vineri, 28 februarie 2014
joi, 27 februarie 2014
EuroBăse - pentru UE, şi împotriva României
Prioritate de Dreapta
După porcăria cu returnarea pentru reexaminare a legii care interzicea exportul de gaze din producţia internă, acum contestă la CCR diminuarea subvenţiilor pentru "energia verde", subvenţii plătite din buzunarul consumatorilor şi încasate pentru servicii inexistente (banii sunt apoi dirijaţi către "investitorii" din domeniu).
EuroBăse are grijă de "infringementul" posibil din partea UE dacă nu e băgată destulă subvenţie la "facturare", pe când în Ungaria se duce o politică proprie în domeniul energiei, care a dus la scăderea preţului acesteia.
În "motivaţie" reproduce doar "argumentele" UE, fără să ia în seamă interesele consumatorilor şi ale economiei României:
După porcăria cu returnarea pentru reexaminare a legii care interzicea exportul de gaze din producţia internă, acum contestă la CCR diminuarea subvenţiilor pentru "energia verde", subvenţii plătite din buzunarul consumatorilor şi încasate pentru servicii inexistente (banii sunt apoi dirijaţi către "investitorii" din domeniu).
EuroBăse are grijă de "infringementul" posibil din partea UE dacă nu e băgată destulă subvenţie la "facturare", pe când în Ungaria se duce o politică proprie în domeniul energiei, care a dus la scăderea preţului acesteia.
În "motivaţie" reproduce doar "argumentele" UE, fără să ia în seamă interesele consumatorilor şi ale economiei României:
România ca stat membru al Uniunii Europene trebuie să își îndeplinească obligațiile ce decurg din această calitate, iar alineatul (4) al Articolului 148 din Legea Fundamentală este o garanție de ordin instituțional a bunei funcționări a statului român în cadrul Uniunii Europene, a îndeplinirii de către acesta a obligațiilor ce rezultă din întreaga ordine normativă europeană. O astfel de garanție instituțională, precum cea instituită prin alineatul (4) al Articolului 148 din Constituție, vizează toate puterile statului, participarea în cadrul organizației supranaționale implicând în primul rând aplicarea normelor din ordinea juridică a Uniunii Europene, toate autoritățile publice fiind obligate să contribuie, în limita competențelor lor constituționale, la respectarea și punerea în aplicare a prevederilor din sistemul normativ european. Cu atât mai mult această obligație incumbă autorității legislative și autorității executive, ca principală autoritate publică aflată în legătură permanentă cu instituțiile Uniunii Europene.
Un comentariu :
-
Riddick spunea...
-
Legea cu gazele a fost "corectată" pe vremea deja-majorităţii USL, deci e clar că ascultă toţi aceleaşi ordine.
miercuri, 26 februarie 2014
"Responsabilitatea" de a ne jefui resursele
Prioritate de Dreapta
A exporta energie electrică e ceva, a exporta petrol şi gaze - altceva. Deşi e discutabil şi cu energia electrică, dacă provine din resurse epuizabile.
Planurile de export au în vedere exploatarea zăcămintelor în regim de epuizare, pentru profit privat şi nu pentru satisfacerea consumului intern şi diminuarea dependenţei de Gazprom; nici măcar un profit moderat, prin limitarea exportului:
În paralel, se avansează în direcţia "contoarelor inteligente" (smartmeters) care pot face un "profiling" al gospodăriilor, şi pot transmite informaţii în timp real despre activităţile din acea gospodărie (din interpretarea datelor de consum):
A exporta energie electrică e ceva, a exporta petrol şi gaze - altceva. Deşi e discutabil şi cu energia electrică, dacă provine din resurse epuizabile.
Planurile de export au în vedere exploatarea zăcămintelor în regim de epuizare, pentru profit privat şi nu pentru satisfacerea consumului intern şi diminuarea dependenţei de Gazprom; nici măcar un profit moderat, prin limitarea exportului:
„Nouă ne revine responsabilitatea de a fi siguri că resursele din Marea Neagră îşi vor găsi drumul spre pieţele externe. La sfârşitul zilei vom fi probabil exportatori neţi de gaz şi ar fi un dezastru pentru România să nu găsească loc în pieţele de export", a declarat Petru Văduva, adăugând că investiţia necesară pentru conectarea reţelei la Marea Neagră se ridică la 860 milioane de euro. În plus, dacă resursele din Marea Neagră sunt mai multe decât este prevăzut, compania are în vedere un al doilea coridor de transport, care va costa alţi 600 mil. euro.O spune directorul general al Transgaz, societate de stat care se pregăteşte de înstrăinare ("privatizare"); ca să nu fie nicio piedică în calea jafului viitor, desigur.
În paralel, se avansează în direcţia "contoarelor inteligente" (smartmeters) care pot face un "profiling" al gospodăriilor, şi pot transmite informaţii în timp real despre activităţile din acea gospodărie (din interpretarea datelor de consum):
O altă direcţie de investiţie ar fi „o reţea inteligentă (care) presupune utilizare pe scară largă a tehnologiilor digitale de stocare a informaţiilor şi comunicare, dar presupune şi crearea unor elemente de infrastructură pentru rezolvarea unor probleme specifice", a mai spus Bucătaru. Aceste investiţii, în reţele digitale, împreună cu investiţia în contoare inteligente şi reţele inteligente de monitorizare a consumului, constituie următoarea prioritate a companiilor care vor să îşi reducă eficient costurile, potrivit lui Liviu Drăgan, CEO al Totalsoft, care a participat la panel alături de Bucătaru şi Văduva.
Un comentariu :
-
Riddick spunea...
-
"Pot transmite informaţii în timp real despre activităţile din acea gospodărie" = supraveghere/spionare:
"- Unde-i ăla, o fi ajuns acasă ?
- Da, a ajuns acum, consumul tocmai a crescut."
marți, 25 februarie 2014
Furt de la stat pentru îmbuibarea capitalului străin
Prioritate de Dreapta
Articol de Ilie Şerbănescu (Jurnalul Naţional):
Nuclearelectrica şi Hidroelectrica au
dat în judecată Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie pentru
că le-a impus să vândă sub costurile de producţie electricitate către
populaţie, care, sub jurisdicţia ANRE, beneficiază de preţuri
reglementate. Bizareria acestei chemări în judecată este întrecută doar
de anomalia demersului ANRE!
2013 s-a încheiat cu o situaţie care
încalcă orice regulă de economie de piaţă: din cauza prăbuşirii
consumului de energie primară (nu mai discutăm aici de ce), preţurile de
producţie în energie au scăzut sever, dar, în ciuda acestui fapt,
preţurile la consumator au continuat să crească! Din nici un alt motiv
decât din acela că guvernul Ponta, în mod iresponsabil, a acceptat
programul impus fără nici o justificare economică de la Bruxelles
privind aşa-zisa liberalizare a preţurilor în energie, de fapt o
creştere a preţurilor pentru consumator. Singurul câştigător îl
reprezintă distribuitorii de energie, care, cum dracu’ se face!, sunt
toţi companii străine (Enel, E.On, CEZ). În condiţiile scăderii
preţurilor la producător, care constituie preţ de achiziţie pentru
distribuitori, aceştia, în absenţa scăderii şi a preţurilor la
consumator, îşi umflă buzunarele şi mai nemeritat, iar consumatorilor li
se interzice pur şi simplu să beneficieze, în spiritul economiei de
piaţă, de respectivele scăderi de preţuri la producător.
Cum s-a gândit buimăcitorul ministru
Niţă al energiei să propună guvernului Ponta gestionarea situaţiei?
Pentru a nu mări şi mai mult (deci şi mai caraghios în contextul dat)
preţul către populaţie, i-a pus pe cei de la ANRE, chipurile o
instituţie independentă, să scadă indirect preţul de achiziţie pentru
distribuitori prin alimentarea doar din energie ieftină a „coşului” de
electricitate destinat populaţiei, astfel încât distribuitorii (străini)
să nu sufere vreo diminuare a câştigurilor, ba, dimpotrivă, să-şi
crească în continuare încasările. De unde această alimentare ?! De la
cei doi producători de energie ieftină, ambii de stat: Nuclearelectrica
şi Hidroelectrica.
Indirect, se vede scârboşenia aşa-zisei
liberalizări. Distribuitorii străini au acceptat mişmaşul, căci
câştigurile le sunt asigurate, dovedindu-se că presiunile lor pentru
liberalizare erau legate de umplerea buzunarelor proprii şi nu de
poveştile vehiculate despre crearea condiţiilor de piaţă pentru
investiţii. Pe seama cui se face îmbuibarea companiilor străine din
distribuţie?! Bruxelles-ul o proiectase direct pe seama consumatorilor
industriali şi casnici din România. Minunatul domn Niţă comută indirect o
parte din povară – desigur, din considerente electorale – pe seama
bietelor companii de stat. Obligate acum să vândă sub costuri nu doar
pentru îmbuibarea distribuitorilor străini, dar şi pentru interesele
electorale pesediste, Nuclearelectrica şi Hidroelectrica devin terenul
ideal pentru jegurile private din ţară şi din afară de a acuza
incapacitatea managerială a companiilor de stat, în scopul de fapt de a
pune gheara pe ele.
luni, 24 februarie 2014
JR Nyquist: URSS-ul ascuns
Prioritate de Dreapta
Traducerea articolului "The Hidden USSR".
Săptămâna trecută a murit Tennent "Pete" Bagley. El a fost un om important în istoria CIA, în special în ceea ce privește analiza vulnerabilizării serviciilor de informații americane, care a început în anii '60 - o vulnerabilizare care ne aduce la criza actuală, şi care se joacă ea însăși la Kiev și Washington. Începând de astăzi, un război a izbucnit în Europa de Est, între "Uniunea Sovietică ascunsă", cum o numește Boris Cikulai, şi poporul ucrainean. Este un război care a atins masa critică, cu ramificații de anvergură.
Iată o glumă: Ce s-a întâmplat la Kiev ar fi avut loc deja la Washington; însă ucrainenii au învățat secretul contrarevoluțiilor de succes, ei trăind sub cârmuire sovietică vreme de multe decenii. Statele Unite ale Americii au fost doar câțiva ani sub dominația sovietică.
Chiar dacă gluma mea (de mai sus) implică o ușoară exagerare, socialismul american (ca şi socialismul sovietic), este totuși un sistem birocratic corupt, în care liderii guvernamentali sunt de neatins, chiar şi proprietatea privată și libertățile personale sunt neprotejate. În Rusia, sistemul socialist a avut o caracteristică suplimentară: el a făcut uz de o veche instituție țaristă - poliția secretă. KGB-ul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste s-a bazat pe metode țariste ale opoziției controlate și ale rețelelor de agenți secreți, mulţi dintre ei prefăcându-se că ar fi dușmanii guvernului.
Datorită capacității KGB-ului de a se infiltra în rândurile opoziției împotriva Moscovei, toate revoluțiile și schimbările politice din fostele țări ale blocului estic sunt un puzzle. Noi nu putem fi siguri cine a câștigat de fapt până când nu vom vedea, odată cu trecerea timpului, dacă puterea a trecut, într-adevăr, dintr-o mână în alta; adică, dacă vechea elită comunistă rămâne la comanda armatei și poliției, a mass-mediei și a sistemului economic, și în posturile-cheie din guvern. O analiză de acest tip este simplu de făcut, dar nimeni din Occident nu încearcă aşa ceva. Nu există nicio avansare în carieră în urma unei astfel de analize, mai ales în țările occidentale în care "puterea informală" [the powers-that-be] aude doar ceea ce vrea să audă, și acoperă restul. Veștile proaste nu sunt cu adevărat vandabile în "regimul de tip shopping mall" [oligarhie-clientelă]. Clasele avute vor să investească în țările recent eliberate din "fostul" imperiu sovietic. Înclinaţia către lăcomie le-a cuprins deja - şi aici discuţia s-a încheiat.
Prin urmare, Imperiul sovietic rămâne intact, prin funcționarea structurilor ascunse. Opoziția controlată de KGB a fost povestea anilor 1989 și 1991. Aceasta a fost întotdeauna povestea nespusă. Va continua să fie nespusă până când Uniunea Sovietică ascunsă va fi, în sfârşit, dărâmată. Am vorbit cu colegii de şcoală ai lui Václav Havel, care l-au descris ca fiind instrumentul perfect al statului comunist - ca un disident fals și un om care ar fi putut fi de încredere pentru KGB. În 1992, un lider al Solidarităţii Combatante mi-a spus că Lech Walesa a fost de multă vreme o marionetă a poliției secrete poloneze. De atunci, numele de cod al lui Walesa, care i s-a dat de către poliția secretă (BOLEK), a fost publicat (a se vedea "Interview with Historian Slawomir Cenckiewicz: ‘Positive Proof’ Lech Walesa was a Communist Spy").
Așa că haideți să sărim peste timp, până în prezent: Ce s-a întâmplat în Ucraina ? Cine face parte din echipa Moscovei, la Kiev ? Cea mai mare parte dintre parlamentari, deocamdată. "Noi nu luptăm împotriva KGB-ului", a declarat un patriot ucrainean din nucleul mișcării Maidan. "Luptăm împotriva structurii conspirate a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice". Organizaţia Maidan a generat discret, an după an, un nou tip de mișcare de rezistență descentralizată care s-ar putea răspândi cu ușurință în însăşi Rusia, amenințând să demaşte Biroul Politic conspirat și Comitetul Central conspirat al conspiratului Partid Comunist al Uniunii Sovietice. Acesta este un proces pe care Kremlinul nu şi-l poate permite.
Kremlinul are multe arme, multe agenții, și multe diversiuni la dispoziţia sa. O fostă țară socialistă trebuie, în sine, să semene cu un "labirint de oglinzi". Comuniștii preferă să arunce în confuzie procesul politic din fiecare țară. Acest lucru este valabil şi în Germania, din care o parte a fost, de asemenea, o "țară comunistă" (adică, Republica Democrată Germană). Când auzim acum despre cancelarul german (conservator) Angela Merkel că ar dori să se întâlnească cu fostul prim-ministru ucrainean Iulia Timoșenko, care a fost recent lăsată să iasă din închisoare, noi trebuie mai întâi să luăm la puricat trecutul comunist al lui Merkel înainte de a ne socoti cu rolul lui Timoşenko de mic colaborator al Moscovei; fiindcă ambele femei au o relație aparte cu Moscova, care se întinde cu mult înapoi în timp.
Un jurnalist german mi-a scris recent în legătură cu Merkel, spunând că serviciile de informaţii germane au încercat să-i avertizeze pe creștin-democrați că Merkel este "o persoană periculoasă". Dar creștin-democrații nu au ascultat, iar acum Germania este mult mai dependentă de gazele naturale din Rusia decât oricând înainte. În ceea ce privește situația din Ucraina de astăzi, cu prăbușirea dramatică și spectaculoasă a guvernului Ianukovici, am avut ocazia de a sta de vorbă cu activistul ucrainean Boris Cikulai, care a explicat situația, după cum urmează: "Instinctiv, oamenii știu că luptă împotriva URSS-ului ascuns. Puteți vedea acest lucru în toate orașele acum, cu atât de multe dărâmări ale monumentelor lui Lenin".
Cikulai propune o lege a lustrației care să-i împiedice pe "foștii" comuniști să dețină funcții publice în Ucraina. După cum explică Wikipedia, "Lustrația este procesul de guvernare care reglementează participarea foștilor comuniști, în special informatori ai poliției secrete comuniste, la accesul în poziții de demnitate publică sau în funcții publice ... după căderea diferitelor state comuniste din Europa...". Lustrația ar fi un instrument important în limitarea accesului comuniştilor la putere în Ucraina, deschizând calea pentru un nou început. Așa cum explicat Cikulai, "Avem nevoie de legea lustrației pentru a limita influența KGB-ului ... [și a tuturor structurilor sovietice remanente]". Pentru a repara ceea ce este în neregulă cu Ucraina, a remarcat Cikulai, ucrainenii trebuie să isprăvească cu Sovietul ascuns de sub pojghiţa politicii ucrainene.
"Problema cu care ne confruntăm", a spus Cikulai, "este că Putin doar îşi ia la revedere de la mafiotul Ianukovici. Acum, el începe să lucreze cu agenți obişnuiţi". Cum a remarcat un alt activist, politicienii care apar acum pe scenă ca să dirijeze treburile sunt foștii lideri ai Komsomolului sovietic (acum la parlament), comuniștii cei mai convinşi ai vechiului sistem. Aceştia nu sunt democrați, sub nicio formă, oricât ne-am stimula imaginaţia. După Cikulai, acești "agenți sovietici obişnuiţi" le spun protestatarilor Maidanului să plece acasă. Revoluția a fost câștigată. "Ei încearcă să mențină vechiul sistem, fără niciun rezultat, fără modificări, doresc să închidă cazul", a explicat el. "Rusia va încerca să controleze Ucraina prin intermediul rețelei sale vechi, prin Iulia Timoșenko și alții. Ea a spus, 'Dragi ucraineni, nu voi lăsa guvernul să vă mai facă rău'. Deci, vedeți, ei descriu deja guvernul ucrainean ca pe ceva separat de poporul ucrainean. Ea nu spune că ucrainenii ar avea vreo participare la guvernare. Ei doresc să salveze structurile sovietice ascunse. Prin urmare, ucrainenilor li se spune, cu toată seriozitatea, 'nu veţi fi atacaţi' ".
Există pericolul ca Ucraina să ajungă să fie atacată direct ? Ar putea rușii interveni cu trupe ?
"Da, Ucraina de vest este o potențială țintă", a răspuns Cikulai. "Ei vor spune despre oamenii din Lviv că sunt fasciști, și îi vor descrie pe ucraineni ca fiind extremiști de dreapta". Kremlinul a amenințat, într-adevăr, că va invada orice țară ex-sovietică în care drepturile minorității locale vorbitoare de limba rusă nu sunt respectate. Cazul Georgiei, din 2008, este un prim exemplu. Singura problemă cu care o astfel de lovitură militară ar avea de-a face ar fi fiabilitatea trupelor ruse și reacția Europei.
Războiul este ultima soluţie, desigur. Kremlinul are mai multe dispozitive, și multe scamatorii de prezentat, înainte ca lucrurile să devină atât de extreme. Spune Cikulai: "Această organizație [KGB] are mereu totul sub control. Ei îl ucid întâi pe ăsta, apoi pe următorul. În acest fel, ei opresc înaintarea opoziției. Apoi o iau pe o altă cărare. Desigur, ei au lucrurile sub control. Ei se simt în control, însă pierd controlul, în profunzime. Internetul îi duce spre înfrângere".
Există un optimism prudent din partea activiștilor din Ucraina. Încercările anterioare către libertate au fost zădărnicite, este adevărat, dar Maidanul are tactici bune și refuză să fie păcălit de marionetele Kremlinului. Un analist ucrainean a explicat astfel: "După cum merg lucrurile, oamenii nu vor accepta încercările liderilor de a-i da la o parte. În această dimineață Maidanul a ţinut un mare miting pe chestiunea Timoșenko. Ei l-au numit un "miting de acțiune", împotriva întoarcerii lui Timoșenko în politică. Dacă se va întoarce, au spus ei, clanul gangsterilor va prelua controlul și nimic nu se va schimba. Ei cer o resetare totală".
Revoluția anticomunistă din Ucraina prinde putere. Moscova îşi trimite marionetele sale în maşina de tocat carne. Sunt tocate una după alta. Care dintre ele va apărea drept noul lider ? Poate că jocul opoziției controlate și-a epuizat posibilitățile sale în Ucraina.
Timpul o va spune.
Traducerea articolului "The Hidden USSR".
Săptămâna trecută a murit Tennent "Pete" Bagley. El a fost un om important în istoria CIA, în special în ceea ce privește analiza vulnerabilizării serviciilor de informații americane, care a început în anii '60 - o vulnerabilizare care ne aduce la criza actuală, şi care se joacă ea însăși la Kiev și Washington. Începând de astăzi, un război a izbucnit în Europa de Est, între "Uniunea Sovietică ascunsă", cum o numește Boris Cikulai, şi poporul ucrainean. Este un război care a atins masa critică, cu ramificații de anvergură.
Iată o glumă: Ce s-a întâmplat la Kiev ar fi avut loc deja la Washington; însă ucrainenii au învățat secretul contrarevoluțiilor de succes, ei trăind sub cârmuire sovietică vreme de multe decenii. Statele Unite ale Americii au fost doar câțiva ani sub dominația sovietică.
Chiar dacă gluma mea (de mai sus) implică o ușoară exagerare, socialismul american (ca şi socialismul sovietic), este totuși un sistem birocratic corupt, în care liderii guvernamentali sunt de neatins, chiar şi proprietatea privată și libertățile personale sunt neprotejate. În Rusia, sistemul socialist a avut o caracteristică suplimentară: el a făcut uz de o veche instituție țaristă - poliția secretă. KGB-ul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste s-a bazat pe metode țariste ale opoziției controlate și ale rețelelor de agenți secreți, mulţi dintre ei prefăcându-se că ar fi dușmanii guvernului.
Datorită capacității KGB-ului de a se infiltra în rândurile opoziției împotriva Moscovei, toate revoluțiile și schimbările politice din fostele țări ale blocului estic sunt un puzzle. Noi nu putem fi siguri cine a câștigat de fapt până când nu vom vedea, odată cu trecerea timpului, dacă puterea a trecut, într-adevăr, dintr-o mână în alta; adică, dacă vechea elită comunistă rămâne la comanda armatei și poliției, a mass-mediei și a sistemului economic, și în posturile-cheie din guvern. O analiză de acest tip este simplu de făcut, dar nimeni din Occident nu încearcă aşa ceva. Nu există nicio avansare în carieră în urma unei astfel de analize, mai ales în țările occidentale în care "puterea informală" [the powers-that-be] aude doar ceea ce vrea să audă, și acoperă restul. Veștile proaste nu sunt cu adevărat vandabile în "regimul de tip shopping mall" [oligarhie-clientelă]. Clasele avute vor să investească în țările recent eliberate din "fostul" imperiu sovietic. Înclinaţia către lăcomie le-a cuprins deja - şi aici discuţia s-a încheiat.
Prin urmare, Imperiul sovietic rămâne intact, prin funcționarea structurilor ascunse. Opoziția controlată de KGB a fost povestea anilor 1989 și 1991. Aceasta a fost întotdeauna povestea nespusă. Va continua să fie nespusă până când Uniunea Sovietică ascunsă va fi, în sfârşit, dărâmată. Am vorbit cu colegii de şcoală ai lui Václav Havel, care l-au descris ca fiind instrumentul perfect al statului comunist - ca un disident fals și un om care ar fi putut fi de încredere pentru KGB. În 1992, un lider al Solidarităţii Combatante mi-a spus că Lech Walesa a fost de multă vreme o marionetă a poliției secrete poloneze. De atunci, numele de cod al lui Walesa, care i s-a dat de către poliția secretă (BOLEK), a fost publicat (a se vedea "Interview with Historian Slawomir Cenckiewicz: ‘Positive Proof’ Lech Walesa was a Communist Spy").
Așa că haideți să sărim peste timp, până în prezent: Ce s-a întâmplat în Ucraina ? Cine face parte din echipa Moscovei, la Kiev ? Cea mai mare parte dintre parlamentari, deocamdată. "Noi nu luptăm împotriva KGB-ului", a declarat un patriot ucrainean din nucleul mișcării Maidan. "Luptăm împotriva structurii conspirate a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice". Organizaţia Maidan a generat discret, an după an, un nou tip de mișcare de rezistență descentralizată care s-ar putea răspândi cu ușurință în însăşi Rusia, amenințând să demaşte Biroul Politic conspirat și Comitetul Central conspirat al conspiratului Partid Comunist al Uniunii Sovietice. Acesta este un proces pe care Kremlinul nu şi-l poate permite.
Kremlinul are multe arme, multe agenții, și multe diversiuni la dispoziţia sa. O fostă țară socialistă trebuie, în sine, să semene cu un "labirint de oglinzi". Comuniștii preferă să arunce în confuzie procesul politic din fiecare țară. Acest lucru este valabil şi în Germania, din care o parte a fost, de asemenea, o "țară comunistă" (adică, Republica Democrată Germană). Când auzim acum despre cancelarul german (conservator) Angela Merkel că ar dori să se întâlnească cu fostul prim-ministru ucrainean Iulia Timoșenko, care a fost recent lăsată să iasă din închisoare, noi trebuie mai întâi să luăm la puricat trecutul comunist al lui Merkel înainte de a ne socoti cu rolul lui Timoşenko de mic colaborator al Moscovei; fiindcă ambele femei au o relație aparte cu Moscova, care se întinde cu mult înapoi în timp.
Un jurnalist german mi-a scris recent în legătură cu Merkel, spunând că serviciile de informaţii germane au încercat să-i avertizeze pe creștin-democrați că Merkel este "o persoană periculoasă". Dar creștin-democrații nu au ascultat, iar acum Germania este mult mai dependentă de gazele naturale din Rusia decât oricând înainte. În ceea ce privește situația din Ucraina de astăzi, cu prăbușirea dramatică și spectaculoasă a guvernului Ianukovici, am avut ocazia de a sta de vorbă cu activistul ucrainean Boris Cikulai, care a explicat situația, după cum urmează: "Instinctiv, oamenii știu că luptă împotriva URSS-ului ascuns. Puteți vedea acest lucru în toate orașele acum, cu atât de multe dărâmări ale monumentelor lui Lenin".
Cikulai propune o lege a lustrației care să-i împiedice pe "foștii" comuniști să dețină funcții publice în Ucraina. După cum explică Wikipedia, "Lustrația este procesul de guvernare care reglementează participarea foștilor comuniști, în special informatori ai poliției secrete comuniste, la accesul în poziții de demnitate publică sau în funcții publice ... după căderea diferitelor state comuniste din Europa...". Lustrația ar fi un instrument important în limitarea accesului comuniştilor la putere în Ucraina, deschizând calea pentru un nou început. Așa cum explicat Cikulai, "Avem nevoie de legea lustrației pentru a limita influența KGB-ului ... [și a tuturor structurilor sovietice remanente]". Pentru a repara ceea ce este în neregulă cu Ucraina, a remarcat Cikulai, ucrainenii trebuie să isprăvească cu Sovietul ascuns de sub pojghiţa politicii ucrainene.
"Problema cu care ne confruntăm", a spus Cikulai, "este că Putin doar îşi ia la revedere de la mafiotul Ianukovici. Acum, el începe să lucreze cu agenți obişnuiţi". Cum a remarcat un alt activist, politicienii care apar acum pe scenă ca să dirijeze treburile sunt foștii lideri ai Komsomolului sovietic (acum la parlament), comuniștii cei mai convinşi ai vechiului sistem. Aceştia nu sunt democrați, sub nicio formă, oricât ne-am stimula imaginaţia. După Cikulai, acești "agenți sovietici obişnuiţi" le spun protestatarilor Maidanului să plece acasă. Revoluția a fost câștigată. "Ei încearcă să mențină vechiul sistem, fără niciun rezultat, fără modificări, doresc să închidă cazul", a explicat el. "Rusia va încerca să controleze Ucraina prin intermediul rețelei sale vechi, prin Iulia Timoșenko și alții. Ea a spus, 'Dragi ucraineni, nu voi lăsa guvernul să vă mai facă rău'. Deci, vedeți, ei descriu deja guvernul ucrainean ca pe ceva separat de poporul ucrainean. Ea nu spune că ucrainenii ar avea vreo participare la guvernare. Ei doresc să salveze structurile sovietice ascunse. Prin urmare, ucrainenilor li se spune, cu toată seriozitatea, 'nu veţi fi atacaţi' ".
Există pericolul ca Ucraina să ajungă să fie atacată direct ? Ar putea rușii interveni cu trupe ?
"Da, Ucraina de vest este o potențială țintă", a răspuns Cikulai. "Ei vor spune despre oamenii din Lviv că sunt fasciști, și îi vor descrie pe ucraineni ca fiind extremiști de dreapta". Kremlinul a amenințat, într-adevăr, că va invada orice țară ex-sovietică în care drepturile minorității locale vorbitoare de limba rusă nu sunt respectate. Cazul Georgiei, din 2008, este un prim exemplu. Singura problemă cu care o astfel de lovitură militară ar avea de-a face ar fi fiabilitatea trupelor ruse și reacția Europei.
Războiul este ultima soluţie, desigur. Kremlinul are mai multe dispozitive, și multe scamatorii de prezentat, înainte ca lucrurile să devină atât de extreme. Spune Cikulai: "Această organizație [KGB] are mereu totul sub control. Ei îl ucid întâi pe ăsta, apoi pe următorul. În acest fel, ei opresc înaintarea opoziției. Apoi o iau pe o altă cărare. Desigur, ei au lucrurile sub control. Ei se simt în control, însă pierd controlul, în profunzime. Internetul îi duce spre înfrângere".
Există un optimism prudent din partea activiștilor din Ucraina. Încercările anterioare către libertate au fost zădărnicite, este adevărat, dar Maidanul are tactici bune și refuză să fie păcălit de marionetele Kremlinului. Un analist ucrainean a explicat astfel: "După cum merg lucrurile, oamenii nu vor accepta încercările liderilor de a-i da la o parte. În această dimineață Maidanul a ţinut un mare miting pe chestiunea Timoșenko. Ei l-au numit un "miting de acțiune", împotriva întoarcerii lui Timoșenko în politică. Dacă se va întoarce, au spus ei, clanul gangsterilor va prelua controlul și nimic nu se va schimba. Ei cer o resetare totală".
Revoluția anticomunistă din Ucraina prinde putere. Moscova îşi trimite marionetele sale în maşina de tocat carne. Sunt tocate una după alta. Care dintre ele va apărea drept noul lider ? Poate că jocul opoziției controlate și-a epuizat posibilitățile sale în Ucraina.
Timpul o va spune.
* * *
- de văzut şi JR Nyquist - texte traduse
4 comentarii :
-
Riddick spunea...
-
Deci, clar. Ianukovici a fost o paiaţă care "a făcut jocuri":
- Porneşte negocieri cu UE fără referendum, desi ştia că nu vrea să le ducă la finalizare (dacă de fapt vroia şi tocmai de-aia n-a organizat referendum, că lumea nu vroia UE, e mai grav !)
- Nu pune în funcţiune tunurile cu apă când la Kiev erau minus 10 - minus 15 grade.
- Nu ia nicio măsură importantă care să contracareze scenariul aflat în derulare.
-
Riddick spunea...
-
De ce sunt contra Europuciului ?
Fiindcă România e ocupată de UE, nu de Rusia ! Fiindcă ucrainenii n-au fost întrebaţi printr-un referendum dacă vor în UE. Nici noi.
Incredibil, am ajuns să cerem voie ce producem şi cum producem... uneori şi cât producem !
S-a acceptat jurisdicţie externă (CEDO) dincolo de cea firească, de la litigiile comerciale, diplomatice sau sportive, între părţi de naţionalitate diferită.
-
Anonim spunea...
-
Cititi asta si sa va ginditi daca mai aveti nedumeriri despre ce a fost si, in buna masura, despre ce va fi !!!
Mie asa mi se pare !!!
http://www.dcnews.ro/2014/02/germania-rusia-ajutat-la-rezolvarea-crizei-ucrainene/
Declaratiile neamtului vin in sustinerea analizei lui Riddik, pe care o dezvolta ''pina la capat'' !!!!
-
Riddick spunea...
-
Da, e foarte interesant. Poate fi o confirmare la ceea ce am scris aici:
Convergență: Globaliștii presează fuziunea Rusia-UE
http://riddickro.blogspot.ro/2012/12/convergenta-globalistii-preseaza.html
duminică, 23 februarie 2014
Václav Klaus: "Occidentul, cu o mare iresponsabilitate, hrăneşte ambițiile și iluziile radicalilor din vestul Ucrainei"
Prioritate de Dreapta
Traducerea unui punct de vedere al Institutului Václav Klaus (IVK) despre situația din Ucraina.
IVK, Comentariul politic nr.18 - situația din Ucraina
1. Ucraina este în forma sa actuală, în mare parte, ceva artificial, devenind un stat independent ca urmare a prăbușirii Uniunii Sovietice, cu două decenii în urmă.
2. Este pe de o parte zona de vest a țării, care nu a fost parte a Imperiului Rus (regiunea Transcarpatia, Galiţia și altele), și care a fost alipită la Rusia după cel de-al doilea război mondial, un teritoriu al luptei pentru independența Ucrainei (de asemenea, şi de partea naziștilor), iar pe de altă parte, de prin secolul al XVIII-lea, o regiune pur rusească (Crimeea, Odessa, estul țării), pentru care independența Ucrainei a însemnat ruperea de trunchiul național originar.
3. Un anumit caracter artificial al formării statului și idei diferite despre poporul său și direcția sa viitoare au paralizat de la bun început viața politică. Am văzut asta chiar de la Praga. Adică, o transformare a ţării făcută în mod necontrolat, moștenirea grea a comunismului și haosul economic și politic din ultimii douăzeci de ani.
4. Ucraina este o țară care nu a putut rămâne neinfluenţată din punct de vedere economic de spațiul post-sovietic, și în mai multe privinţe este dependentă de Rusia. Acest lucru este firesc, și nu există nicio modalitate simplă de a schimba această stare de fapt.
5. Pentru Rusia, Ucraina este mai mult decât cel mai apropiat stat străin, mai mult decât, de exemplu, Estonia, Tadjikistanul și Azerbaidjanul. Acesta este leagănul istoric al statalității și culturii sale, casa a zeci de milioane de ruși.
6. În această situație, ideea unora din Europa, şi se pare că a unor reprezentanți de frunte ai UE, a reprezentanților de astăzi din Republica Cehă, și mai ales a activiștilor politici, că este posibil să se determine orientarea Ucrainei, și să se ducă lupta pentru direcția către vest sau către est, ignoră realitatea. Ea duce către un conflict de nerezolvat, care se poate termina doar printr-o tragedie.
7. Păstrarea Ucrainei în situația geopolitică existentă, obiectivă, ca stat separat și în același timp funcțional și prosper, necesită timp, iar politicienii săi și partenerii săi străini au nevoie de multă reținere și de abilități diplomatice. Însă la toate părţile, din păcate, observăm contrariul.
8. Occidentul, cu o mare iresponsabilitate, hrăneşte ambițiile și iluziile radicalilor din vestul Ucrainei, că ar exista într-adevăr o alegere între est și vest, iar UE și SUA ar fi în stare nu numai să sprijine întreaga Ucraină pe drumul spre vest, dar, de asemenea, şi să o susţină pe termen lung. Un astfel de interes clar și puternic și o dorință de a se sacrifica pentru ei şi a-i duce spre vest lipsesc, de fapt. Vestul a ajutat la pornirea crizei, căreia, de fapt, nu vrea să-i suporte și consecințele.
9. Construirea unei direcţii pentru Ucraina înainte de alegeri - înspre Est sau înspre Vest, nu mai este posibilă. Se pare că, din păcate, se continuă (această iluzie).
10. De asemenea, se pare că o majoritate a participanților au început să-şi dea seama. Întrebarea este dacă nu este deja prea târziu. Iluzie este mai ales ideea că această problemă poate fi abordată printr-un nou scrutin.
Václav Klaus, Jiří Weigl, 21 februarie 2014
Traducerea unui punct de vedere al Institutului Václav Klaus (IVK) despre situația din Ucraina.
IVK, Comentariul politic nr.18 - situația din Ucraina
1. Ucraina este în forma sa actuală, în mare parte, ceva artificial, devenind un stat independent ca urmare a prăbușirii Uniunii Sovietice, cu două decenii în urmă.
2. Este pe de o parte zona de vest a țării, care nu a fost parte a Imperiului Rus (regiunea Transcarpatia, Galiţia și altele), și care a fost alipită la Rusia după cel de-al doilea război mondial, un teritoriu al luptei pentru independența Ucrainei (de asemenea, şi de partea naziștilor), iar pe de altă parte, de prin secolul al XVIII-lea, o regiune pur rusească (Crimeea, Odessa, estul țării), pentru care independența Ucrainei a însemnat ruperea de trunchiul național originar.
3. Un anumit caracter artificial al formării statului și idei diferite despre poporul său și direcția sa viitoare au paralizat de la bun început viața politică. Am văzut asta chiar de la Praga. Adică, o transformare a ţării făcută în mod necontrolat, moștenirea grea a comunismului și haosul economic și politic din ultimii douăzeci de ani.
4. Ucraina este o țară care nu a putut rămâne neinfluenţată din punct de vedere economic de spațiul post-sovietic, și în mai multe privinţe este dependentă de Rusia. Acest lucru este firesc, și nu există nicio modalitate simplă de a schimba această stare de fapt.
5. Pentru Rusia, Ucraina este mai mult decât cel mai apropiat stat străin, mai mult decât, de exemplu, Estonia, Tadjikistanul și Azerbaidjanul. Acesta este leagănul istoric al statalității și culturii sale, casa a zeci de milioane de ruși.
6. În această situație, ideea unora din Europa, şi se pare că a unor reprezentanți de frunte ai UE, a reprezentanților de astăzi din Republica Cehă, și mai ales a activiștilor politici, că este posibil să se determine orientarea Ucrainei, și să se ducă lupta pentru direcția către vest sau către est, ignoră realitatea. Ea duce către un conflict de nerezolvat, care se poate termina doar printr-o tragedie.
7. Păstrarea Ucrainei în situația geopolitică existentă, obiectivă, ca stat separat și în același timp funcțional și prosper, necesită timp, iar politicienii săi și partenerii săi străini au nevoie de multă reținere și de abilități diplomatice. Însă la toate părţile, din păcate, observăm contrariul.
8. Occidentul, cu o mare iresponsabilitate, hrăneşte ambițiile și iluziile radicalilor din vestul Ucrainei, că ar exista într-adevăr o alegere între est și vest, iar UE și SUA ar fi în stare nu numai să sprijine întreaga Ucraină pe drumul spre vest, dar, de asemenea, şi să o susţină pe termen lung. Un astfel de interes clar și puternic și o dorință de a se sacrifica pentru ei şi a-i duce spre vest lipsesc, de fapt. Vestul a ajutat la pornirea crizei, căreia, de fapt, nu vrea să-i suporte și consecințele.
9. Construirea unei direcţii pentru Ucraina înainte de alegeri - înspre Est sau înspre Vest, nu mai este posibilă. Se pare că, din păcate, se continuă (această iluzie).
10. De asemenea, se pare că o majoritate a participanților au început să-şi dea seama. Întrebarea este dacă nu este deja prea târziu. Iluzie este mai ales ideea că această problemă poate fi abordată printr-un nou scrutin.
Václav Klaus, Jiří Weigl, 21 februarie 2014
vineri, 21 februarie 2014
România optimistă
Prioritate de Dreapta
(articol de Paul Everac, Cronica Română, 2010)
Partidul Social Democrat a dat de pământ cu România, luând patrimoniul ei public, al poporului, şi băgându-l în buzunare private de suporteri şi de străini, deschizând toate porţile de invadare economică, destructurând sisteme unitare în favoarea mafiilor, liberalizând fără noimă în profitul unei pături superpuse. Totuşi partidul aspiră la urmări fericite, dl Iliescu face planuri pentru 2025, dl Năstase elaborează şi el principii de perspectivă, fără nicio jenă, pentru o nouă recunoaştere pe termen lung!
Partidul Liberal, asociat cu Partidul Naţional Ţărănesc, creştin şi democrat, a dat şi el cu România de pământ, continuând prelevarea şi înstrăinarea patrimoniului în ritm susţinut, în favoarea mafiei proprii, prăbuşind moneda naţională, destructurând ce a mai rămas. Dă şi el semne de înviorare, are şi el programe de largă perspectivă, deşi rămas singur la guvernare a aruncat în aer toate câştigurile şi ne-a băgat într-o lefterie generală. Liberalii au acum mari frământări teoretice, bineînţeles optimiste.
Dl Mugur Isărescu a dat de pământ cu România, oprind la început creditările ieftine care să creeze o clasă de mijloc laborioasă, şi stârnind un blocaj comercial de anvergură, aproape letal, urmat de o ieftinire cumplită a bunurilor naţionale. Şi el e zâmbitor, optimist, fin amfitrion şi se laudă cu prosperitatea Băncii Naţionale pe fondul unei mizerii generalizate la care a contribuit copios.
Acum vine şi Partidul Democrat-Liberal, şi el înfruptat amarnic la comenzi de stat oneroase şi din dirijări de credite preferenţiale, şi strânge cureaua naţiunii, ca s-o însănătoşească şi s-o reindustrializeze, cu ţinte de 20-30 ani buni de aici inainte. Bogaţii sunt peste tot, mafioţii peste tot, complicităţi în structurile secrete şi în magistratura venală au toti, viitorul se anunţă prosper, mai ales că tandemul Băsescu-Boc legiferează pentru 2030-2040.
Suntem Ţara Făgăduinţei, Grădina Maicii Domnului. Şase sute de mii de români au murit pe câmpiile Rusiei ca să recuperăm Basarabia-Bucovina-Herţa: nu le-am recuperat!
Alte sute de mii au murit în partea cealaltă pentru o Transilvanie care e încă frecată de revendicări şi revizionisme, şi cumpărată hectar după hectar, conform optimistei Constituţii din 2003, unde au colaborat mai toate partidele.
Am mers dintr-o parte într-alta să ne asigurăm un statut de cobeligeranţi: nu ni l-am asigurat; ci am plătit de ne-am uscat! Ne-a prădat cine a vrut. Încă din secolul XVIII se dădeau de către alţii ca gratificaţie fâşii din teritoriul nostru: hârşt! na şi ţie, Austria! hârşt! na şi ţie, Rusia, o bucăţică mai mare sau mai mică! Dădea şi Anglia, dădea şi Napoleon, dădea şi Turcia, căci era patrimoniul ei. Ruşii şi turcii se încăierau pe teritoriul nostru, Austria ne călca de câte ori avea chef, mai veneau şi protectorii unguri să ne determine domeniile. Banatul Severinului a trecut de zeci de ori de la unul la altul, ca şi judeţele de sud ale Basarabiei, uite aşa, de joacă! Acum, pricopsiţi cu scutul anti-rachetă, cum spuneam, Apusul şi Răsăritul se pot ciorovăi niţel şi pe teritoriul nostru, ca experiment.
Mai sunt şi alte profeţii optimiste: că o parte din Italia va fi înghiţită de ape şi atunci locuitorii ei se vor refugia cu milioanele pe pământul nostru arabil. Că evreii, înghesuiţi în Palestina-Israel, vor căuta aici o a doua patrie. Că ungurii vor hâţâna de Transilvania până o vor obţine sau cumpăra cu totul. Că fraţii chinezi vor face aici un cap de pod. Că populaţia românească, ajunsă degrabă la 16 milioane de căpăţâni, se va zburătăci şi altera, invadată.
La asta se adaugă ideea că la noi e buricul pământului şi al civilizaţiei. Că ne aşteaptă un cutremur catastrofal. Că în 2012 e programat sfârşitul lumii prin explozie nucleară sau corp ceresc.
După ce am dat înapoi în toate (afară de consum alimentar pe credit, locuinţe speculative şi înjurături libere), după ce am înghiţit cu ghiotura subcultura americană şi drogurile asiatice, încercând pe pielea noastră ba excesele dictaturilor, ba molima viciilor democrat-capitaliste, având rachetele altora poziţionate pe noi, rămânem funciarmente optimişti şi mândri, căci bonzii nostri politici şi financiari, care au dat cu noi zdravăn de pământ, văd în continuare departe şi se ciorovăiesc cu aplomb, iar Dumnezeu care e dintotdeauna român, nu ne lasă! Nu ne lasă până nu ne vede zob.
(articol de Paul Everac, Cronica Română, 2010)
Partidul Social Democrat a dat de pământ cu România, luând patrimoniul ei public, al poporului, şi băgându-l în buzunare private de suporteri şi de străini, deschizând toate porţile de invadare economică, destructurând sisteme unitare în favoarea mafiilor, liberalizând fără noimă în profitul unei pături superpuse. Totuşi partidul aspiră la urmări fericite, dl Iliescu face planuri pentru 2025, dl Năstase elaborează şi el principii de perspectivă, fără nicio jenă, pentru o nouă recunoaştere pe termen lung!
Partidul Liberal, asociat cu Partidul Naţional Ţărănesc, creştin şi democrat, a dat şi el cu România de pământ, continuând prelevarea şi înstrăinarea patrimoniului în ritm susţinut, în favoarea mafiei proprii, prăbuşind moneda naţională, destructurând ce a mai rămas. Dă şi el semne de înviorare, are şi el programe de largă perspectivă, deşi rămas singur la guvernare a aruncat în aer toate câştigurile şi ne-a băgat într-o lefterie generală. Liberalii au acum mari frământări teoretice, bineînţeles optimiste.
Dl Mugur Isărescu a dat de pământ cu România, oprind la început creditările ieftine care să creeze o clasă de mijloc laborioasă, şi stârnind un blocaj comercial de anvergură, aproape letal, urmat de o ieftinire cumplită a bunurilor naţionale. Şi el e zâmbitor, optimist, fin amfitrion şi se laudă cu prosperitatea Băncii Naţionale pe fondul unei mizerii generalizate la care a contribuit copios.
Acum vine şi Partidul Democrat-Liberal, şi el înfruptat amarnic la comenzi de stat oneroase şi din dirijări de credite preferenţiale, şi strânge cureaua naţiunii, ca s-o însănătoşească şi s-o reindustrializeze, cu ţinte de 20-30 ani buni de aici inainte. Bogaţii sunt peste tot, mafioţii peste tot, complicităţi în structurile secrete şi în magistratura venală au toti, viitorul se anunţă prosper, mai ales că tandemul Băsescu-Boc legiferează pentru 2030-2040.
Suntem Ţara Făgăduinţei, Grădina Maicii Domnului. Şase sute de mii de români au murit pe câmpiile Rusiei ca să recuperăm Basarabia-Bucovina-Herţa: nu le-am recuperat!
Alte sute de mii au murit în partea cealaltă pentru o Transilvanie care e încă frecată de revendicări şi revizionisme, şi cumpărată hectar după hectar, conform optimistei Constituţii din 2003, unde au colaborat mai toate partidele.
Am mers dintr-o parte într-alta să ne asigurăm un statut de cobeligeranţi: nu ni l-am asigurat; ci am plătit de ne-am uscat! Ne-a prădat cine a vrut. Încă din secolul XVIII se dădeau de către alţii ca gratificaţie fâşii din teritoriul nostru: hârşt! na şi ţie, Austria! hârşt! na şi ţie, Rusia, o bucăţică mai mare sau mai mică! Dădea şi Anglia, dădea şi Napoleon, dădea şi Turcia, căci era patrimoniul ei. Ruşii şi turcii se încăierau pe teritoriul nostru, Austria ne călca de câte ori avea chef, mai veneau şi protectorii unguri să ne determine domeniile. Banatul Severinului a trecut de zeci de ori de la unul la altul, ca şi judeţele de sud ale Basarabiei, uite aşa, de joacă! Acum, pricopsiţi cu scutul anti-rachetă, cum spuneam, Apusul şi Răsăritul se pot ciorovăi niţel şi pe teritoriul nostru, ca experiment.
Mai sunt şi alte profeţii optimiste: că o parte din Italia va fi înghiţită de ape şi atunci locuitorii ei se vor refugia cu milioanele pe pământul nostru arabil. Că evreii, înghesuiţi în Palestina-Israel, vor căuta aici o a doua patrie. Că ungurii vor hâţâna de Transilvania până o vor obţine sau cumpăra cu totul. Că fraţii chinezi vor face aici un cap de pod. Că populaţia românească, ajunsă degrabă la 16 milioane de căpăţâni, se va zburătăci şi altera, invadată.
La asta se adaugă ideea că la noi e buricul pământului şi al civilizaţiei. Că ne aşteaptă un cutremur catastrofal. Că în 2012 e programat sfârşitul lumii prin explozie nucleară sau corp ceresc.
După ce am dat înapoi în toate (afară de consum alimentar pe credit, locuinţe speculative şi înjurături libere), după ce am înghiţit cu ghiotura subcultura americană şi drogurile asiatice, încercând pe pielea noastră ba excesele dictaturilor, ba molima viciilor democrat-capitaliste, având rachetele altora poziţionate pe noi, rămânem funciarmente optimişti şi mândri, căci bonzii nostri politici şi financiari, care au dat cu noi zdravăn de pământ, văd în continuare departe şi se ciorovăiesc cu aplomb, iar Dumnezeu care e dintotdeauna român, nu ne lasă! Nu ne lasă până nu ne vede zob.
joi, 20 februarie 2014
Eu n-aş fi atât de optimist
Prioritate de Dreapta
Spargerea iminentă a USL poate duce şi la imposibilitatea revizuirii Constituţiei în această legislatură. "O spune Funar", da. Când o să aflu şi despre alţi politicieni că emit critici similare, îi voi cita. Dar ei nu atacă chestiunea principală (regionalizarea) şi altele, grave, ci se ocupă doar de chestiuni secundare. Cum s-o facă, dacă la majoritatea au fost complici ?!
TENTATIVA DE REVIZUIRE A CONSTITUȚIEI ÎMPOTRIVA POPORULUI ROMÂN ȘI-A DAT OBȘTESCUL SFÂRȘIT
După 10 ani de la revizuirea Constituției României, în anul 2003, era normal ca Guvernul Ponta II să prezinte în Parlament un bilanț al aplicării ei, cu efectele pozitive și cele negative. Cele din urmă având logic prioritate la o nouă revizuire a Constituției impusă de stăpânii străini ai României, pentru primăvara anului 2014.
Era firesc ca Guvernul României să informeze Parlamentul și Poporul Român cel puțin în legătură cu răspunsurile la următoarele întrebări:
- Cum și de de s-a permis jefuirea bogățiilor naturale ale Poporului Român, în valoare de peste 200 miliarde euro, în ultimii 10 ani ?
- De ce a fost îndatorat Poporul Român cu peste 150 miliarde euro și ce destinații s-au dat acestor sume uriașe ?
- Cu ce scop au fost lichidate peste două milioane locuri de muncă?
- Din ce cauze a scăzut populația României cu aproximativ patru milioane de locuitori, conform ultimului recensământ ?
- Cine și de ce a interzis Guvernului României să elaboreze și să îndeplinească planuri de dezvoltare economică la nivel național și teritorial ?
- De ce nu s-a interzis otrăvirea populației cu aditivi alimentari cancerigeni ?
- De ce nu s-au introdus contractele de împărțire a producției pentru ca Poporul Român să devină bogat și fericit prin obținerea a 90% din fiecare resursă naturală exploatată ?
- Care sunt cauzele care au determinat Parchetul și D.N.A. să nu soluționeze, de peste 3-4 ani, sesizările primite de la Curtea de Conturi privind prejudicii de mai multe miliarde euro ?
- Cine și de ce a interzis ca în Constituția României să fie înscris dreptul la demnitate ?
- De ce a fost și este încălcat jurământul depus în baza articolului 82 din Constituție ?
- Cu ce scop s-a pus la cale exproprierea românilor din România de către titularii licențelor de exploatare a bogățiilor naturale ?
- De nu au fost respectate prevederile art.47, alin.1: „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de pretenție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent”, precum și cele ale art.135 din Constituție ?
- Care sunt statele străine și persoanele juridice străine pregătite să cumpere România la bucată, prin încălcarea Constituției, fără nicio condiţie, cu ocazia vânzării terenurilor agricole și pădurilor ?
- De ce nu se sancționează cu închisoare pe viață traficul și consumul de droguri și produse etnobotanice, așa cum se procedează în numeroase țări ale lumii ?
- Cu ce scop s-a permis de către autoritățile Statului Român ca acțiunile Ungariei și ale U.D.M.R. împotriva integrității teritoriale a României să ajungă într-un stadiu extrem de periculos ?
- De ce a fost introdusă și menținută discriminarea între cetățenii români pe criterii etnice, iar persoanele apartinând minorităților etnice se bucură de drepturi mai mari, de privilegii față de populația majoritară românească ?
-De ce nu este preluată tradiţia pozitivă din U.S.A., Franţa, Germania, Italia, Grecia, Israel, ş.a., unde toţi cetăţenii sunt egali în drepturi şi obligaţii şi unde nu există minorităţi naţionale ?
- De ce în Constituție lipsește dreptul de a emigra, când se știe că peste cinci milioane de cetățeni români au fost determinați să emigreze de Regimurile post-decembriste, mai ales în ultimii 10 ani ?
Fără ca măcar aceste probleme să fi fost prezentate în Parlament și dezbătute, o Comisie comună a Camerei Deputaților și Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituției României, condusă de senatorul Crin Antonescu (profesor de istorie, pe care a aprofundat-o ceva mai mult în facultate), a primit ordin să lucreze în salturi, cu pauze mari de luni de zile între ele. După lunga vacanță parlamentară de iarnă (mai mare de două ori decât a elevilor și studenților), într-o singură zi și la comandă, Comisia pentru revizuirea Constituției a decis în privința sutelor de amendamente și a trimis rapid textul propunerii legislative la Curtea Constituțională a României. Aceasta a lucrat zi lumină, în perioada 14-16 februarie a.c. (inclusiv sâmbăta şi duminica), pentru ca în ziua de luni, 17 februarie a.c., să redacteze Decizia pe care să o trimită Parlamentului.
Curtea Constituțională a României a constatat că în textul propunerii legislative de revizuire a Constituției, Comisia parlamentară a reușit să formuleze 26 de modificări și completări neconstituționale, la care se adaugă 85 de texte care au fost recomandate pentru reexaminare și scriere corectă. Referindu-se la aceste “isprăvi”ale membrilor Comisiei parlamentare, domnul Augustin Zegrean a declarat public că aleşii respectivi “aveau mintea la purtător”.
Dintre articolele neconstituționale exemplificăm pe cele solicitate de Ungaria prin vocea U.D.M.R. și votate de românii (?) din Comisia parlamentară, inclusiv senatorul Crin Antonescu, aspirant la funcția de Președinte al României:
-Art.3: „Prin lege organică se pot recunoaşte zone tradiţionale ca subdiviziuni administrative ale regiunilor.”
-Art.6, alin.1: „Reprezentanţii legali ai minorităţilor naţionale pot înfiinţa, potrivit statutului minorităţilor naţionale adoptat prin lege, organe proprii de decizie şi executive, cu competenţe privind dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor.”
-Art.12, alin.5: „Minorităţile naţionale pot folosi în mod liber, în spaţiu public şi privat, propriile simboluri care reprezintă identitatea lor etnică, culturală, lingvistică şi religioasă.”
Aceste texte neconstituţionale reflectă atitudinea susţinătorilor pentru trădare de Neam şi Ţară !
La aceste exemple trebuie adăugat cel de la art.135, alin.2, lit.d, menit să faciliteze statelor şi firmelor străine jefuirea în continuare, de către toţi cei interesaţi, a bogăţiilor naturale ale Poporului Român. Comisia parlamentară a propus şi susţinut înlocuirea textului actual: „Statul trebuie să asigure exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional”, cu următoarea formulare: „Statul garantează şi promovează creşterea competitivităţii economiei româneşti prin exploatarea resurselor de producţie în condiţii de maximă eficienţă economică şi cu acordarea accesului nediscriminatoriu tuturor celor interesaţi.”
Comisia parlamentară a îndrăznit să propună până şi abrogarea unor atribuţii ale Curţii Constituţionale a României !
Decizia din 17 februarie a.c. a Curţii Constituţionale va fi motivată, pe mai mult de 100 de pagini, în următoarele două săptămâni. Apoi, Comisia parlamentară va trebui să pună de acord textul propunerii sale legislative cu Decizia şi motivarea Curţii Constituţionale. După dezbaterea şi aprobarea (puţin probabilă) a proiectului de lege în Parlament urmează sesizarea de către Opoziţie şi Preşedintele României a Curţii Constituţionale. După parcurgerea acestor etape, practic nu se va putea organiza şi desfăşura un referendum naţional pentru revizuirea Constituţiei, în zilele de 24 şi 25 mai a.c., aşa cum a anunţat premierul Victor Viorel Ponta.
În plus, în aceste zile cu temperaturi ridicate din februarie 2014 se pune de o remaniere guvernamentală sau de un divorţ politic în U.S.L. În P.N.L. se urzeşte de o nouă împărţire, iar U.D.M.R. acţionează pentru a intra în Guvernul Ponta III.
Pentru ca serialul „Balamucul” să devină şi mai palpitant, se pregăteşte de către Preşedintele României aplicarea, în premieră, a articolului 109, aliniatul 2 din Constituţie, prin solicitarea începerii urmăririi penale împotriva primului-ministru şi a unor miniştrii, urmată de suspendarea lor din funcţie.
În această perspectivă, aproape sigură, criza guvernamentală, disputele din P.N.L., declaraţiile televizate în studiouri diferite ale liderilor U.S.L., negocierile privind împărţirea şi ocuparea funcţiilor de vice-premieri şi miniştri etc, sunt în zadar. La momentul potrivit şi foarte apropiat, Preşedintele României îl va suspenda din funcţie pe primul-ministru Victor Viorel Ponta, după ce în prealabil va solicita începerea urmăririi penale împotriva sa.
Este posibil ca la presiunea populaţiei, care va ieşi în stradă, în mod paşnic, în tot mai multe localităţi şi în număr din ce în ce mai mare, să se ajungă la un Guvern de tehnocraţi care să organizeze alegerile pentru Parlamentul European.
În actualul context politic este evident că tentativa U.S.L. şi U.D.M.R. de revizuire a Constituţiei împotriva Poporului Român este sortită eşecului, atât spre sfârşitul lunii mai a.c., cât şi până la finele anului 2014 ! Cei din Parlament care nu sunt realişti vor „lucra” de pomană, la Cooperativa „Munca în Zadar“, fiind motivaţi politic de liderii lor.
Realistul şi vizionarul poet Alexandru Vlahuţă a scris în iunie 1881, la Târgovişte, poezia „Cârmacii” din care am reţinut următorul fragment:
„Ş-apoi, după ce-au dat palme, şi-au scuipat în faţa ţării,
Dupa ce-a-mbrâncit poporul în prăpastia pierzării,
După ce n-a ramas lucru nebatjocorit de ei,
Au curajul aceşti oameni de nimic, aceşti mişei
Au curaju-n faţa lumii ca să strige-n gura mare:
Ne vrea ţara! Îi vrea ţara? Auziţi neruşinare!
Vai, de-ar fi pe voia ţării, ştiţi voi unde v-aţi trezi!
Într-o ocnă da! acolo oasele v-ar putrezi!”
Dr.Gheorghe Funar
Preşedintele Partidului România Mare
Cluj-Napoca, 18 februarie 2014
Spargerea iminentă a USL poate duce şi la imposibilitatea revizuirii Constituţiei în această legislatură. "O spune Funar", da. Când o să aflu şi despre alţi politicieni că emit critici similare, îi voi cita. Dar ei nu atacă chestiunea principală (regionalizarea) şi altele, grave, ci se ocupă doar de chestiuni secundare. Cum s-o facă, dacă la majoritatea au fost complici ?!
TENTATIVA DE REVIZUIRE A CONSTITUȚIEI ÎMPOTRIVA POPORULUI ROMÂN ȘI-A DAT OBȘTESCUL SFÂRȘIT
După 10 ani de la revizuirea Constituției României, în anul 2003, era normal ca Guvernul Ponta II să prezinte în Parlament un bilanț al aplicării ei, cu efectele pozitive și cele negative. Cele din urmă având logic prioritate la o nouă revizuire a Constituției impusă de stăpânii străini ai României, pentru primăvara anului 2014.
Era firesc ca Guvernul României să informeze Parlamentul și Poporul Român cel puțin în legătură cu răspunsurile la următoarele întrebări:
- Cum și de de s-a permis jefuirea bogățiilor naturale ale Poporului Român, în valoare de peste 200 miliarde euro, în ultimii 10 ani ?
- De ce a fost îndatorat Poporul Român cu peste 150 miliarde euro și ce destinații s-au dat acestor sume uriașe ?
- Cu ce scop au fost lichidate peste două milioane locuri de muncă?
- Din ce cauze a scăzut populația României cu aproximativ patru milioane de locuitori, conform ultimului recensământ ?
- Cine și de ce a interzis Guvernului României să elaboreze și să îndeplinească planuri de dezvoltare economică la nivel național și teritorial ?
- De ce nu s-a interzis otrăvirea populației cu aditivi alimentari cancerigeni ?
- De ce nu s-au introdus contractele de împărțire a producției pentru ca Poporul Român să devină bogat și fericit prin obținerea a 90% din fiecare resursă naturală exploatată ?
- Care sunt cauzele care au determinat Parchetul și D.N.A. să nu soluționeze, de peste 3-4 ani, sesizările primite de la Curtea de Conturi privind prejudicii de mai multe miliarde euro ?
- Cine și de ce a interzis ca în Constituția României să fie înscris dreptul la demnitate ?
- De ce a fost și este încălcat jurământul depus în baza articolului 82 din Constituție ?
- Cu ce scop s-a pus la cale exproprierea românilor din România de către titularii licențelor de exploatare a bogățiilor naturale ?
- De nu au fost respectate prevederile art.47, alin.1: „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de pretenție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent”, precum și cele ale art.135 din Constituție ?
- Care sunt statele străine și persoanele juridice străine pregătite să cumpere România la bucată, prin încălcarea Constituției, fără nicio condiţie, cu ocazia vânzării terenurilor agricole și pădurilor ?
- De ce nu se sancționează cu închisoare pe viață traficul și consumul de droguri și produse etnobotanice, așa cum se procedează în numeroase țări ale lumii ?
- Cu ce scop s-a permis de către autoritățile Statului Român ca acțiunile Ungariei și ale U.D.M.R. împotriva integrității teritoriale a României să ajungă într-un stadiu extrem de periculos ?
- De ce a fost introdusă și menținută discriminarea între cetățenii români pe criterii etnice, iar persoanele apartinând minorităților etnice se bucură de drepturi mai mari, de privilegii față de populația majoritară românească ?
-De ce nu este preluată tradiţia pozitivă din U.S.A., Franţa, Germania, Italia, Grecia, Israel, ş.a., unde toţi cetăţenii sunt egali în drepturi şi obligaţii şi unde nu există minorităţi naţionale ?
- De ce în Constituție lipsește dreptul de a emigra, când se știe că peste cinci milioane de cetățeni români au fost determinați să emigreze de Regimurile post-decembriste, mai ales în ultimii 10 ani ?
Fără ca măcar aceste probleme să fi fost prezentate în Parlament și dezbătute, o Comisie comună a Camerei Deputaților și Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituției României, condusă de senatorul Crin Antonescu (profesor de istorie, pe care a aprofundat-o ceva mai mult în facultate), a primit ordin să lucreze în salturi, cu pauze mari de luni de zile între ele. După lunga vacanță parlamentară de iarnă (mai mare de două ori decât a elevilor și studenților), într-o singură zi și la comandă, Comisia pentru revizuirea Constituției a decis în privința sutelor de amendamente și a trimis rapid textul propunerii legislative la Curtea Constituțională a României. Aceasta a lucrat zi lumină, în perioada 14-16 februarie a.c. (inclusiv sâmbăta şi duminica), pentru ca în ziua de luni, 17 februarie a.c., să redacteze Decizia pe care să o trimită Parlamentului.
Curtea Constituțională a României a constatat că în textul propunerii legislative de revizuire a Constituției, Comisia parlamentară a reușit să formuleze 26 de modificări și completări neconstituționale, la care se adaugă 85 de texte care au fost recomandate pentru reexaminare și scriere corectă. Referindu-se la aceste “isprăvi”ale membrilor Comisiei parlamentare, domnul Augustin Zegrean a declarat public că aleşii respectivi “aveau mintea la purtător”.
Dintre articolele neconstituționale exemplificăm pe cele solicitate de Ungaria prin vocea U.D.M.R. și votate de românii (?) din Comisia parlamentară, inclusiv senatorul Crin Antonescu, aspirant la funcția de Președinte al României:
-Art.3: „Prin lege organică se pot recunoaşte zone tradiţionale ca subdiviziuni administrative ale regiunilor.”
-Art.6, alin.1: „Reprezentanţii legali ai minorităţilor naţionale pot înfiinţa, potrivit statutului minorităţilor naţionale adoptat prin lege, organe proprii de decizie şi executive, cu competenţe privind dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor.”
-Art.12, alin.5: „Minorităţile naţionale pot folosi în mod liber, în spaţiu public şi privat, propriile simboluri care reprezintă identitatea lor etnică, culturală, lingvistică şi religioasă.”
Aceste texte neconstituţionale reflectă atitudinea susţinătorilor pentru trădare de Neam şi Ţară !
La aceste exemple trebuie adăugat cel de la art.135, alin.2, lit.d, menit să faciliteze statelor şi firmelor străine jefuirea în continuare, de către toţi cei interesaţi, a bogăţiilor naturale ale Poporului Român. Comisia parlamentară a propus şi susţinut înlocuirea textului actual: „Statul trebuie să asigure exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional”, cu următoarea formulare: „Statul garantează şi promovează creşterea competitivităţii economiei româneşti prin exploatarea resurselor de producţie în condiţii de maximă eficienţă economică şi cu acordarea accesului nediscriminatoriu tuturor celor interesaţi.”
Comisia parlamentară a îndrăznit să propună până şi abrogarea unor atribuţii ale Curţii Constituţionale a României !
Decizia din 17 februarie a.c. a Curţii Constituţionale va fi motivată, pe mai mult de 100 de pagini, în următoarele două săptămâni. Apoi, Comisia parlamentară va trebui să pună de acord textul propunerii sale legislative cu Decizia şi motivarea Curţii Constituţionale. După dezbaterea şi aprobarea (puţin probabilă) a proiectului de lege în Parlament urmează sesizarea de către Opoziţie şi Preşedintele României a Curţii Constituţionale. După parcurgerea acestor etape, practic nu se va putea organiza şi desfăşura un referendum naţional pentru revizuirea Constituţiei, în zilele de 24 şi 25 mai a.c., aşa cum a anunţat premierul Victor Viorel Ponta.
În plus, în aceste zile cu temperaturi ridicate din februarie 2014 se pune de o remaniere guvernamentală sau de un divorţ politic în U.S.L. În P.N.L. se urzeşte de o nouă împărţire, iar U.D.M.R. acţionează pentru a intra în Guvernul Ponta III.
Pentru ca serialul „Balamucul” să devină şi mai palpitant, se pregăteşte de către Preşedintele României aplicarea, în premieră, a articolului 109, aliniatul 2 din Constituţie, prin solicitarea începerii urmăririi penale împotriva primului-ministru şi a unor miniştrii, urmată de suspendarea lor din funcţie.
În această perspectivă, aproape sigură, criza guvernamentală, disputele din P.N.L., declaraţiile televizate în studiouri diferite ale liderilor U.S.L., negocierile privind împărţirea şi ocuparea funcţiilor de vice-premieri şi miniştri etc, sunt în zadar. La momentul potrivit şi foarte apropiat, Preşedintele României îl va suspenda din funcţie pe primul-ministru Victor Viorel Ponta, după ce în prealabil va solicita începerea urmăririi penale împotriva sa.
Este posibil ca la presiunea populaţiei, care va ieşi în stradă, în mod paşnic, în tot mai multe localităţi şi în număr din ce în ce mai mare, să se ajungă la un Guvern de tehnocraţi care să organizeze alegerile pentru Parlamentul European.
În actualul context politic este evident că tentativa U.S.L. şi U.D.M.R. de revizuire a Constituţiei împotriva Poporului Român este sortită eşecului, atât spre sfârşitul lunii mai a.c., cât şi până la finele anului 2014 ! Cei din Parlament care nu sunt realişti vor „lucra” de pomană, la Cooperativa „Munca în Zadar“, fiind motivaţi politic de liderii lor.
Realistul şi vizionarul poet Alexandru Vlahuţă a scris în iunie 1881, la Târgovişte, poezia „Cârmacii” din care am reţinut următorul fragment:
„Ş-apoi, după ce-au dat palme, şi-au scuipat în faţa ţării,
Dupa ce-a-mbrâncit poporul în prăpastia pierzării,
După ce n-a ramas lucru nebatjocorit de ei,
Au curajul aceşti oameni de nimic, aceşti mişei
Au curaju-n faţa lumii ca să strige-n gura mare:
Ne vrea ţara! Îi vrea ţara? Auziţi neruşinare!
Vai, de-ar fi pe voia ţării, ştiţi voi unde v-aţi trezi!
Într-o ocnă da! acolo oasele v-ar putrezi!”
Dr.Gheorghe Funar
Preşedintele Partidului România Mare
Cluj-Napoca, 18 februarie 2014
miercuri, 19 februarie 2014
România semi-colonială
Ţăranul Amar
Cotidianul.ro :
Petre Pandrea a construit şi a definit într-o manieră originală, îmbinând istoria cu sociologia, psihologia şi antropologia, structurile socio-politice care susţin de peste 300 de ani societatea românească. Jurnalul său scris în cursul anului 1947, în directă legătură cu evenimentele deloc pozitive care se derulau atunci cu repeziciune peste vieţile românilor, a fost pus în slujba unei schimbări în bine, circumscrise termenului de „helvetizare”. Schema procesului de trecere de la o realitate la alta este una simplă în aparenţă: schimbarea stilului de viaţă semi-colonial prin helvetizarea societăţii româneşti. Cum este definită semi-colonia? Semi-colonia este definită prin „quasi-autonomie politică şi dependenţă economică”.
Ce înseamnă stilul de viaţă semi-colonial? Spre deosebire de ţările independente, unde „stilul de viaţă se formează în modul următor: clasa dominantă hotărăşte modalitatea, gustul şi felul de viaţă”, în „semi-colonii, stilul de viaţă se impune de jos în sus”. În ţări precum India (fostă colonie britanică) sau România (dependentă economic şi implicit politic de mari puteri), „stilul de viaţă este dictat din afară, dar pentru menţinere intervin – hotărâtor – straturile populare”. Una din caracteristicile semi-colonialilor este aceea că „nu pot avea un stil unitar de cultură şi nici o limbă unitară”. De pildă, limba română „nu există sub forma unei limbi culte, adică fixă şi ordonată”. În interiorul limbii română coexistă „pe picior de egalitate mai multe limbi”: limba arhaică a plugarului, limba mitocanului, limba juristului (ambele franţuzite), limba sportivilor anglo-americanizaţi, limba politicienilor recenţi care sunt, „terminologic, incomprehensibili pentru masele largi populare”.
Pe „meleagurile semi-coloniale” înfloreşte „speţa şarlatanului egoist” care îşi „trădează patria pentru arginţi sau din poltronerie lamentabilă”. Printre aceştia, „politicienii semi-coloniali sunt şarlatani până în măduva oaselor şi egoişti până dincolo de marginea înţelegerii: oare de ce? Fiindcă n-au bază economică (de aceea fură pe rupte n.m.), n-au metafizică, n-au bază morală: au apetituri”.
În România semi-colonială, „funcţionarul politic a înlocuit pe latifundiarul care-şi păpa moşiile ca pe o porţie de măsline”. În România, de peste 500 de ani, „când ai putere nu te mai temi de secetă şi de intemperii, iar haremul îţi stă la dispoziţie”.
Semi-colonialului, om de rând sau nu, îi lipseşte morala, „fiindcă el are mai multe cămăşi: cămăşi de zi, cămăşi de noapte, cămăşi platronate pentru frac, cămăşi naţionale cu râuri roşii, galbene şi albastre”. Pe omul de rând îl înţelegem la schimbatul cămăşilor, căci pentru a-şi rezolva problemele cotidiene îi trebuie multe „cămăşi”. Pentru a te băga în seamă portarul sau secretara, primarul sau învăţătorul copilului, vânzătorul sau funcţionarul, musai să te îmbraci precum ei. Infractorul semi-colonial este unul diminutival, neavând inteligenţă sau forţă vitală. El se defineşte printr-un „şperţar dedat la vesela ciupeală, ceva între bacşiş, cadou şi milogeală”.
În societăţile semi-coloniale, „omul bogat nu poate avea prieteni săraci. Trebuie să-şi ia adio chiar de la prietenii de tinereţe care au sărăcit – în semi-colonii seismele şi zigzagurile de avere sunt dese”. Omul bogat din semi-colonii este recunoscut pentru „solitudinea lui totală când porneşte printre oamenii săraci”. Cât de reală este această portrertizare a baronilor noştri politici de azi, deşi rândurile au fost scrise în 1947!?
Politicianul semi-colonial se caracterizează prin „răţoială şi neputinţă. Neputinţa este starea se colonialitate, iar răţoiala este expresia unei puteri castrate. Politicianul semi-colonial are ceva de biciclist: spinare curbată şi picioare energice, cu pulpe dezvoltate adică servil faţă de cei mai mari şi impertinent cu cei mici”. Carierismul politicianului semi-colonial se reduce la un singur adevăr: „vinde ţara şi pe maică-sa, intră în bandă necondiţionat, ca hoţii de cai cu ochii la pradă”.
Morala românească semi-colonială „se aseamănă cu un ghem de aţă cu care s-au jucat o duzină de pisici” în faţa căruia „străinii dau din cap, iar băştinaşii avertizaţi pufnesc de râs”. Pe meleagurile noastre, „tabelele de valori sunt răsturnate, amalgamate şi pline de surprize”.
Adesea ai impresia că nu mai umbli „printre oameni normali, printre oameni sănătoşi, ci printre canceroşi. Tot Bucureştiul este plin de cancer politic, de lenevie, de dezordine, de praf tuberculotic şi de lipsă de frumuseţe”. Provincia escaladează decalajul alimentând „fascinaţia Bucureştiului” care „creează dezechilibrul psihic mitocănesc”.
Care sunt coordonatele „helvetizării României” văzute de Petre Pandrea, pentru o posibilă ieşire din semi-colonialismul ţării noastre? Sunt patru repere: neutralitate în caz de război; eliminarea politicianismului; respectarea cultului valorilor şi primordialitatea gospodăriei edilitare. Când „venitul naţional nu mai merge la capitole neproductive şi va ajuta la refacerea paraginilor”, când „politicianismul se va reduce până la atrofie” iar „politica se va transforma în emulaţie edilitară, asemeni unui concurs între urbanişti”, abia atunci şi numai atunci, „cultul valorilor se va instaura automat”.
În prezent, România se aseamănă cu Mexicul şi „republicile petroliere din America Centrală”. Doar acolo, în imundele favelas, „printre negri şi negroizi, printre urmaşi de azteci şi piei roşii, printre sonde de petrol şi răzmeriţe, printre metişi şi generali cu stele brusc aprinse şi stinse pe epoleţi şi pe firmament politic, printre cavaleri de industrie şi corsari politici, descifrez destinul tragi-comic al României moderne”.
N.B. „Pentru ca o ţară să nu fie în dependenţă de capitalul străin, trebuie ca procentul de investiţii în industrie şi bancă să fie trecut de 50%. După cum într-o întreprindere sau într-o bancă un capitalist nu poate dicta dacă nu are un pachet de acţiuni de minimum 51%, tot astfel şi o ţară nu poate fi considerată ca ieşită din starea de semi-colonialitate dacă nu are un capital bancaro-industrial autonom”.
Cotidianul.ro :
Petre Pandrea a construit şi a definit într-o manieră originală, îmbinând istoria cu sociologia, psihologia şi antropologia, structurile socio-politice care susţin de peste 300 de ani societatea românească. Jurnalul său scris în cursul anului 1947, în directă legătură cu evenimentele deloc pozitive care se derulau atunci cu repeziciune peste vieţile românilor, a fost pus în slujba unei schimbări în bine, circumscrise termenului de „helvetizare”. Schema procesului de trecere de la o realitate la alta este una simplă în aparenţă: schimbarea stilului de viaţă semi-colonial prin helvetizarea societăţii româneşti. Cum este definită semi-colonia? Semi-colonia este definită prin „quasi-autonomie politică şi dependenţă economică”.
Ce înseamnă stilul de viaţă semi-colonial? Spre deosebire de ţările independente, unde „stilul de viaţă se formează în modul următor: clasa dominantă hotărăşte modalitatea, gustul şi felul de viaţă”, în „semi-colonii, stilul de viaţă se impune de jos în sus”. În ţări precum India (fostă colonie britanică) sau România (dependentă economic şi implicit politic de mari puteri), „stilul de viaţă este dictat din afară, dar pentru menţinere intervin – hotărâtor – straturile populare”. Una din caracteristicile semi-colonialilor este aceea că „nu pot avea un stil unitar de cultură şi nici o limbă unitară”. De pildă, limba română „nu există sub forma unei limbi culte, adică fixă şi ordonată”. În interiorul limbii română coexistă „pe picior de egalitate mai multe limbi”: limba arhaică a plugarului, limba mitocanului, limba juristului (ambele franţuzite), limba sportivilor anglo-americanizaţi, limba politicienilor recenţi care sunt, „terminologic, incomprehensibili pentru masele largi populare”.
Pe „meleagurile semi-coloniale” înfloreşte „speţa şarlatanului egoist” care îşi „trădează patria pentru arginţi sau din poltronerie lamentabilă”. Printre aceştia, „politicienii semi-coloniali sunt şarlatani până în măduva oaselor şi egoişti până dincolo de marginea înţelegerii: oare de ce? Fiindcă n-au bază economică (de aceea fură pe rupte n.m.), n-au metafizică, n-au bază morală: au apetituri”.
În România semi-colonială, „funcţionarul politic a înlocuit pe latifundiarul care-şi păpa moşiile ca pe o porţie de măsline”. În România, de peste 500 de ani, „când ai putere nu te mai temi de secetă şi de intemperii, iar haremul îţi stă la dispoziţie”.
Semi-colonialului, om de rând sau nu, îi lipseşte morala, „fiindcă el are mai multe cămăşi: cămăşi de zi, cămăşi de noapte, cămăşi platronate pentru frac, cămăşi naţionale cu râuri roşii, galbene şi albastre”. Pe omul de rând îl înţelegem la schimbatul cămăşilor, căci pentru a-şi rezolva problemele cotidiene îi trebuie multe „cămăşi”. Pentru a te băga în seamă portarul sau secretara, primarul sau învăţătorul copilului, vânzătorul sau funcţionarul, musai să te îmbraci precum ei. Infractorul semi-colonial este unul diminutival, neavând inteligenţă sau forţă vitală. El se defineşte printr-un „şperţar dedat la vesela ciupeală, ceva între bacşiş, cadou şi milogeală”.
În societăţile semi-coloniale, „omul bogat nu poate avea prieteni săraci. Trebuie să-şi ia adio chiar de la prietenii de tinereţe care au sărăcit – în semi-colonii seismele şi zigzagurile de avere sunt dese”. Omul bogat din semi-colonii este recunoscut pentru „solitudinea lui totală când porneşte printre oamenii săraci”. Cât de reală este această portrertizare a baronilor noştri politici de azi, deşi rândurile au fost scrise în 1947!?
Politicianul semi-colonial se caracterizează prin „răţoială şi neputinţă. Neputinţa este starea se colonialitate, iar răţoiala este expresia unei puteri castrate. Politicianul semi-colonial are ceva de biciclist: spinare curbată şi picioare energice, cu pulpe dezvoltate adică servil faţă de cei mai mari şi impertinent cu cei mici”. Carierismul politicianului semi-colonial se reduce la un singur adevăr: „vinde ţara şi pe maică-sa, intră în bandă necondiţionat, ca hoţii de cai cu ochii la pradă”.
Morala românească semi-colonială „se aseamănă cu un ghem de aţă cu care s-au jucat o duzină de pisici” în faţa căruia „străinii dau din cap, iar băştinaşii avertizaţi pufnesc de râs”. Pe meleagurile noastre, „tabelele de valori sunt răsturnate, amalgamate şi pline de surprize”.
Adesea ai impresia că nu mai umbli „printre oameni normali, printre oameni sănătoşi, ci printre canceroşi. Tot Bucureştiul este plin de cancer politic, de lenevie, de dezordine, de praf tuberculotic şi de lipsă de frumuseţe”. Provincia escaladează decalajul alimentând „fascinaţia Bucureştiului” care „creează dezechilibrul psihic mitocănesc”.
Care sunt coordonatele „helvetizării României” văzute de Petre Pandrea, pentru o posibilă ieşire din semi-colonialismul ţării noastre? Sunt patru repere: neutralitate în caz de război; eliminarea politicianismului; respectarea cultului valorilor şi primordialitatea gospodăriei edilitare. Când „venitul naţional nu mai merge la capitole neproductive şi va ajuta la refacerea paraginilor”, când „politicianismul se va reduce până la atrofie” iar „politica se va transforma în emulaţie edilitară, asemeni unui concurs între urbanişti”, abia atunci şi numai atunci, „cultul valorilor se va instaura automat”.
În prezent, România se aseamănă cu Mexicul şi „republicile petroliere din America Centrală”. Doar acolo, în imundele favelas, „printre negri şi negroizi, printre urmaşi de azteci şi piei roşii, printre sonde de petrol şi răzmeriţe, printre metişi şi generali cu stele brusc aprinse şi stinse pe epoleţi şi pe firmament politic, printre cavaleri de industrie şi corsari politici, descifrez destinul tragi-comic al României moderne”.
N.B. „Pentru ca o ţară să nu fie în dependenţă de capitalul străin, trebuie ca procentul de investiţii în industrie şi bancă să fie trecut de 50%. După cum într-o întreprindere sau într-o bancă un capitalist nu poate dicta dacă nu are un pachet de acţiuni de minimum 51%, tot astfel şi o ţară nu poate fi considerată ca ieşită din starea de semi-colonialitate dacă nu are un capital bancaro-industrial autonom”.
Un comentariu:
-
Riddick spunea...
-
Pentru cine-şi reneagă principiile şi ţara, e un fleac să-şi renege
prietenii şi neamurile. Mama naturală a lui Iliescu a murit în mizerie
într-o cocioabă din Giuleşti. Nişte ziarişti (Cristoiu şi Nistorescu ?)
îi dăduseră un televizor color şi ceva ajutoare, iar după aia Iliescu
(ea-i zicea "Ionel") trimitea din când în când o maşină cu una-alta. N-a
participat la înmormântare, a trimis doar o coroană. Pentru el, cea
de-a doua soţie a lui Alexandru Iliescu era "mama" (interviu, anii '90).
ION ILIESCU - Biografia secretă
http://members.tripod.com/%7EFratiile_de_Cruce/ion-iliescu.htm
marți, 18 februarie 2014
Trădare în formă continuată (2)
Prioritate de Dreapta
După Senat, Camera Deputaţilor a revotat (şi aprobat) azi o formă mai permisivă a legii prin care străinii pot achiziţiona terenuri agricole. Dacă prima dată deputaţii PDL (şi PFC şi PMP) au votat contra sau s-au abţinut, acum au votat modificările toţi cei prezenţi (cu o excepţie). Unele, cerute de Băsescu la returnarea legii la parlament. Voturile "da" de la PP-DD ar putea anunţa alte două plecări.
Lista nominală:
După Senat, Camera Deputaţilor a revotat (şi aprobat) azi o formă mai permisivă a legii prin care străinii pot achiziţiona terenuri agricole. Dacă prima dată deputaţii PDL (şi PFC şi PMP) au votat contra sau s-au abţinut, acum au votat modificările toţi cei prezenţi (cu o excepţie). Unele, cerute de Băsescu la returnarea legii la parlament. Voturile "da" de la PP-DD ar putea anunţa alte două plecări.
| Centralizator: | Total | PSD | PNL | PDL | PP-DD | UDMR | Mino. | PC | Neafil. |
| - prezenţi: | 328 | 141 | 81 | 28 | 20 | 15 | 16 | 13 | 14 |
| - voturi pentru (DA): | 256 | 138 | 67 | 27 | 2 | - | 9 | 13 | - |
| - voturi împotrivă (NU): | 51 | - | 6 | 1 | 17 | 15 | - | - | 12 |
| - abţineri: | 20 | 2 | 8 | - | 1 | - | 7 | - | 2 |
| - nu au votat: | 1 | 1 | - | - | - | - | - | - | - |
Lista nominală:
Un comentariu :
-
Riddick spunea...
-
Eugen Tomac, preşedintele Partidului Băsesc (PMP), a votat împotrivă (şmecher, moldoveanu').
Trădare în formă continuată (1) - situaţia revotării, la Senat:
http://riddickro.blogspot.ro/2014/02/tradare-in-forma-continuata.html
Lista vânzătorilor - votul la forma iniţială a legii:
http://riddickro.blogspot.ro/2013/12/lista-vanzatorilor.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)