Prioritate de Dreapta
HotNews:
"Cea mai neagra disperare care poate sa cuprinda o societate este frica ca traind onest e inutil" - Corrado Alvaro
"Hai, mai, Valeriu, ma lasi cu scoala asta! Ce mare c... ai facut tu cu ea ?"
Robinet
este un pusti din Ferentari. Are 17 ani, frumusel tare - brunet, cu
ochii albastri. Ne-am cunoscut acum patru ani. Am jucat fotbal impreuna
si am incercat sa-l conving sa ramina la scoala. N-am reusit decit
partial. Robinet a crescut inconjurat de hoti, droguri, smecheri,
interlopi.
"Zi, Valeriu, citi ani de scoala ai facut?"
Ii raspund: vreo 20, in total.
"Si de cit timp muncesti?"
De mai bine de 20 de ani.
"Si ce ai? Masina? Casa? Bani? Cit ai cu totul, asa?"
I-am spus - incluzind datoriile de la banca. A ris.
"Bai, Valeriu - pai pe smechereala si cu putin noroc pot sa am mai mult decit tine in doi ani. Il stii pe ..."
Sint
fondatorul si am fost seful unei fundatii (ONG) din Romania. Fundatia
pe care am condus-o pentru 5 ani a cistigat premiul UNICEF pe 2012 si
premiul special la Gala Societatii Civile in 2012.
La inceputul lui 2013 am decis sa demisionez si sa nu mai lucrez in societatea civila.
Felul
in care este gindit sistemul de finantare al societatii civile in
Romania este disfunctional si de cele mai multe ori impotriva societatii
civile. ONG-urile devin incet, dar sigur, prestatoare de servicii (cel
mai adesea corupte) pentru Uniunea Europeana, guvern sau administratii
locale. Functionalitatea lor este incet restransa la asigurarea unur
servicii care sint considerate complicate sau nesigure de cei care
platesc iar contributia lor la schimbarea in bine a societatii devine in
cel mai bun caz minimala.
De
asemenea, fondurile europene sint gindite pentru Franta, Germania,
Anglia - tari cu birocratii bine platite, care au mult mai putine motive
pentru a risca frauda sau coruptia. Birocratii europeni care au gindit
parcursul birocratic au pornit de la ideea gresita ca societatea civila
in Romania este la nivelul societatii civile din Europa de vest, si-a
dovedit utilitatea si poate fi sustinuta financiar de catre cetateanul
roman responsabil si ca, in acest fel, se poate acoperi co-finantarea
obligatorie pentru accesarea fondurilor europene.
Vorbind
despe fondurile elvetiene, ca si despre cele norvegiene, acestea au
prioritati si conditionalitati stupide, din cauza faptului ca oameni
care le-au gindit nu au nici experienta, nici motivatia necesara pentru a
le adapta la nevoile reale din tarile sarace.
Astfel
ca ajungem sa aruncam bani pe conferinte, pe rapoarte inutile, pe
traininguri irelevante. Stimulam raportari false si tinem discursuri
sforaitoare.
Problema
reala care decurge din toate acestea este faptul ca nu reusim sa
sprijinim in mod sustenabil pe cei care lucreaza in comunitati si care,
intr-adevar au un impact real.
Am
discutat toate acestea cu inalti functionari europeni si cu ambasadori.
O parte dintre idei nu sint ale mele, ci ale lor. Toata lumea este de
acord ca problemele de mai sus exista si ca ar trebui rezolvate.
Sa minti pentru o cauza nobila
Cu
toate acestea ... "asa functioneaza afacerea - nu avem cum sa o
schimbam - trebuie sa te adaptezi la sistem". Trei reprezentanti
(incluzind un diplomat) ai celui mai mare finantator al societatii
civile din Romania mi-au spus asta, vazind si fiind de-a dreptul
impresionati de ceea ce facem in cartierul bucurestean Ferentari.
Traducerea
aprecierii a fost de fapt alta. Ni s-a sugerat, cu alte cuvinte ca
"trebuie sa mintim". Sa scriem proiecte false si sa intocmim rapoarte
false. Sa "furam" practic din banii pe care ii primim pe niste proiecte
(despre care stim chiar din momentul in care le scriem ca sint timpenii,
dar timpenii "agreate" de cei care ne vor evalua), pentru a primi
finantarea pentru ceea ce ar trebui de fapt sa facem.
Cei
care stiu ca, intr-adevar facem lucruri bune, vor inchide ochii si ne
vor accepta rapoartele false, stiind ca am meritat, in fapt, sa fim
finantati.
O
buna parte a ONG-urilor din Romania sint astfel vulnerabile la un audit
serios. In cele mai bune cazuri, managerii ONG-urilor fac o
echilibristica la limita legalitatii, pentru a asigura supravietuirea
organizatiilor pe care le conduc. Compromisuri, fraude, minciuni sau
exagerari in raportarile catre finantatori sint nu numai caracteristici
ale clasei politice romanesti, dar si ale societatii civile.
Fondurile
europene distrug sau compromit societatea civila din Romania. Cele mai
multe ONG-uri au sarit de la finantari de citeva zeci de mii de euro pe
an la citeva milioane, in conditiile in care capacitatea institutionala
nu a crescut.
De la activist la manager
Liderii
activisti care doreau sa schimbe Romania au devenit manageri (in
general fara experienta sau educatie formala) de companii cu bugete
enorme, dependenti de salarii nejustificabil de mari. Banii au devenit
principala motivatie a celor care se angajeaza in ONG-uri.
Functionarul
public care selectioneaza si supervizeaza proiectele europene primeste
uneori un salariu de zece ori mai mic decit salariul aceluia pe care
trebuie sa-l controleze. Acelasi functionar stie ca, in fapt, ONG-urile
in general mint ca au bani de co-finantare si ca folosesc o parte din
salariile supradimensionate din proiect pentru a acoperi finantarea pe
care au spus ca o au. Stie, de asemenea, ca ONG-urile vor fi obligate sa
aiba costuri ineligibile si ca vor incerca sa le reduca prin tot felul
de inginerii financiare care pot fi interpretate ca fiind legale sau
ilegale. Stie si ca legislatia este prost facuta si permite ambiguitate.
Stie ca trebuie sa distribuie bani - cit mai multi bani. Stie ca
ONG-isti vor prefera sa-i dea o spaga serioasa decit sa aiba proiectul
blocat - ceea ce ar duce la falimentarea organizatiei.
In
2008 am fost invitat sa evaluez proiecte depuse pentru finantari
europene. Le-am respins pe primele sase pe care le-am evaluat. Unul
dintre ONG-urile care au aplicat dorea o finantare enorma incluzand 9
calculatoare super performante pentru a tine evidenta a mai putin de 300
de beneficiari. Finantarea unei masini si cererea de finatare pentru
combustibil erau si ele cererei aberante. In mod practic oamenii ar fi
trebuit sa mearga continuu timp de 8 ore in fiecare zi in cercul de
diametru de maximum 2 km in care se aflau acei beneficiari.
Mi s-a spus ca trebuie aprobate 42 din 45 de proiecte, si ca ar trebui sa am standarde mai flexibile. Am refuzat.
Mi
s-a spus apoi in mod explicit ca trebuie sa aprob, caci este vorba
despre bani europeni, pe care altfel ii dam inapoi. Am preferat sa
demisionez, desi evaluarile erau foarte bine platite. Proiectul
exemplificat a fost aprobat.
Un
director de la Comisia Europeana imi justifica acum citeva luni ca nu
exista linie de buget pentru finantarea lucrului in ghetouri si ca cei
550.000 de euro cheltuiti pe o conferinta despre saracie, de o zi si
jumatate, la un hotel de 5 stele este absolut stupida si fara nici un
rezultat. A trebuit sa fie insa facuta, caci altfel banii ar fi fost
returnati.
Cea mai scumpa birocratie din lume
Banii
europeni sint bani publici. In loc sa fie gaste modalitati prin care
fondurile europene sa devina eficiente, functionarii Comisiei Europene
fac tot ce pot pentru a pastra un status quo idiotic, dar perfect
comfortabil. Din cind in cind, Comisia arunca pisica moarta in ograda
guvernelor.
La
o intilnire cu fostul ministru al fondurilor europene, ni s-a explicat
ca interesul Romaniei este de a atrage fonduri cit mai mari si ca
poiectele sociale sint prea mici si deci neinteresante pentru minister.
In acelasi timp, era de acord ca problemele sociale in Romania sint cele
care ar trebui sa fie prioritare si ca proiectele mari au riscurile
cele mai ridicate pentru a fi vinate de mafioti si politicieni corupti
si, intr-un final, de a fi inchise de catre Comisia Europeana. Oricum,
pentru a ramine in pozitia de ministru el era obligat de a atrage cit
mai multe proiecte mari, foarte riscante, si de a ignora proiectele de
care in fapt Romania avea mult mai multa nevoie.
Stimulentele
pentru coruptie si minciuna a fondurilor structurale sint foarte
serioase si continua sa fie ignorate atit de catre Comisia Europeana si
guverne, cit si de catre ONG-uri. Toata lumea are un interes ca banii sa
fie cheltuiti, indiferent cum. Comisia are nevoie sa-si cheltuiasca
bugetul si sa ceara un buget mai mare care sa justifice salariile celei
mai scumpe si comfortabile birocratii din lume. Guvernele au nevoie sa
atraga cit mai multi bani pentru a arata bine in fata alegatorilor si
pentru a putea sa-si finanteze clientela politica. ONG-urile au nevoie
de banii europeni, fara de care marea lor majoritate nu ar putea exista,
devenind dependente de un nivel de trai care e foarte apropiat de cel
al demnitarilor de rang inalt.
Din
pacate, multi dintre cei care cer reforma sint incapabili sa accepte
nevoia de reforma din interiorul propiilor institutii sau organizatii.
Liderii societatii civile din Romania sint la fel de ezitanti in a se
reforma, precum sint si politicieni romani sau functionarii europeni.
Desigur sint si exceptii, dar exceptiile existente nu sint capabile sa
forteze reforma.
Ideea
lui Robinet, ca inchizind ochii si mergind pe "smechereala" si "cu un
pic de noroc" ne "scoatem" este in fapt dominanta nu numai in ghetoul in
care creste, ci si in interiorul elitelor societatii romanesti si
birocratiei europene. Singura diferenta e ca educati la cele mai bune
universitati din tara, sau din lume, cei din urma vor gasi justificari
si cuvinte sofisticate, asa incit sa poata justifica coruptia, furtul si
lenea intelectuala.
Reforma
e totusi posibila. Avem indeajuns de multi oameni capabili sa produca
schimbarea. Problema este ca cei care ar trebui sa se schimbe, au mult
mai mult de cistigat in a pastra sistemul asa cum este.
