Prioritate de Dreapta
Ca
urmare a acaparării axei majore a economiei de către capitalul străin,
două treimi din exporturile de pe teritoriul României sunt de fapt
făcute de către firme străine, şi nu româneşti. Această activitate
merge. Dimpotrivă, întreaga economie – românească – din jur este
muribundă. Legătura dintre cele două este derizorie. Exportatorii firme
străine ocupă ceva forţă de muncă, la jumătate ca pondere faţă de cifra
de afaceri pe care o deţin în ansamblu şi plătesc taxe la buget tot cam
pe jumătate căci, după cum este regula, TVA, cel mai cu greutate
impozit, este zero la export. În rest, aprovizionarea o fac aproape
integral din import, practicând de fapt un fel de lohn pe scară largă
pentru valorificarea forţei de muncă ieftine de aici. Nu există vreo
diseminare de tehnologie şi management performante în teritoriu. Iar
profiturile raportate – şi ele probabil la jumătate faţă de cele reale
din cauza subţierii lor prin aşa numitele ”preţuri de transfer” – pleacă
oricum în străinătate.
În
loc să spună despre ce este în ultimă instanţă vorba şi să prezinte
faptul ca un succes al globalizării pe care o propovăduiesc – adică o
creştere a transnaţionalităţii afacerilor în favoarea structurilor
corporatiste care o dezvoltă –, menestrelii globalizării şi integrării
se străduiesc dimpotrivă să dovedească, pe baza unor concepte
considerate de ei înşişi învechite, cât de benefic este ceea ce se
întâmplă pentru „economia naţională” din România, stigmatizată tot de ei
ca demodată. Teza: exporturile, motor al creşterii economice în
România! În majoritate însă, exporturile din România nu sunt româneşti!
Sunt străine şi reprezintă un motor al creşterii economiei străine din
România, iar, întrucât aceasta nu prea are legătură cu economia
românească din România, nu sunt cam deloc şi un motor al creşterii celei
din urmă. Nu este de înţeles însă de ce acest adevăr nu este spus pe
şleau! Economia românească din România oferă doar suport teritorial şi
de forţă de muncă economiei străine din România, nealegându-se mai cu
nimic în schimb. Dar nu tocmai expansiunea economiei transnaţionale în
dauna celei naţionale este dorită şi propovăduită în numele globalizării
şi integrării?! Dacă da, atunci de ce se umblă cu minciuni?!
Ipocrizia
este singura explicaţie. Menestrelii economiei străine din România ştiu
prea bine către cine se îndreaptă de fapt beneficiile şi încearcă să-i
păcălească pe români că beneficiile ar ajunge pesemne la ei! Nu numai că
aceşti menestreli adună mere cu pere în creşterea economică, deşi
exporturile nu generează creştere economică decât în economia străină
din România, dar, ca o culme a ipocriziei, se afişează a condiţiona
aprecierea ambasadorilor români de creşterea exporturilor în ţările de
acreditare: măi fraţilor, nici măcar directorii de la Dacia, de pildă,
nu ştiu destinaţia exporturilor de la Piteşti, darămite ambasadorii MAE!
Cum să răspundă ambasadorii români de ceva aflat complet înafara
jurisdicţiei lor, pentru simplul motiv că aparţine străinilor?! Din
primii 100 de exportatori doar 3 sunt români.
http://jurnalul.ro/editorial/exporturile-motor-de-crestere-o-ipocrizie-la-patrat-650874.html
