiotura subcultura americană şi drogurile asiatice, încercând pe pielea
noastră ba excesele dictaturilor, ba molima viciilor
democrat-capitaliste, având rachetele altora poziţionate pe noi, rămânem
funciarmente optimişti şi mândri, căci bonzii nostri politici şi
financiari, care au dat cu noi zdravăn de pământ, văd în continuare
departe şi se ciorovăiesc cu aplomb, iar Dumnezeu care e dintotdeauna
român, nu ne lasă! Nu ne lasă până nu ne vede zob.
