de Paul Everac
- „E prost, e mizerabil anul !”
le zise şoarecilor şobolanul
în cadrul unei avântate orăţii
pe o Câmpie zis-a Libertăţii.
„Vă jur că orice vi s-ar spune, pe bune,
intrăm într-o grea recesiune.
Aşa că principala noastră antrepriză, ajunsă azi deviză
e să ieşim cât mai curând din criză !
Deci cer oricărui şoarece : Măi frate, dă-ţi
ca sacrificiu măcar una din mustăţi,
să trecem hopul mai cu brio !
Curând promit că ţi-om restitui-o !
încât, la stabilit soroc, vei pune-o nesmintit la loc !”.
Şoarecii, chiţoranii într-o doară
deliberând, dădură o mustăcioară,
convinşi că lideru-mblănit ce le vorbeşte
e neam de şoarec şi deci simte şoriceşte.
Aşa că-n drepturi grabnic i-o repune
după spurcata de recesiune
când o să curgă din al vremii crug
un nesfârşit belşug.
Dar iată că trecând un an de viaţă,
liderii le pretinseseră şi cealaltă mustaţă,
să calce în picioare criza, hopa-ţopa,
cum face toată Europa !
Să fie conştienţi, să înţeleagă
că li se va restitui mustaţa-ntreagă
atunci când vor lichida cumplita
eră prin existenţă austeră.
Aşa că sub umbrela şi-a speranţei, şi a fricii,
sărmanii şoricei au suportat noi sacrificii
plini de-un elan şi civic şi obştesc
pentru tot neamul şoricesc.
Că sunt buni cetăţeni au dat dovada
când li s-a mai cerut şi coada...
Şi nu s-au încăpăţânat ca să se cruţe
când fu să dea şi una din lăbuţe,
tot ferm convinşi că la soroc
le-or pune toate iar la loc.
Dar a venit pe şoricime un şi mai tragic val
de n-au putut răzbi la niciun caşcaval,
au suferit şi au răbdat de toate
cele până au ajuns doar os şi piele.
Recesiunea, bat-o Dumnezeu s-o bată,
odată-n neamul şoricesc intrată
o făcea varză de salată
de n-ar fi fost bravi şobolani cu firi mai treze,
să-i ia şi să-i administreze,
tot gâdilându-i, fie şi despotic,
la nervul patriotic.
Lingându-i tot mereu cu vorbe prea frumoase
le ronţăiră binişor câte-un pic din oase,
le jupuiră feţele drăguţe, mâncară delicat cozi, zgârciuri şi lăbuţe,
apoi le crănţăniră ca pe superbe stickuri
din ochişori şi din boticuri.
Aşa că-n timp ce şoriceii ajungeau în letargie,
guzganii se umflau pe veresie
şi nefiind cine să le pună doape,
nu încetau să roadă, să se îndoape.
Şi câţiva chiţorani s-au pomenit că-ntruna pier
în paradisul acesta auster, ajunşi în cea mai imbecilă stare,
numai prin toleranţă şi răbdare.
Iar marea criză care nu mai trece
i-a lăbărţat pe unii şobolani cât zece,
făcând din burdihane boloboace
pline cu animalele frăţeşti sărace.
Încât un şobolan prea îndesat,
când fu de alt belengher întrebat,
cin' te-a umflat în halul ăsta, frate ?
zise râzând: crunta austeritate !
sursa: MECANICII '61
Riddick spunea...
-
MECANICII '61 (blog Artemiu Vanca, "Ucenicie literară"):
Eu şi colegii mei de facultate am sărbătorit, anul trecut, 50 de ani de la absolvire. După cum poate unii ştiţi, facem toţi parte din Asociaţia „Promoţia ’61 Mecanică”, edităm lunar revista „Mecanicii ‘61” şi ne întâlnim, regulat, în ultima marţi din lună, la restaurantul bucureştean „InterMacedonia”.
Revista noastră are următoarele rubrici permanente: Întâlniri colegiale, Noi despre noi, Opinii, Inginerie, Carte, Spectacol şi Muzee şi expoziţii. La rubrica inginerie, a început, luna trecută, o dezbatere pe tema „întoarcerea la MANUFACTURING”, ceea ce înseamnă revitalizarea industriei noastre constructoare de maşini. Problema îi preocupă şi pe americani, referitor la industria lor. Se ştie că ei şi-au exportat, în mare parte, maufacturingul. Acum sunt convinşi că reconsiderarea producţiei industriale, astfel ca SUA să devină lider mondial în domeniu, este una din căile de revigorare a economiei lor. La noi, problema a ajuns prin intermediul colegului nostru Stoian Petrescu, membru al ASME (American Society of Mechanicall Enginering). [...]
http://artemiuvanca.blogspot.ro/2012/09/mecanicii-61.html
