În prealabil, o definire foarte pe scurt a "tabloului": America lui Obama nu mai este America-cea-pe-care-te-poţi-baza-la-o-adică; Băsescu a mimat orientarea de dreapta şi pe cea anglo-americană, însă şi-a înhămat partidul la căruţa germană din momentul în care l-a "lipit" la PPE; USL a preluat şi continuă acelaşi tip de politică, "şi mai mult decât atât"; şi nici UE nu este cea pe care o credeam a fi.
Eurofederalistul Adrian Severin pune la îndoială parteneriatul România-SUA (Corect News, "Se resetează politica externă a României?"):
Dincolo de orice speculaţii, un lucru este cert: românii nu pot rămâne impasibili în ochiul unui ciclon geo-politic ruso-german (sau ruso-maghiaro-german) bazându-se doar pe umbrela de securitate americană atârnată într-un cuier mult prea îndepărtat din punct de vedere geografic. Când SUA apar tot mai mult a fi o putere decadentă care preferă, cu frivolitatea senilă a imperiilor ce mor, retorica valorilor în locul realismului geo-politic, România este obligată să se apropie de Orientul aflat într-o nouă ascensiune. O poate încerca direct (cum este cazul cu China) sau prin intermediul UE (mai precis, al unora dintre primadonele unei Europe în curs de renaţionalizare, precum Germania).Propaganda rusească trece sub tăcere planul ruso-german, tocmai spre a fi "implementat" mai uşor (Vocea Rusiei, "Germania și colonia România"):
România are nevoie de o elită politică capabilă să spună „nu!” proiectelor geopolitice germane, care vizează distrugerea statelor naționale europene și transformarea Uniunii Europene într-o federație centralizată. România are nevoie de lideri capabili să caute și să găsească alte surse de finanțare decât sursele controlabile de la Berlin. În cazul ideal, România ar face bine să găsească o poziție echilibrată între forțele geopolitice globale și să învețe să negocieze cu puterile lumii, ghidându-se după interesul național.
