Prioritate de Dreapta
cotidianul.ro:
În
urmă cu un an şi mai bine am fost solicitat de "un membru al staffului
tehnic" al unuia dintre cele două partide dominante ale scenei politice
americane să sprijin efortul de lămurire a împrejurărilor în care
Vladimir Tismăneanu, fiul militanţilor comunişti Leonte Tismăneanu și
Hermina Marcushon, a "emigrat" SUA în 1981, când doar agenţii din
Securitate, Direcţia Informaţii Externe, aveau parte de asemenea
privilegii. Aceştia sunt termenii în care mi-a fost adresată cererea.
Prima
mea reacţie a fost aceea de a observa, nu fără maliţiozitate, că, în
primul rând, respectivii agenţi trebuiau "pierduţi" într-un număr
rezonabil de emigranţi adevăraţi şi, în al doilea rând, că serviciile de
spionaj nu prea îşi trimiteau agenţii direct la ţintă, ci pe rute
ocolite, care puteau include una sau mai multe ţări de tranzit, ideal
fiind să ajungă la destinaţie ca cetăţeni ai uneia dintre aceste ţări.
Remarca mi-a fost aprobata "profesionist" şi considerată ca fiind
bine-venită.
Interlocutorul
meu avea o listă de probleme neclare asupra împrejurarilor plecării lui
Vladimir Tismăneanu din România şi m-a rugat să-i facilitez legătura cu
foştii ofiţeri a căror nume au fost extrase din documentele întocmite
de unităţi ale Departamentului Securităţii Statului în legătură cu
eliberarea, în 1981, a paşaportului care i-a deschis Cortina de Fier.
Am
reţinut lista şi i-am promis că la o viitoare revenire în România s-ar
putea să am o parte din răspunsuri, dar că nu-i voi intermedia nici o
legătură cu ofiţerii respectivi, dacă ei există.
Agitaţia
tsunamică a personajului controversat, urmare la comentariile provocate
de publicarea în cotidianul.ro a articolului Cristinei Horvat "Cartea
neagră a băsismului. Tismăneanu: «Atacarea lui Băsescu duce la izolarea
ţării»", mă determină să anticipez, în parte, unele dintre clarificările
posibile asupra împrejurarilor plecării sale din ţară.
Astfel,
deşi în documentele identificate la Consiliul Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii (unde se află doar ceea ce nu mai are legătură cu
securitatea naţionala a României în contextul noii sale alianţe
politico-militare) sunt o serie de piese care pun în evidenţă
preocupările Centrului de Informaţii Externe faţă de persoana sa, avizul
favorabil eliberării paşaportului, fundamentat pe câteva argumente
false, l-a dat o unitate a Serviciului Intern al Securităţii, cea de
contrainformaţii în sectoarele economice.
Ce mai stabiliseră investigatorii americani şi unde-şi focalizau interesul? Cităm:
"1)
Intr-o fisa a Securitatii privitoare la V.T. [n.n. atentie ! ],
elaborata in primavara anului 1987, publicata de Mihai Pelin in anii
2000, se specifica printre altele urmatoarele:
a/ lui V.T. i s-a aprobat o viza de calatorie in Franta si Spania (impreuna cu mama, Hermina M);
b/ V.T. nu a mai calatorit in tari capitaliste, nici in tari socialiste;
c/ V.T. nu are rude in alte tari;
d/ V.T. corespunde normelor pentru acordarea vizei de calatorie.
Nedumerirea
in legatura cu cele mentionate in raportul de la acea data, vine
dintr-o serie de alte rapoarte ale aceleasi institutii. De exemplu, din
documente ale Directiei de Informatii Externe ,din anii '70, reiese ca
V.T . avea rude in mai multe tari precum: Franta, pe Cristina Boico
(sora mamei si fiica acesteia, Olga si Andrei Boico, fiul Cristinei
Boico), Venezuela, Sofia Imber, verisoara tatalui lui V.T., in URSS,
Tismenetchi Nahona (sora tatalui lui V.T).
Mai mult, V.T. voiajase in anii 70 si in tari capitaliste (RFG) si in tari socialiste (RDG).
Momentul
intocmirii fisei respective, primavara 87, este de asemenea , foarte
important, deoarece atunci V.T. impreuna cu Dorin Tudoran si Michael
Radu au obtinut fonduri de la National Endowement for Democracy pentru a
publica revista Agora (unde colaborau opozanti din Romania). Revista
era distribita in Romania pe diverse cai si comentata la Europa Libera.
Acest grup, prin Agora, erau primi reprezentanti ai opozitiei din
Romania finantati de guvernul american , dezvoltind grupurile de mai
tirziu ale societatii civice, primele reviste, formatori de opinie,
etc., in continuare finantate cu sume semnificative pana in anii 93-94.
Din
perspectiva celor de mai sus s-ar putea interpreta ca V.T. ar fi putut
beneficia de un anumit sprijin/protectie, intr-un moment cheie, din
partea unor persoane foarte influente in conducerea statului (probabil
CC/PCR) pentru a explica exceptia acordarii vizei de calatorie... Cum
interpretati ? Cine ar fi avut puterea sa ghideze producerea si
scurgerea (pentru ochii americanilor) a datelor incorecte? Cu rezultatul
ca acea "fisa curata" a permis crearea grupului de reprezentare a
actiunilor sponsorizate in Romania. (De remarcat ca V.T. a fost
contestat vehement inainte si dupa initierea acelor programe. V.T. a
intimpinat greutati pentrut emigrarea in S.U.A. A putut emigra prinr-o
casatorie aranjata , divortand c imediat ce si-a obtinut resedinta
permanenta ).
2)
V.T. are doua surori, amandoua nascute in URSS. Una dintre ele, Rodica,
casatorita Tonciulescu, inginer chimist, a lucrat in apropierea Elenei
Ceausescu. Dupa activitatile "anti" Ceausescu ale lui V.T., cum poate fi
interpretata aceasta alta exceptie ?!
3)
Rapoartele Directiei de Informatii Externe, dar si alte surse,
sugereaza discret ca V.T. ar fi avut un comportament ( ....) atipic
cunoscut. Numele unui profesor important si foarte apropiat de V.T. si
al unui coleg cu care a tinut legatura multa vreme dupa plecare ar
contura ceea ce se sugereaza. Cum ar fi putut influenta aceste date
evaluarile analistilor securitatii vis-a-vis de V.T.?
4)
Cu numele ofiterilor "G" si "M. L." sunt semnate mai multe rapoarte, in
diferite perioade, referitoare la V.T. si Hermina T. Ar fi posibila
identificarea lor ?
Sunt,
de asemenea, binevenite orice alte sugestii care ar putea contribui la
dezlegarea misterelor care plutesc in jurul "itinerariului" lui V.T."
Am încheiat citatul.
Ofiţerii
Centrului de Informaţii Externe, care apar în dosarul cazului cu numele
lor de serviciu, s-au ocupat de... marşrutizări şi infiltrări de agenţi
în obiective străine, inclusiv în "redactiile posturilor de radio
ostile României". Fără comentarii!
Ofiţerii
Centrului de Informaţii Externe consemnau că "obiectivul are rude
stabilite în străinătate, după cum urmează (...) şi a mai efectuat
călătorii turistice în (...)", în timp ce ofiţerul din unitatea
serviciului intern nu a menţionat aceste elemente, cu şase ani înainte,
în susţinerea avizului pentru eliberarea paşaportului.
În legătură cu această neconcordanţă şi aspectele ridicate de investigatorul republican se impun câteva precizări:
1.
Pentru acoperirea interesului Centrului de Informaţii Extene faţă de o
persoană care urma să se deplaseze în străinătate, verificările şi
avizul pentru aprobarea eliberării paşaportului erau chipurile "lăsate
la aprecierea unităţii serviciului intern", pentru ca în dosarul de
paşapoarte să nu existe documente care să conducă la o eventuală
deconspirare. Se ajungea, astfel, în situaţia ca ofiţeri ai serviciului
intern să fie sancţionaţi pentru "neprevenirea rămânerii ilegale în
străinătate" a unor persoane care, în realitate, erau trimise în misiuni
de către serviciul extern al securităţii statului. În acest fel se
consolida acoperirea.
2.
În 1987, fişa era rezultatul evaluării stricte a Centrului de
Informaţii Externe, faţă şi de noua perspectivă deschisă lui Vladimir
Tismăneanu.
3.
În mai multe cazuri, persoanele "anti" Ceauşescu, cu o oarecare
notorietate, care au ajuns în străinătate, au avut ca numitor comun
stimularea opoziţiei lor de către duşmanii României de la Moscova,
folosindu-ne steagul pentru plantarea în Occident a aşa-zişilor
disidenţi. Cu o carte de vizită confecţionată printr-o opoziţie regizată
împotriva regimului din România, KGB îşi infiltra cârtiţele în
Occident, inclusiv pentru controlul şi manipularea exilului românesc.
4.
În 1987, în plin avânt al "perestroika şi glasnosti", nu trebuie omisă
conlucrarea subterană ("interservicii") a marilor puteri, care pregăteau
lumea de după 1989, după cum nu ar trebui să treacă neobservat
interesul comun pentru înlăturarea liderilor comunişti nereformişti.
5.
Nu a existat moment în întreaga perioadă a Războiului Rece în care KGB
să nu se afle la originea celor mai multe dintre mişcările de rezistenţă
anticomunistă, inclusiv a celor apărute în Occident. Era mai simplu să
le creeze şi să le controleze decât să apară la iniţiativa altora şi să
încerce ulterior abordarea lor.
6.
Plecarea lui V.T. în străinătate s-a realizat "pe firul scurt". Pentru
cine nu ştie, denominaţia semnifică o intervenţie pe telefonul "S",
deţinut numai de demnitarii cu rang ministerial. O bună prietenă a mamei
sale, pe care la Moscova se conta într-o eventuală debarcare a lui
Ceauşescu printr-o mişcare din interiorul conducerii partidului, a făcut
o asemenea intervenţie.
7.
Refuzul lui V.T. de a reveni în ţară nu a produs nici un deranjament
major până în primăvara anului 1987, când s-a simulat o anchetă internă a
circumstanţelor plecării. Scandalizarea a fost la nivelul şefului
Centrului de Informaţii Externe, dar "oalele sparte" s-au decontat la
unitatea serviciului intern care a avizat plecarea.
8.
Unul dintre ofiţerii care au avut în studiu, verificare şi pregătire
obiectivul a trebuit să-şi întrerupă fortuit activitatea. Circumstanţele
ar merita un studiu de caz.
9.
Elementele reţelei KGB de control asupra acţiunilor Securităţii trebuie
obligatoriu prezumate ca fiind mai puternice şi mult mai dificil, dacă
nu imposibil, de controlat pe zonele externe ale activităţii, unde
exista, la un moment dat, o adevărată inflaţie de agenţi ai Moscovei
originari din Basarabia şi care treceau drept români.
10. S-a arătat că obiectivul a avut puncte de sprijin în Venezuela, aceasta fiind ultima ţară de tranzit spre SUA.
Nota
bene: Spionajul României nu a folosit Venezuela sau Mexic şi, în
general, ţările din America Latină pentru "acomodarea" agenţilor cu
destinaţie SUA sau Canada, deoarece spaţiile respective erau fieful KGB.
