Via Prioritate de Dreapta
190 de rapoarte SRI despre Oltchim n-au făcut cât un ordin FMI: "Prăduiți-l !"
Business24:
Romania actuala nu mai este vreo antilopa tanara, ceva mai fragila, pandita de mari pradatori.
1. Asteptandu-l pe Godot
A ajuns de mult carcasa si ceea ce a mai ramas de la marii pradatori se
afla pe un tapsan la marginea baltii. Atrage doar sacalii, hienele,
vulturii si alti necrofagi. Dl. Ponta ii asteapta in van pe marii
pradatori. Ii asteapta precum l-ar astepta pe Godot. Care nu vine
niciodata!
Privatizarea Oltchim, privita ca solutie de salvare a combinatului de
catre un investitor strategic de forta si de renume, nu exista.
Privatizarea Oltchim, privita ca solutie de degrevare macar a bugetului
de stat de datoriile istorice ale combinatului si de noi poveri
financiare din partea acestuia, nu exista.
Doar privatizarea Oltchim ca indeplinire a unei sarcini stupide si
ridicole impusa de FMI exista. Si, bineinteles, exista aceasta
privatizare ca incercare a dlui Ponta de a se salva pe sine facandu-se
pres in fata FMI.
2. Too weak to save!
Celebra sententa "too big to fail" (prea mare pentru a falimenta),
vehiculata asiduu in cadrul recentei si acutei crize bancare
internationale, are un opozit relevant in cazul Oltchim: capitalul
privat autohton este "prea slab pentru a salva" Oltchim!
Acesta
poate face jocuri de glezne, poate incerca diverse stratageme ca sa
puna mana pe Oltchim doar pentru a face altceva din el sau pentru a-l
scoate pe jumatate la fier vechi, dar in nici un caz pentru a-l salva
macar asa cum este si cu atat mai putin pentru a-l readuce la ceea ce a
fost odata!
Singurul capital romanesc care poate face acest lucru este capitalul
public, adica statul roman! Ca atare, privatizarea este un nonsens,
ceva fara obiect, o aiureala! Cel mai bine a inteles acest fapt FMI. A
impus special privatizarea, spre a atinge scopul de fapt urmarit:
scoaterea din joc a Oltchim, favorabila unora dintre companiile de tip
colonial pentru care FMI activeaza ca agent de vanzari.
Ca a gasit in guvernul roman un actor care sa joace o asemenea scena
tragica este o alta problema! Guvernul roman in general si nu cumva un
guvern anume, pentru ca in aceasta privinta nu se consemneaza alsolut
nici o diferenta intre guvernul Boc, guvernul Ungureanu si guvernul
Ponta: este vorba de aceeasi asumare stupida si jalnica a privatizarii
Oltchim!
3. Mortul de la groapa nu se mai intoarce!
In contextul ofertei facute pentru combinatul Oltchim, dl Dan
Diaconescu a vorbit de intentia de a prelua, de asemenea, Arpechim,
minele de sare, CFR Marfa, Conpet si Oil Terminal, cerand chiar
sprijinul guvernului acolo unde acesta detine decizii.
Dupa propria expresie, preluarile ar urma sa se faca in numele
poporului, dar si cu bani poporului. Un fond, constituit prin
subscriptie publica, ar urma sa preia aceste active. In varianta unui
asemenea proiect, preluarea Oltchim ar avea sens. S-ar reconstrui, cel
putin in aval, intregul lant care asigura desfasurarea activitatii la
Oltchim si performanta acesteia. Mai mult, s-ar reconstitui o osatura
de reinviere macar partiala in distrusa industrie romaneasca.
Proiectul are darul de a vehicula macar ca speranta ca ceva-ceva s-ar
mai putea face in cvasi-demolata economie romaneasca. Evident insa,
daca statul roman ar pune carul in pietre pentru asta si partidele
si-ar uni fortele intr-un asemenea scop si nu s-ar stradui dimpotriva,
precum in prezent, sa nu faca altceva decat sa raspunda presiunii FMI
de a lichida tot, absolut tot din ceea ce a mai ramas romanesc in
economia din Romania.
Sa atragem insa atentia ca acest lant de forta a fost distrus cu
prioritate de catre capitalul strain si ca acesta, prin agenturile sale
de vanzari si presiuni (FMI, Banca Mondiala si Comisia de la
Bruxelles), se va opune integral respectivei refaceri.
OMV nu va accepta sa controleze altcineva fluxurile de petrol din
Romania, dupa ce a ajuns sa le controleze, si nici nu are nevoie de noi
concurenti in livrarile de carburanti prin cedarea rafinariei
Arpechim, a carei repornire ar aduce benzine si motorine in piata si nu
numai materiile prime necesare Oltchim.
Nu este prea muIta filozofie in aceasta speta. Cu Arpechim in tandem si
cu o pentura de siguranta pe lantul mentionat, Oltchim poate fi o
afacere de 3-4 miliarde euro anual.
Fara Arpechim, Oltchim valoreaza practic mai nimic. Sau maximum vreo
2-3 milioane euro, cat a dat la licitatie actionarul minoritar PCC pe
Oltchim si care ar intentiona de fapt sa pastreze din acesta doar doua
sectii de productie din afara activitatii principale, adica o buburuza
din fostul colos, cu reducerea corespondenta a locurilor de munca.
Sa o spunem inca o data clar: fara Arpechim si centura de siguranta pe
lantul mentionat, Oltchim, chiar privatizat, nu va produce bani nici cu
management si finantare Goldman Sachs! Privatizarea este o diversiune!
Este doar antecamera scoaterii complete din joc!
4. Dupa o moarte si o rusine!
Moartea Oltchim reprezinta, la scara romaneasca, o tragedie! Daca
statul roman - singurul care ar mai putea face ceva - nu mai face de
fapt nimic, atunci macar sa fi fost lasat Oltchim sa moara in liniste
si demnitate! Dar nu, fortele politice din Romania s-au napustit pe caz
intr-un strasnic balci electoral.
Partidul dlui Dan Diaconescu, ce pare unicul care a inteles cum se pun
problemele pentru fortele politice intr-o colonie, s-a aruncat imediat
in lupta cu deviza salvarii combinatului de ciocoii straini si romani.
Nu conta daca o putea si face! Guvernul Ponta a fost prins in capcana! A
pierdut tempo-ul! Nu-l mai poate contracara pe Dan Diaconescu decit cu
incercari de amenintare in justitie.
Dar n-are mijloace de a o face! Toate mijloacele de acest gen sunt in
mana lui Traian Basescu. Acesta le va folosi si va fi papusarul
intregii tevaturi cu privatizarea Oltchim. Guvernul Ponta va fi
pierzatorul. Va fi acuzat de iresponsabilitate si de total
necorespunzatoarea pregatire a privatizarii. A si facut-o fostul
ministru Videanu, din pacate cel mai nelegitim de a vorbi in aceasta
problema. Dar ce mai conteaza la inghesuiala!
Din pacate pentru dl Basescu, ecoul electoral al unui triumf in dosarul
privatizarii Oltchim va fi slabut. Pierderile USL pot fi insa mari.
Dan Diaconescu va castiga indiferent de epilog: eu am incercat, dar
m-au oprit ciocoii!
Dupa dezastrul batjocoririi votului de la referendum, o noua proba
intervine ca n-are rost sa mai votezi, cu atat mai mult daca e vorba de
a da votul unei forte politice. Asa ca adevaratul castigator al
balciului electoral in care fortele politice au transformat tragedia
disparitiei Oltchim este absenteismul.
