BURSA:
Bună ziua!
La mulţi ani!
Să fiţi fericiţi şi sănătoşi!
Fie ca anul 2014 să vă aducă ce vă doriţi!
Pentru că, oricum, vă aduce şi ceea ce nu v-aţi fi dorit niciodată şi nici nu v-aţi gândit că s-ar putea - este ultimul an în care mai aveţi drepturi depline asupra banilor pe care îi depuneţi în bănci.
Din 2015, când băncile vă vor confisca banii depuşi, nu veţi mai avea dreptul să vă plângeţi nicăieri - genul acesta de furt este, deja, acceptat legal în Uniunea Europeană, sub numele de "bail-in" (în România, încă nu, pentru că trebuie ca, mai întâi, să aderăm la Uniunea bancară; dar îmi imaginez cât de lesne vom fi admişi, de vreme ce în sistemul nostru bancar, circa 90% este capital străin şi de altfel, avem obişnuinţa să ne aliniem, fără să ne mai împiedicăm de mărunţişurile legislaţiei autohtone).
Prin urmare, Noul An 2014 este ultimul, înainte de această răsturnare.
Anul 2014 nu va fi ca 2013, pentru că îl pregăteşte pe 2015.
Este interesant cu câtă placiditate este primită această informaţie; oamenii ridică din umeri şi cel mult, zâmbesc - "Ce ne priveşte pe noi? Nu avem peste 100 de mii de euro în cont!"
Şi te privesc ciudat când le spui că tocmai ei, cei care nu deţin nici o leţcaie în conturi bancare, vor fi primii afectaţi.
Vor fi afectaţi încă din Anul acesta Nou, 2014, când marile companii vor trebui să-şi finalizeze modul prin care să evite să le fie confiscate capitalurile de către înfometatul sistem bancar european, iar companiile mai mici vor începe să ia cunoştinţă de canibalismul european legalizat. Unele companii se vor reloca pe alte continente, impulsionând creşterea şomajului (şi prin urmare, piaţa muncii îşi va înăspri condiţiile de angajare); altele se vor înscrie într-o cursă de-a şoarecele şi pisica, mutându-şi conturile bancare, de pildă, în Singapore, unde, deocamdată, mâna lungă a autorităţilor mafiote europene nu îi poate ajunge (dar asta va avea consecinţe asupra colectării bugetare, ale cărei nevoi vor fi transferate asupra populaţiei).
Operaţiunea "bail-in", concepută pentru salvarea băncilor europene, paradoxal, va distruge sistemul bancar şi va scufunda Continentul.
La fel cum un meteorit de dimensiunea unui bloc de locuinţe ar şterge viaţa pe Pământ, tot aşa Planeta nu va mai putea supravieţui, cum este organizată astăzi, fără Europa.
Această criză financiară mondială, declanşată în 2008, despre care lumea a crezut că vine şi pleacă, aşa cum îi şade bine oricărei crize, această criză îşi va dezvălui ţinta, rămasă necunoscută până acum: ea vrea să ne modifice modul în care trăim, modul în care gândim, modul în care simţim, modul în care suntem organizaţi şi felul în care înţelegem lumea.
Această criză - aceasta în mijlocul căreia ne aflăm - nu este ciclică.
Acestă criză nu mai pleacă până nu îşi atinge ţinta.
Planeta financiară nu îi poate rezista.
În cele mai îndulcite cifre, datoria totală planetară este de patru ori mai mare decât Produsul Intern Brut global; în estimările severe, datoria planetară este mai mare de zece ori sau chiar mai mult.
Metoda rostogolirii datoriei către viitor, pe lângă stupiditate, şi-a atins limita - în disperare de cauză, Europa a trecut la furt; iar datoria creşte mai repede decât producţia.
Polarizarea averilor are loc în paralel cu agravarea crizei - banii de buzunar ai celor mai bogaţi 12 milioane de cetăţeni ai lumii aproximează cifra de 46 de trilioane de dolari, adică atât cât însumează datoria publică globală.
Repet, este vorba de banii de buzunar, nu de valoarea averilor.
Iar când spun că sistemul şi-a atins limita, nu mă refer la "limita morală", ci la limita funcţională: sistemul în care trăim nu mai funcţionează.
Curând, vom avea de descoperit că nu câştigarea banilor şi chivernisirea lor este principala noastră problemă; ci felul în care ne concepem pe noi înşine şi cum ne concepem credinţele.
Deja, înţelesurile pe care religiile ni le oferă par nepotrivite.
Transformarea radicală a sistemului în care suntem organizaţi va agrava nepotrivirea şi ea va deveni publică, nemaiputând fi reţinută, ca astăzi, între capii lăcaşurilor de cult.
Anul 2014, acesta în care am păşit, este crucial.
Vă urez "La mulţi ani!" şi mult, mult umor.
Scuze că, în acest articol, îmi lipseşte.
MAKE
