Restructurarea s-a realizat nu prin construcţie, ci prin desfiinţare, nu prin înlocuirea a ceva cu altceva, ci prin demolare. Economic, un transfer imens de active şi activităţi - în parte legal şi covârşitor nelegal! – a avut loc dinspre stat înspre privaţi, persoane fizice sau persoane juridice. Corespunzător acestui gen de restructurare, locurile de muncă au fost amputate la jumătate. Si s-a rezistat social doar prin împingerea în bejenie naţională a vreo trei milioane de români în floarea vârstei şi prin împovărarea definitivă şi iremediabilă a sistemului de pensii.
Clasa politică din România a avut noroc însă cu un conflict înşelător, USL-Băsescu, ce a absorbit şi deturnat adevăratul conflict, eminamente economico-social, din România! Asta, până acum!
Jurnalul Naţional:
Suceala liderilor USL în privinţa proiectului Roşia Montană nu este decât o expresie pervertită a conflictului economico-social major care ar fi trebuit în mod normal să izbucnească în România! O asemenea afirmaţie poate intriga. Îi poate intriga şi pe liderii USL, care este posibil să nu realizeze nici măcar că un conflict economico-social major ameninţă România, darămite că domniile lor au avut de fapt o reacţie tocmai la acest conflict.
Chiar dacă nu se recunoaşte, este o realitate că, la 20 de ani de „postdecembrism” (pentru a evita o caracterizare a perioadei), a venit decontul. Timp de peste două decenii a avut loc o restructurare economico-socială uriaşă. Si forţată, în sensul că s-a desfăşurat prin decizie politică şi nu în mod natural, organic! Restructurarea s-a realizat nu prin construcţie, ci prin desfiinţare, nu prin înlocuirea a ceva cu altceva, ci prin demolare. Economic, un transfer imens de active şi activităţi - în parte legal şi covârşitor nelegal! – a avut loc dinspre stat înspre privaţi, persoane fizice sau persoane juridice. Corespunzător acestui gen de restructurare, locurile de muncă au fost amputate la jumătate. Si s-a rezistat social doar prin împingerea în bejenie naţională a vreo trei milioane de români în floarea vârstei şi prin împovărarea definitivă şi iremediabilă a sistemului de pensii. Se observă lesne că deja la supapa sistemului de pensii ajuns în faliment nu se mai poate apela, că bejenia naţională nu prea mai are debuşee externe riscând să se blocheze şi că activele statului, după o secătuire halucinantă, sunt pe sfârşite. În mod normal, o explozie socială ar urma să bată la uşă. Pe post de generator este însăşi ameţitoarea polarizare socială rezultând nu cumva din capitalism, ci din furt şi colonialism. Văzând că în mod obiectiv are mereu mai puţin de luat de la statul muribund, în contextul epuizării activelor acestuia, capitalul străin a deplasat masiv presiunea asupra populaţiei, înfigând adânc seringa în sistemul de sănătate şi impunând creşterea severă a preţurilor în energie, prin aşa-zisa liberalizare. Urmează sistemul imobiliar, prin preluarea pe nimic de către fonduri străine de investiţii a locuinţelor celor ce nu-şi vor putea achita facturile!
Detonatorul exploziei sociale ar urma în mod logic să fie din aceste zone. În Bulgaria a fost creşterea – impusă extern – a preţurilor în energie, sute de mii de protestatari ieşind în stradă împotriva corupţiei şi monopolurilor secătuitoare. „Am devenit sclavi în propria noastră ţară!”, s-a strigat la marile manifestaţii sindicale din Polonia, poate cele mai semnificative pentru problema în discuţie, deoarece au avut loc în ţara cunoscută ca fiind singura care a trecut prin criză fără recesiune!
Clasa politică din România a avut noroc însă cu un conflict înşelător, USL-Băsescu, ce a absorbit şi deturnat adevăratul conflict, eminamente economico-social, din România! Asta, până acum!
va urma
