Unde-i bila ? ăăăă... proprietatea publică jefuită începând din 1990.
De pus în ramă ! Carevasăzică, recunoaște că europarlamentarii PDL/PPE votează la ordin ! (valabil și pentru cei PSD/S&D și PnL/ALDE):
”Guvernul a făcut o propunere care nu era oportună, adecvată. Propunerea trebuie să aibă în vedere experiența în domeniul controlului financiar. N-a fost făcută o asemenea propunere, toată lumea știe că Orban nu e auditor, n-a fost la Curtea de Conturi. Grupul PPE a dat un semnal de vot negativ pentru că nu agreează candidaturi guvernamentale, adică membri din guvern, pentru că ei trebuie să fie independenți. Cineva care vine din Guvern e considerat părtinitor”.
Altfel, nu-i o greșeală, Leonard Orban fiind un ins care nu merită să reprezinte România.
“De pe vremea lui Boc am spus că 2013 va fi un dezastru. Am spus acest lucru din cauză că tot ce nu ieşea la socoteală în 2010, 2011 şi 2012 a fost reportat în 2013. Toate acele sentinţe de judecată care spuneau că profesorii îşi vor lua banii înapoi, 2 miliarde şi ceva de euro, vor intra în efect anul viitor. Tot în 2013 se va începe includerea arieratelor în bugetul de stat. Urmează şi cea mai mare rambursare către FMI”, ne-a spus analistul. În opinia sa, anul viitor va fi dezastruos, indiferent de cine va fi la putere. Mai mult, analistul a menţionat că există o şansă foarte mare ca în cursul anului 2013 se să mai opereze încă o scădere a salariilor bugetarilor. „După alegerile parlamentare va fi dezastru, indiferent cine câştigă. În opinia mea, indiferent cine iese câştigător la parlamentare, în 2013 va fi nevoie de încă o tură de scăderi salariale. Spun asta pentru că, oricine va fi la putere, tot nu va avea bani. În ce priveşte creşterea economică, va fi cel mai probabil una timidă, de 0,5%, şi aia făcută din condei”, a declarat Şerbănescu. Analistul a subliniat că România nu mai poate fi o ţară suverană, ci doar o colonie, din cauză că nu mai are control asupra sectoarelor strategice din economie. „Economia nu merge. Sunt prevăzute dispariţii din peisaj, de genul Oltchim şi CFR Marfă, care tot aduceau ceva la PIB. O ţară care nu mai are control propriu asupra exploatării resurselor, distribuţiei de energie şi a băncilor devine o colonie”, potrivit analistului.
Astfel, pentru a reveni de unde am plecat, neamul românesc nu a fost doar „un teritoriu, un spaţiu, un mozaic", care „doar prin relaţii comerciale" a ajuns la „o limbă şi conştiinţă comună", aşa cum vrea să ne înveţe I.C.R., ci dimpotrivă. În ciuda influenţelor imperiale contradictorii, în ciuda separării şi a imposibilităţii de-a trăi împreună în aceleaşi fruntarii şi cu aceeaşi piaţă, gravitând ba în jurul Moscovei, ba în jurul Vienei, ba în jurul Istanbulului, românii au fost din timpuri străvechi acelaşi neam pentru că aveau aceeaşi limbă şi aceeaşi „lege" (adică aceeaşi credinţă), şi pentru că trăiau în aceeaşi ordine socială: a satului. Nu unitatea rasială ne-a făcut să fim români, nota Vulcănescu, ci unitatea culturală, civilizaţională. A deconstrui această unitate culturală, a nega specificul lumii româneşti înseamnă a anula dreptul la existenţă al acestui popor, care nu-şi poate găsi sensul pe această lume şi nici apăra locul lăsat de Dumnezeu dacă nu ştie ce este, ce preţ are moştenirea părintească şi de ce trebuie să o păstreze.
În mijlocul scandalului politic ce nu se mai termină, în care diferitele partide îşi dispută resursele tot mai puţine ale ţării, dincolo de zgomotul mediatic produs de emisiuni „formatoare” de opinie publică, se derulează realitatea cenuşie şi tristă a unei naţii ce nu a reuşit să se desprindă de scaunul de spectator al propriei vieţi, care într-o zi se va frânge dureros pentru a nu mai rămâne nimic în urmă. Într-un mod ironic imnul naţional se numeşte „Deşteaptă-te române”, dar fervoarea şi zelul celor care l-au cântat pentru prima dată în timpul Revoluţiei de la 1848 din Transilvania a dispărut de mult. Somnul şi amorţeala au pus din nou stăpânire pe spaţiul românesc, iar mirajul unor lucruri iluzorii continuă să capteze atenţia milioanelor de români ce stau hipnotizaţi în faţa canalelor media fără a întreprinde nimic concret pentru a ieşi din situaţia nefastă în care se găsesc.
Din cele 21 de combinate chimice şi petrochimice mari care funcţionau în România la sfârşitul anilor '90, 15 au fost falimentate sau închise în ultimii 15 ani. Unele dintre ele au ajuns direct la fier vechi, iar în locul lor s-au proiectat complexuri imobiliare, altele au fost vândute pe bucăţi şi preluate de Ioan Niculae, iar în prezent funcţionează sub alte nume, cu scheme de personal restrânse.