Pe timpul lui Ceauşescu circula un banc cum că Iţic a emigrat în Israel, din Uniunea Sovietică şi ca să-şi treacă averea de colo, dincolo, şi-a băgat-o pe toată în achiziţia unei rame de platină, cu care a încadrat portretul lui Lenin; când a fost întrebat de rama de platină, la graniţa sovietică, le-a răspuns că nu-i ramă, ci portretul lui Lenin şi când a fost întrebat de Lenin, la graniţa israeliană, le-a răspuns că nu-i Lenin, ci ramă de platină.BURSA:
Cam asta este şi cu "electorata" (sprijinul guvernamental prin amânarea plăţii a jumătate din cuantumul ratelor la credite, pentru cei cu venituri mici şi aflaţi în întârziere la plată) este rama de platină pentru Isărescu (sprijin pentru sistemul bancar) şi portretul lui Lenin pentru Ponta (sprijin electoral).
Dacă-i uneşti pe Isărescu şi Ponta, îţi rezultă Iţic.
Guvernatorul Mugur Isărescu nu îi răspunsese lui Traian Băsescu, ieri, până pe la orele 17.30, deşi, alaltăieri, preşedintele i-o ceruse explicit, public (la B1TV), ferm, în cursul unor acuzaţii fără precedent, că Banca Naţională ar fi fiind nu doar complice, ba chiar iniţiatoare a "şpăgii electorale" prefigurate de Guvernul Ponta - amânarea plăţii a jumătate din cuantumul ratelor la credite, pentru cei cu venituri mici şi aflaţi în întârziere la plată; Isărescu a avut ocazia să-i răspundă, la fel de public, în discursul său la conferinţa cu tema "Crearea unei pieţe de capital internaţionale în România" (ţinută în incinta BNR, unde a participat şi premierul Victor Ponta), dar nu a făcut-o.
În ocazie, Mugur Isărescu a spus: "Din punct de vedere macroeconomic, necesitatea dezvoltării Bursei este un lucru evident, mai ales în acest moment, în care băncile comerciale au reticenţe în relansarea creditării iar finanţarea unor noi proiecte prin investiţii ar putea fi preluată de piaţa de capital".
Pe mine, unul, mă bucură opinia Guvernatorului, mai ales că mi-o confirmă pe cea lansată de mine, cu o jumătate de an în urmă, la Conferinţa BURSA dedicată strategiei de relansare a pieţei de capital (13 septembrie 2013).
Şi îmi confirmă şi avertismentul că luna martie a acestui an ar fi trebuit să ne găsească cu pregătirile făcute, pentru preluarea, de către piaţa de capital, a rolului băncilor în finanţare (Guvernatorul o spune cam târziu, după părerea mea).
Dar, înainte de orice, aşteptăm răspunsul Băncii Naţionale la acuzaţiile lansate de Băsescu şi m-am temut ca Isărescu să nu-şi confunde independenţa cu sfidarea politică.
Căci nu avusesem nicio îndoială că Banca Naţională este independentă, până Preşedintele a acuzat-o că nu este independentă: "Vreau ca BNR să părăsească imediat linia de a fi controlată de un guvern corupt", a cerut preşedintele.
Aha!
Preşedintele îl băgase pe Guvernator într-o autocontradicţie logică, din care Isărescu nu mai putea ieşi tăcând ca melcul în cochilie, pe motiv că e independent; pentru că, dacă nu răspundea, atunci înseamnă că e adevărat că a participat la elaborarea "şpăgii electorale" avansate de Guvernul Ponta (de altfel, ieri, Ponta i-a mulţumit Guvernatorului pentru colaborare).
Prin urmare, nerăspunzându-i Preşedintelui, Guvernatorul nu îşi afirma independenţa, ci îl sfida.
Şi îl sfida politic!
Ha! ha! - n-am mai văzut niciodată, în politica românească, o tăcere atât de violent grăitoare!
O tăcere grea.
Poate credeţi că asta este speculaţia unui ziarist bolnav de chichiţe logice şi "scenarită".
Nu.
Am dovada că Isărescu gândeşte întocmai:
"Mai trebuie să avem în vedere că suntem într-un an electoral, politizarea se face foarte repede", a spus Mugur Isărescu, ieri, la Conferinţa de la BNR, în locul răspunsului solicitat, după care a continuat aşa: "Trebuie explicate din nou şi din nou şi din nou să discutăm măsurile care se aplică aici. Există riscul ca ele să fie interpretate politic şi atunci ele se dau peste cap".
Era un context în care Isărescu a formulat asta.
Dar este singura exprimare a sa, la Conferinţa de ieri, aluzivă la ce i-a făcut Băsescu.
Nu-i răspunde, dar caracterizează situaţia drept "politizare".
Este un fel de încercare de abstragere din problemă, cum o practică Adrian Vasilescu, purtătorul de cuvânt BNR - în timpul liber "ziarist independent", care îşi publică editorialele în presa scrisă, niciodată aflat în conflict de interese (model pentru discipolii mărunţi, începând cu Radu Soviani de la ASF şi continuând cu ceilalţi ziarişti de la Money Channel, care se tot înghesuie să devină purtători de cuvânt).
Ar fi putut fi o încercare lăudabilă, dacă n-ar fi fost, deja, prevăzută de Traian Băsescu, care spusese, cu o zi în urmă: "Nu mai vreau să-l văd pe mierosul purtător de cuvânt al BNR cum spune că nici usturoi n-a mâncat şi nici gura nu-i miroase".
Şah mat.
Guvernatorul a văzut că, tăcând, intră în mat.
Aşa că, pe la 17:30, a sfâşiat tăcerea, cu un Comunicat, în care neagă, în clar, că BNR ar fi iniţiatoare a proiectului "electorata" (îl reproducem alăturat).
Am răsuflat uşurat.
Implicit, BNR afirmă că informaţiile Preşedintelui sunt false.
Este cu mult mai bine să-i zici Preşedintelui că bate câmpii, decât să nu-i răspunzi.
Haios!
Este aşa de haios, încât sunt tentat să închei articolul aici.
Dar articolul de abia acum începe - ce a fost n-a fost decât şapoul pentru adevărata problemă: "electorata".
* Lenin şi rama lui de platină
Pe timpul lui Ceauşescu circula un banc cum că Iţic a emigrat în Israel, din Uniunea Sovietică şi ca să-şi treacă averea de colo, dincolo, şi-a băgat-o pe toată în achiziţia unei rame de platină, cu care a încadrat portretul lui Lenin; când a fost întrebat de rama de platină, la graniţa sovietică, le-a răspuns că nu-i ramă, ci portretul lui Lenin şi când a fost întrebat de Lenin, la graniţa israeliană, le-a răspuns că nu-i Lenin, ci ramă de platină.
Cam asta este şi cu "electorata" (sprijinul guvernamental prin amânarea plăţii a jumătate din cuantumul ratelor la credite, pentru cei cu venituri mici şi aflaţi în întârziere la plată) este rama de platină pentru Isărescu (sprijin pentru sistemul bancar) şi portretul lui Lenin pentru Ponta (sprijin electoral).
Dacă-i uneşti pe Isărescu şi Ponta, îţi rezultă Iţic.
Dacă de la premierul Victor Ponta nu putem ridica vreo pretenţie, pentru că omul este consacrat drept unul care-şi urmăreşte propriul interes politic şi propriul interes în politică, la Guvernatorul Mugur Isărescu situaţia se complică.
Poate că, la prima vedere, sprijinirea sistemului bancar, promovată de Isărescu, nu ar fi un gest politic, ci ţine de vocaţia Băncii Centrale.
Dar şi vocaţia asta se manifestă într-un context, iar nu orbeşte.
Întregul sistem bancar european este mâncat de criza financiară, dincolo de modestul optimism afişat de autorităţile Europei Unite (adoptarea măsurilor de "bail-in" - posibilitatea confiscării banilor depunătorilor, acceptată drept măsură legală în Uniunea Bancară Europeană, ilustrează disperarea situaţiei bancare-, iar propunerea Bundesbank să fie adoptată "taxa pe avere" ilustrează disperarea situaţiei bugetare a statelor UE).
Băncile româneşti prezintă trei caracteristici, în acest context:
1. Piaţa bancară românească pare mai solidă, deocamdată, în faţa crizei (nu înregistrează nici nevoile de sprijin manifestate în alte ţări ale UE, nici falimentele de acolo);
2. Capitalul băncilor din sistemul românesc este, copleşitor, străin (peste 90%);
3. România nu este membră a Uniunii Bancare, deci operaţiunea de "bail-in" nu este legală pe teritoriul ţării noastre, astfel că depunătorii nu se simt pândiţi de pericolul confiscării economiilor (asta nu înseamnă deloc că, eventual, nu se va petrece).
Măsurile de sprijin pentru sistemul bancar românesc sunt preventive şi de utilitate publică, în lumina primei caracteristici.
Dar, dacă aceste măsuri conduc la contribuţii băneşti ale populaţiei - aşa cum, în final, procedează "electorata", scutindu-i de impozite pe cei care au primit ajutorul la plata creditelor - atunci avem de a face cu o formă locală a "bail-out"-ului (la care UE a adăugat şi "bail-in"-ul, ca măsură intermediară).
Asta mai înseamnă şi că prima caracteristică nu-i decât superficială şi ţine de aparenţă - prin urmare, "electorata" nu este preventivă, ci necesară.
În lumina celei de-a doua caracteristici, sesizăm că un astfel de "bail-out" naţional conduce la un import de criză, prin intermediul capitalului străin bancar, care face apel la veniturile autohtone.
Mai explicit: Isărescu şi Ponta promovează, prin "electorata", sărăcirea populaţiei, în favoarea capitalului străin (oare Guvernatorul s-a referit la acest aspect, când, ieri, la Conferinţa de la BNR, a recomandat să nu facem deosebirea între investitorii străini şi cei autohtoni?).
Şi în sfârşit, în privinţa celei de a treia caracteristici, reamintesc că Traian Băsescu a anunţat, anul acesta, că prin martie-aprilie, vom intra în Uniunea Bancară.
Adică, "bail-in"-ul ni se va aplica şi vom trăi cu spaima că afacerile ne vor fi distruse, prin confiscarea banilor din conturile bancare, unde suntem obligaţi, prin lege, să ni-i ţinem.
Adică, între Traian Băsescu şi Mugur Isărescu şi Victor Ponta nu există, de fapt, nicio neînţelegere, de fond: toţi trei sunt de acord ca populaţia şi afacerile româneşti să-şi verse obolul bănesc, în criza bancară continentală.
Toţi trei se află în consens.
Toţi trei sunt de acord să fim jupuiţi.
Şi atunci, de ce se ceartă?!
Păi, aşa, de Lenin şi de rama de platină.
MAKE
* Boc: "Sper ca BNR să nu redevină parte a dezmăţului electoral pe bani publici"
Fostul premier Emil Boc speră ca BNR să nu redevină parte a dezmăţului electoral pe bani publici, potrivit Mediafax. Domnia sa a spus ieri: "Sunt surprins negativ să aud că BNR cade pe panta populismului, când a fost unul dintre cei mai consecvenţi susţinători ai măsurilor de reformă a statului şi de restabilire a echilibrelor bugetare. Sper să nu fie adevărat, pentru că BNR a fost unul dintre stâlpii, alături de Guvern şi de preşedinte, cu care am restabilit echilibrele macrobugetare, distruse în perioada 2007-2008. Sper ca BNR să nu redevină parte a dezmăţului electoral pe bani publici. În perioada 2009-2012, BNR a fost un stâlp şi un susţinător al măsurilor de restabilire a echilibrelor macrobugetare. Guvernul de atunci a luat măsuri care au contribuit la restabilirea echilibrelor bugetare, iar deficitul de cont curent s-a redus şi a fost prima dată perspectiva Intrării în zona euro în 2015 a României".
*
* Comunicat BNR
"Proiectul schemei de stimulare a consumului prin măsuri fiscale (care să faciliteze pentru următorii doi ani o reeşalonare a creditelor contractate la bănci de populaţia cu venituri sub nivelul salariului mediu net pe economie) nu a implicat şi nu va implica, din partea Băncii Naţionale a României, niciun fel de decizii de politică monetară sau bancară.
Schema în cauză se bazează, în esenţa ei, pe măsuri fiscale, fiind concepută, iniţiată şi dezvoltată de ministrul delegat pentru Buget, domnul Liviu Voinea. Semnificativ, în acest sens, este faptul că întreaga motivaţie a acestei măsuri a făcut obiectul unui articol publicat recent pe site-ul Financial Times sub semnătura domnului Voinea. Banca Naţională a României a fost consultată în legătură cu acest proiect înainte şi în timpul negocierilor cu FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială. O echipă din BNR adecvată temei propuse, formată din experţi din departamentele supraveghere, reglementare bancară, stabilitate financiară şi juridic, a participat la discuţiile cu echipa Ministerului Finanţelor, FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială, furnizând date statistice şi făcând evaluări. Elementele considerate esenţiale de către experţii BNR (respectiv caracterul voluntar al schemei fiscale şi negocierea individuală de către debitori cu băncile comerciale) apar în forma actuală a proiectului. Conlucrarea dintre Banca Naţională şi Ministerul Finanţelor se desfăşoară în mod curent, fiind mai intensă în perioadele de negocieri cu instituţiile internaţionale, şi are drept bază legile româneşti, reglementările europene şi bunele practici internaţionale. În acest context legal s-au desfăşurat în ianuarie a.c. şi consultările pe tema schemei fiscale menţionate, dar şi cele legate de lansarea emisiunilor de obligaţiuni ale statului român pe pieţele interne şi internaţionale".
Un comentariu :
-
Riddick spunea...
-
"Make", autorul articolului (şi patronul de la Bursa) se numeşte de fapt Florian Goldstein. Aşa încât nu trebuie atribuit titlului articolului "un anumit înţeles".
