Bilet pe Titanic (Cronica Română)
Frustrat de dorinţa autorităţilor austriece de a retrage capitalurile bancare ale Erste şi Raiffeisen de pe piaţa românească, Traian Băsescu a făcut o declaraţie deosebit de interesantă:
“Vreau să cred că anunţul băncii centrale a Austriei privind reducerea fluxurilor de capital ori este o eroare, ori o neînţelegere a efectelor. Nu vrem să fim în situaţia de a le aduce aminte prietenilor europeni cât au condiţionat accesul României în UE de privatizarea sistemului bancar. Domnilor, aţi obţinut profituri uriaşe în România, din 2000 până în 2009. Azi, dacă vă pregătiţi cumva să lăsaţi economia românească nefinanţată pe timp de criză o vom considera ca pe un act lipsit de fair play în relaţia cu România.”
Această declaraţie este prima recunoaştere a şantajului la care a fost supusă România în procesul aderării la Uniunea Europeană. Toată clasa politică post-decembristă a jucat conform regulilor impuse de Uniunea Europeană şi de SUA şi în consecinţă statul român a rămas fără active strategice, iar România a devenit o colonie economică. Despre ce fair play poate fi vorba în relaţia cu o colonie? Uniunea Europeană a fost prezentată cetăţenilor creduli drept o instituţie caritabilă al cărei scop este îmbunătăţirea vieţii românilor şi transformarea României într-un rai pământesc. Euroscepticii au fost ostracizaţi şi declaraţi inamici ai poporului, democraţiei şi civilizaţiei. Eforturile propagandistice ale tuturor găştilor de politruci, securişti şi şmenari erau concentrate pe crearea în capul cetăţeanului de rând a unei asocieri semantice între ideea de “integrare europeană” şi speranţele la un viitor mai bun şi mai prosper. Tot ce era “european” a fost declarat bun fără echivoc, iar puţinii susţinători ai unei abordări mai pragmatice a procesului de globalizare şi “integrare europeană” au fost reduşi la tăcere. Este bine că s-a găsit măcar un politician român care a recunoscut faptul că integrarea europeană nu a fost un act caritabil din partea UE, ci o afacere cât se poate de cinică, însă chiar şi în aceste condiţii susţinătorii globalizării asimetrice şi ai colonizării economice a ţării noastre au sărit prompt în apărarea stăpânilor occidentali. Cunoscutul economist şi europarlamentar Daniel Dăianu a comentat declaraţia preşedintelui:
“Acum vedem reversul medaliei, efectele lipsei capitalului autohton. Ceea ce se întâmplă este o lecţie pentru România. Am încercat să captăm bunăvoinţa altor state europene cu cadouri, iar acum observăm că nu există capital autohton. Tindem însă să facem aceeaşi eroare prin privatizări, în special cele din domeniul energetic.”
În acest comentariu se vede clar o manipulare ordinară. Daniel Dăianu inversează în mod subtil sensul declaraţiei prezidenţiale: Traian Băsescu spune clar că România a fost împinsă de Uniunea Europeană să-şi vândă băncile, iar Daniel Dăianu încearcă să prezinte privatizările din sectorul bancar şi viitoarele privatizări din sectorul energetic drept o tentativă stângace a conducerii României de a cumpăra bunăvoinţa incoruptibililor şi neprihăniţilor lideri europeni. Este evident că reprezentanţii “administraţiei coloniale” ar prefera ca românii să trăiască cu iluzia că toate relele li se trag de la o clasă politică ce nu corespunde standardelor europene în timp ce toate aspectele pozitive ale vieţii lor se datorează eforturilor Uniunii Europene şi ale Statelor Unite. De fapt, clasa politică corespunde exact cerinţelor Uniunii Europene pentru că “structurile euroatlantice” au creat-o pentru administrarea coloniei România. Din păcate, în România s-a găsit un număr record de colaboraţionişti ordinari, ceea ce o deosebeşte în sens negativ de alte ţări din regiune care au avut parte de lideri dotaţi cu o verticalitate inerentă şi care au reuşit să păstreze controlul, fie şi parţial, asupra unor sectoare-cheie ale economiilor naţionale.
Păcat că preşedintele a recunoscut existenţa condiţionărilor pentru aderarea la UE doar în momentul în care Viena a lăsat economia românească fără finanţare. Este şi mai trist faptul că nimeni din clasa politică nu a întreprins nimic pentru a opri privatizarea Petrom, Sidex sau BCR. Astăzi, vine momentul decontului şi merită să facem o analiză financiară a relaţiei dintre Uniunea Europeană şi România.România a pierdut controlul asupra componentelor-cheie ale economiei, resursele naturale de facto nu mai aparţin statului, iar sistemul financiar a devenit un fief al capitalului străin. În fond, statul a pierdut aproape orice posibilitate de a influenţa situaţia din economie, iar beneficiile obţinute prin “integrarea europeană” s-au dovedit a fi nişte iluzii periculoase. Cele mai importante beneficii ale integrării europene sunt considerate “accesul la piaţa europeană a muncii” şi “fondurile europene”. În realitate, “dreptul la libera circulaţie şi la muncă” s-a dovedit a fi restricţionat în numeroase ţări din Uniunea Europeană, restricţiile înăsprindu-se pe măsură ce piaţa muncii se deteriorează, iar tensiunea socială din ţările europene creşte. Mirajul “fondurilor europene” este frumos, dar chiar dacă presupunem prin absurd că 100% din aceste fonduri ar fi fost absorbite, această absorbţie nu ar fi compensat nici 5% din pierderile provocate de vânzarea la preţuri derizorii a industriei petroliere, metalurgice şi a sectorului financiar.
Românilor li s-a inoculat ideea că vânzarea patrimoniului naţional va asigura cumpărarea “unui bilet colectiv” pentru accesul la tărâmul prosperităţii eterne a Uniunii Europene. În contextul actual, este evident că de fapt au obţinut un “bilet colectiv” pe Titanic şi nici măcar la clasa lux ci la cală. Aisbergul este foarte aproape.
Conform informaţiilor publicate de The Daily Telegraph (ziarul “oficial” al actualului guvern britanic), Ministerul Afacerilor Externe al Marii Britanii a trimis ambasadelor din Uniunea Europeană o circulară prin care le cere să elaboreze de urgenţă planuri de evacuare a cetăţenilor britanici din ţările UE în contextul viitoarelor turbulenţe sociale provocate de dezintegrarea zonei euro şi prăbuşirea sistemului bancar:
“Miniştrii guvernului britanic ne-au comunicat privat că dezintegrarea zonei euro care cândva părea imposibilă, devine din ce în ce mai plauzibilă. Diplomaţii se pregătesc să-i ajute pe britanicii aflaţi în afara ţării în cazul unui colaps bancar şi al unor manifestări violente rezultante din criza datoriilor. Trezoreria britanică a confirmat că se află în proces de pregătire de planuri de acţiune pentru un colaps. Un ministru important ne-a arătat seriozitatea îngrijorării guvernului, spunând că Marea Britanie îşi face planurile în baza gândirii că prăbuşirea euro este acum doar o chestiune de timp. «Este în interesul nostru ca ei să tragă de timp cât mai mult pentru că aşa vom avea noi mai mult timp să ne pregătim», a declarat ministrul pentru The Daily Telegraph.”
Nu avem iluzii în privinţa actualei clase politice. Este clar că nimeni nu se ocupă de pregătirea unui plan de acţiuni care să fie implementat la momentul destrămării zonei euro şi al prăbuşirii generalizate a economiei europene. Suntem siguri că noua clasă politică, cea care va veni la putere după acest colaps, va fi mai patriotică şi substanţial mai inteligentă.
http://cronicaromana.com/2011/11/27/editorial-bilet-pe-titanic/
