"Nu vrem să murim pentru euro"

Prioritate de Dreapta

Italia, cu o economie peste cea a României, şi tot are probleme (mari !) în urma trecerii la euro (de la lira italiană, cu toata inflaţia ei...), şi în urma ratificării "eurodiktatului fiscal" (limita maximă de deficit bugetar). Dar marionetele UE de la Bucureşti insistă cu trecerea la euro, şi au ratificat şi tratatul fiscal, deşi România nu face parte din eurozonă.
Byoblu:
Non vogliamo morire per l’euro

Victoria Angelei Merkel în Germania n-a fost niciodată pusă la îndoială. A obţinut rezultate bune printr-o politica abilă, moderată şi social-democrată în interior - statul bunăstării a fost restructurat, dar nu distrus - și la extern una neoliberală bazată pe o austeritate strictă impusă întregii zone euro. Strategia europeană [germană] nu se va schimba. Într-adevăr, după rezultatul excelent al alegerilor - cancelarul a atins majoritatea absolută - este de aşteptat să se agraveze. N-a dus la nimic încercarea "euroscepticilor", care neatingând pragul de 5% din voturi au rămas excluşi din Bundestag. Această excludere nu este surprinzătoare, deoarece euro, până în prezent, i-a folosit de fapt Germaniei pentru a-şi creşte economia, în special prin exportul de produse germane în Europa și menținerea unui nivel de salarizare modest. Astfel, în timp ce Germania prosperă datorită devalorizării mărcii, care a avut loc odată cu introducerea monedei euro, Italia, pierzându-şi lira sa, continuă să scadă. Nu este doar vina monedei euro că ne aflăm în această situație acum, în comă, dar introducerea monedei unice a fost cu siguranță un factor determinant. Germania va avea creșterea, iar noi "declinul nefericit", cu milioane de șomeri și o politică de austeritate, care de acum înainte va deveni mai rigidă.
Ar trebui să așteptăm de la guvernul nostru, condus de Enrico Letta, o poziție fermă în Europa în apărarea țării noastre ? Nu. Letta, ca şi Monti, sunt în serviciul monedei unice. Una dintre cele mai recente cărți ale lui Enrico Letta a fost intitulată Morire per Maastricht [A muri pentru Maastricht]. Azi, a muri pentru Maastricht înseamnă a sta în cuşca de oţel care a fost impusă de Mecanismul european de stabilitate (așa-numitul EFSF) și de pactul fiscal european (așa-numitul compact fiscal). Cu primul, din vistieria noastră au ieşit deja 40 de miliarde de euro, o sumă care într-o perioadă de recesiune și cu dificultăți clare de revigorare a economiei este echivalentă cu o sugrumare, cu cel de-al doilea ne-am angajat să aducem raportul datorie/PIB la 60% într-un termen de două decenii. Toate acestea înseamnă, într-o perioadă de criză precum cea actuală, imposibilitatea de a revigora economia.

Ar fi nevoie de un guvern capabil să dea cu pumnii în masă în Europa și să amenințe cu ieșirea din euro dacă ar fi refuzată posibilitatea de a se reexamina de sus până jos aceste tratate, care ne-au fost impuse de către puterile străine și pe care, mai înainte Monti iar acum Letta sunt însărcinaţi să le pună în aplicare. Pentru aceasta, totuşi, trebuie să-i restituim poporului, cât mai curând posibil, posibilitatea de a se exprima în alegeri libere. Dacă Movimento 5 stelle [partidul lui Beppe Grillo] va câștiga, vom merge în Europa pentru a renegocia totul, și de pe o poziție de forță, deoarece Italia va deține președinția Consiliului Uniunii Europene. Poporul italian, ca şi cel grec, spaniol, portughez, nu poate muri din cauza monedei euro. Noi nu vrem să murim pentru euro.