Ţăranul Amar
Naţiunea:
O
întrebare care mi-a stăruit mult timp în urechi şi în minte, întrebare
pusă de un tânăr proaspăt absolvent de politehnică. Un tânăr ce-și caută
cu ardoare un loc de muncă… acasă. Tânărul cu pricina, îmi aducea
argumente zdrobitoare, pe care le ştiam deja, în favoarea găsiri unui
job, în inginerie, aici la noi acasă, erau discuţii „pro” şi „contra”
plecării sale în afară, când la un moment dat ne-a întrebat pe toţi cei
de faţă, dacă ştim exact situaţia locurilor de muncă şi a recunoaşterii
unor calităţi profesionale acum în România… Apoi, după câteva răspunsuri
subiective date de interlocutori, am primit mai multe întrebări care,
la drept vorbind, ne-au lăsat fără replică!
…„Voi
nu ştiţi care este situaţia locurilor de muncă în ţară? Nu ştiţi că nu
poţi lucra în profesia ta decât dacă te umileşti la maxim? Că nu-ţi este
răsplătită muncă corespunzător? Nu ştiţi câţi absolvenţi devin şomeri?
Nu ştiţi ce prăpastie este între preţuri şi salarii în România? …De ce
s-a ajuns aici? Unde aţi fost în ultimii 25 de ani?”…
Apoi,
s-a lăsat o linişte deplină… Au năvălit în mintea mea tot soiul de
gânduri şi de frânturi de cuvinte, gâtuite, sugrumate şi un gust amar al
deznădejdii! Tânărul, avea perfectă dreptate. Naţiunea Română, nu este
acasă! Sau poate, mai bine zis, nu a fost acasă. Am fost mereu plecaţi
şi la propriu şi la figurat. Am fost şi mai suntem absenţi la marea
decimare şi sucombare a societăţii noastre, iar cei care sunt de faţă,
asistă neputincioşi la acest supliciu. Marii oligarhi politici şi-au
reconsiderat principiile de atac asupra ţării. O fac, dar mai bine
mascat, apar la TV şi ne arată că politica românească are şi o faţă
umană.
Plâng
uneori pentru binele ţării… Se roagă la Dumnezeu, în Parlament, în
biserici şi pe unde apucă, să să le fie iertate greşelile şi pentru
izbăvirea de păcate… Sunt gata să o ia de la capăt, doar să fie lăsaţi
în scaunele puterii… Recunosc orice greşeală a adversarilor politici,
ăasigurând totuşi clemenţa acestora… Totul pentru „Binele ţării”! În
fapt, cred că sunt două „românii”… Una a lor, cu afacerile lor grele,
ilegale ale economiei subterane şi cealaltă a celor mulţi, cea reală, cu
salarii de mizerie cu taxe şi preţuri nesimţite şi halucinante cu o
economie aproape invizibilă, cu pensii care asigura o moarte, în
chinuri, lentă şi sigură a milioanelor de pensionari… Un genocid al
naţiunii româneşti!
În
ultimii ani apar, tot mai multe figuri la televizor, ale oligarhilor
politici, care îşi asigura spatele, transformându-se, precum cameleonul
sau ca omida în fluture, exact după forma criticilor. O formă fără fond
de fapt, de faţadă şi pentru campanie electorală.
Parchetul,
SRi-ul, DNA-ul, poliţia şi alte structuri ale puterii din acest stat
îşi joacă bine rolul. Fac dosare, arestări, urmăriri, cu presa după ei,
să dea bine în jurnale şi în presa internaţională. Apoi, celor
sacrificaţi a fi arestaţi, li se asigură un proces „corect” şi o
pedeapsă pe măsură, cu sau fără suspendare, cu o executare cel mai
adesea doar de la câteva luni până la câţiva ani, cu un regim semiliber
şi cu eliberări pe caz de boală şi/sau pentru bună purtare… Aici
intervin magistraţii „unşi’’ de sistem! Toate, aşa pentru binele
poporului, şi să vadă prostimea, că, vezi Doamne!, lucrurile se schimbă,
pentru că acest regim este mai bun decât precedentul, că actuală putere
face ordine în propria sa ograda…
De
fapt, totul este un joc de imagine publică a unui Stat cangrenat şi
muribund. O cârpeală a faţadei sistemului oligarhic românesc. Totul este
bine regizat, pentru a lungi agonia, pentru a putea fiecare să dea bine
la TV pentru alegeri, pentru cei 30 la sută dintre naivii şi credulii
din zona „gri”, care le asigură lor, oligarhilor politici, sursă de
vot…. În acest timp, noi ceilalţi ce facem? Aşteptăm cuminţi o schimbare
providenţială. Aşteptăm acel Mesia al politicii româneşti care ne va
izbăvi pe toţi. Aşteptăm şi visam cu ochii deschişi şi cu mintea
frământată pentru traiul de zi cu zi, de achitarea ratelor, a taxelor,
năuciţi de creşterile de preţuri peste noapte. Visam cu ochi deschişi în
TV, la acei zombii ai politicii noastre care ne declamă demagogic că a
sosit binele pe tărâmul naţiei române odată cu ei!
Atâta
timp cât există acest sistem politic bazat în principal prin
nerespectarea legii de către Aleşii Neamului, prin promovarea de
non-valori în funcţii de conducere, printr-un sistem juridic corupt şi
şantajabil, prin promovare pe liste electorale de partide a unor oameni
neeligibili şi incompetenţi, neselectati şi neevaluaţi de către nimeni
prin imixtiunea politicului în poliţie şi organe de cercetare penală,
printr-o reţea de securitate naţională la discreţia politicului. Atâta
timp cât se întâmplă toate acestea nu vom putea vorbi despre binele
ţării, al cetăţeanului de rând, tot aşa nu vom putea vorbi despre
libertăţi, drepturi şi răspunderi depline de la preşedinte la ultimul om
în stat!
România
în acest moment are nevoie de o Mişcare Naţionalist Radicală, care,
fără accente xenofobe şi rasiste, să tindă către o schimbare radicală în
toate structurile statului de drept. O mişcare naţională puternică,
care să reprezinte şi să apere drepturile şi libertăţile cetăţeanului,
ale naţiunii în ansamblu şi care să repună statul de drept în propriile
valori şi reguli, pentru binele ţării şi al cetăţeanului de rând. Să
impună o profundă respectare a valorilor tradiţionale, a istoriei şi a
culturii naţiunii româneşti, la toate nivelurile. Această mişcare ar fi o
posibilă soluţie aplicată urgent ţării pentru redresarea şi revigorarea
naţiunii. Dacă vom aştepta schimbări profunde de la acest sistem
politic, vom rămâne doar cu o eternă speranţa în mai bine, neîmplinită
niciodată. Aşteptarea nu a fost şi nu va fi soluţia benefică pentru că
generaţiile care vin ne pun deja o întrebare oarecum retorică: „Voi unde aţi fost în ultimii 25 de ani?”.
