Prioritate de Dreapta
Ilie Şerbănescu (Jurnalul Naţional):
În
acest moment înălţător şi mai mult decât caraghios în care ciobanul
(Hajdinjak, şeful E.On România) cere el însuşi ca oile să fie doar tunse
şi nu jupuite direct, a intervenit în ecuaţie şi preşedintele Putin cu
tăieri ale gazelor pentru Ucraina şi cu avertizări către ţările
importatoare de gaze ruseşti, printre care şi România, privind
pericolele pentru aprovizionarea cu gaze ruseşti în cazul în care nu se
reglementează în mod rezonabil problema datoriei ucrainene pentru gazele
ruseşti (citeşte, mai degrabă, în cazul în care Occidentul forţează
nota şi nu ia în considerare interesele ruseşti). Pericolele cu pricina
nu prea există, pentru că, vorbind serios şi realist, dependenţa masivă a
UE de gazele ruseşti va face ca interesele ruseşti să fie luate până la
urmă în considerare.
Astfel
că situaţia României, care tocmai în condiţiile menţionatei dependenţe a
UE a ajuns caraghioasă, va fi mereu mai caraghioasă în anii ce vin. Zăcămintele
convenţionale cunoscute din România ar urma să se epuizeze în 10-15
ani. Deci, în principiu, România ar putea rămâne dependentă de gazele
ruseşti între puţin şi derizoriu. Dar OMV, primind deja drept de export,
ar putea de la anul, odată cu inaugurarea conductei de gaze spre Vest
să îndrepte gazele româneşti de pildă spre Austria, pentru a micşora
dependenţa acestei ţări de gazele ruseşti. Şi, prin consecinţă,
consumatorii din România ar putea fi nevoiţi să importe gaze din Rusia
într-o proporţie crescândă, mai ales că şi celălalt producător de gaze,
Romgaz, ar putea proceda la fel ca OMV, odată cu privatizarea sa (cel
mai probabil către străini). Exploatările de gaze off shore din Marea
Neagră (de către OMV şi Exxon), ca şi cele de şist (de către Chevron),
în lipsa oricărei obligaţii privind destinaţia spre piaţa internă, ar
putea avea acelaşi impact. Deci, în mod absolut caraghios, dependenţa
consumatorilor din România de gazele ruseşti s-ar putea chiar adânci în
ciuda creşterii exploatărilor de gaze româneşti, care, în loc să
diminueze dependenţa României de gazele ruseşti, o vor reduce pe a
altora! Iar cât priveşte preţul, acesta nu va fi legat de costul
exploatării din România, ci de preţul la care economia dominantă din UE,
respectiv Germania, se va aproviziona de la principalul furnizor, adică
Rusia. Chiar şi acum, când Romania nu mai importă gaze din Rusia,
preţul la care obligă aşa-zisa liberalizare impusă de la Bruxelles este
cel al importurilor de gaze din Rusia!
Ce
să înţelegi din toate acestea? Că, pur şi simplu, cum o dai tot prost
iese! Dacă n-ai avea resurse, atunci măcar ai şti o treabă: ai fi total
dependent de Rusia. Dacă ai resurse, nicidecum nu-i mai bine! Îţi ia
Occidentul resursele – desigur ca să ţi le protejeze de Rusia! – şi îţi
dă şi ţie ceva când vrea, cât vrea şi dacă vrea! Oricum, în privinţa
preţului pentru consumator, acesta este acelaşi, indiferent dacă te
aprovizionezi din Rusia sau din resursele lăsate ţie de Dumnezeu (dar
exploatate de companiile occidentale, desigur, repetăm, spre a le feri
de Rusia)!
