Prioritate de Dreapta
Doar
un element retoric, slab reprezentat "sociologic" (iar când apare,
apare mai ales ca anexă-subprodus a cleptocraţiei "de tranziţie").
BURSA:
[...]
Oricine aruncă o privire asupra istoriei sociale a României, bagă
foarte repede de seamă că perioadele şi condiţiile în care eu existat
embrioane foarte puţin dezvoltate ale unei clase de mijloc sunt rare,
scurte şi constituie excepţii prea puţin semnificative din punct de
vedere al consecinţelor pe termen lung. Modelul nostru standard în care,
pe de o parte, am fost împinşi, iar pe de altă parte, ne-am complăcut
fără prea mari sforţări de a-l schimba, este un model de tip
"sclavagist", cu nuanţe feudale pentru coloratura de actualizare. O
societate împărţită în două mari clase, "sclavi" şi "stăpîni", între o
minoritate la polul căreia s-a acumulat prin diferite mecanisme
economice şi mai ales prin ingerinţa grosieră a politicii 80-90% din
avuţia naţională şi o foarte largă majoritate care a fost redusă să
trăiască mereu sub sau la limita supravieţuirii, cu restul de 10-20%.
Iluzia unei clase de mijloc a fost creată şi uneori întreţinută, din
motive ideologice, doar în măsura în care "clasa superpusă", cum o numea
Eminescu, a avut nevoie de nişte instrumente auxiliare pentru a manevra
pîrghiile administraţiei şi ale "politicii la vedere". Aşa zisa clasă
de mijloc a societăţii româneşti a fost, de aceea, identificată, în cea
mai mare parte, cu pletora funcţionarilor înalţi, ori mijlocii, ai
marilor "batalioane" ale administraţiei de stat: de la "ministerul
represiunii interne", la "ministerul de război" şi de la administraţiile
vamale şi financiare, la dascăli, preoţime şi profesori. Problema pe
care politicienii nu o înţeleg, adesea, nici "gînditorii" şi
"analizatorii" de ocazie aflaţi în treabă pe tărîmul politichiei, este
aceea că aceste categorii de oameni nu au format niciodată "O clasă" şi
nici nu aveau cum să formeze aşa ceva! Totul s-a jucat pe confuzia
dintre "clase" şi categorii ale statisticii sociale şi "clase" în sensul
care acoperă caracteristicile structurii societale. Clasa de mijloc
apare şi devine o componentă esenţială a structurii sociale în puţinele
centre ale modernităţii occidentale care au generat, susţinut şi
fructificat factorii de schimbare structurală: industrializare,
de-ruralizare şi urbanizare, dezvoltarea capitalului uman, la scară
macro-socială, instituţionalizarea cercetării ştiinţifice şi dezvoltarea
aplicaţiilor economico-productive ale acestora, pe scară largă, crearea
unui cadru modern de gestiune al "afacerilor publice", bazate pe
instituţiile şi soluţiile de guvernare ale democraţiei. Clasa de mijloc
este, în aceste societăţi, o realitate care sparge barierele organizării
bazate pe modelul "sclavagist" şi care îşi va extinde sfera socială,
atît prin absorbirea unei părţi din nobilime, cît şi a "elitelor" create
de dezvoltarea de jos în sus a noilor grupuri ocupaţionale, de status
şi de avere. [...]
Ideea
că în actualele condiţii, cineva ar putea să împingă societatea
românească spre un model care presupune, admite şi generează crearea
unei clase de mijloc este, desigur, sublimă, poate fi admirată, ne putem
extazia în faţa minunatelor ei consecinţe, dar nu se bazează pe nimic!
Pentru că, nimic din societatea actuală: oameni, condiţii, structuri
economice, sociale şi politice nu numai că nu favorizează apariţia unei
clase de mijloc, dimpotrivă, blochează şi cea mai firavă tendinţă de
mişcare în această direcţie.
Aşa că, mă întorc şi întreb din nou: Care clasă de mijloc? Poate aceea de la tramvaie, care exista odată între a I-a şi a III-a!
