Statele Unite ale Europei, o inventie a lui Hitler (XXX)
Conlucrarea europeana continentala
Regimurile autoritare din Germania si Italia au dat primele popoarelor lor sarcina de a implica toate fortele in conlucrare benevola sub ghidajul statului pentru binele comun. Acestea au protejat de asemenea primele economiile lor de jaful practicat de puterile financiare. Lupta pentru libertatea alimentara si a materialelor brute este din contra deja de data mai veche. Primul razboi mondial a invatat deja popoarele Europei ca nu este oportun sa isi incredinteze destinul fara rezerve unei diviziuni a muncii internationale exagerate. Statele industriale au arat atunci ultimul metru patrat de teren necultivat; tarile orientate predominant catre agricultura s-au grabit sa ajunga la o autoaprovizionare cu produse industriale prin industrializare fortata. In ambele cazuri, rezultatul a ramas nesatisfacator. In special industriile statelor mici din Europa au dus o viata mizera, lipsita de profit si scumpa in perioada de dupa razboi in spatele unor mari ziduri de protectie vamala. Au inghitit subventii, au ascutit fara a fi nevoie concurenta internationala, au scumpit viata pentru popoarele lor si in cele din urma au nimerit in vartejul crizei internationale, si toate acestea deoarece bazele naturale aproape nicaieri nu erau suficiente.
Popoarele europene ar fi putut sa recunoasca inca de mult ca traiesc intr-o comunitate de destine care permite in mod logic o singura concluzie, si anume conlucrarea continental europeana. Pentru aceasta nu venise inca timpul din punct de vedere politic. Statele castigatoare din Primul Razboi Mondial au pus in mod premeditat prin acordurile din suburbiile Parisului atat de mult explozibil incat nu s-a putut gandi o armonizare a intereselor si la o planificare constructiva la un nivel mai inalt. Se putea face doar munca de pionierat precum promovarea consecventa a legaturilor comerciale ale Germaniei cu Sudestul.
Abia revolutiile fascista si apoi nationalsocialista au creat baza pentru o noua ordine politica si sociala in Europa. Iar Benito Mussolini si Adolf Hitler au dat Europei sansa de a deveni realmente europeana.
Acum a venit in sfarsit timpul in care popoarele Europei pot sa paseasca decis in stradania lor naturala catre o siguranta economica spre conlucrare. Dupa cel de al doilea razboi mondial nu vor mai exista in spatiul european tensiuni si motive de conflict care sa justifice o izolare incordata si de aceea inutila. Atunci nu va avea valabilitate nici un sistem economic care sa poarte precum cel angloamerican in sine germenul pentru disputele dramatice intre popoare care s-au produs in istoria omenirii. Nici o natiune din Europa nu poate ajunge pentru sine acel nivel maxim de libertate economica care sa corespunda si cerintelor sociale. Trebuie sa se sprijine in permanenta pe puterea productiva a vecinilor sai mai apropiati si mai indepartati.
Incercuirea impusa azi de inamici Europei arata cat de mult sunt statele individuale legate unul de celalalt la bine si la rau. Un destin comun le tine impreuna intr-un mare spatiu economic. Acest spatiu poate, insa, sa ii hraneasca, sa ii imbrace si sa ii aprovizioneze in mod suficient cu toate bunurile necesare, in special daca este intregit cu regiunile din est. Aceste regiuni s-au aflat pana acum in afara puterilor creative istorice ale continentului nostru.
Spatiul economic european al viitorului este impermeabil la blocada. De aceea nu va mai indrazni nimeni sa il atace usor. Am spus deja cu putin timp in urma: atunci razboaiele economice nu vor mai avea nici un sens.
Ideea unui spatiu mare a experimentat desigur o anumita discriminare, desi abia a fost pus in discutie cu seriozitate. Si politicienii ce tin de sistemul anglo-plutocrat au adoptat atunci imediat aceasta idee. Au configurat pe hartie mari spatii economice, care nu existau si care in principiu nu trebuiau sa existe deloc. La baza unor astfel de constructii stateau exclusiv intentii de impunere a puterii politice. Totusi ideea unui spatiu mare s-a dovedit viabila. Nu vad nici o piedica serioasa care sa stea realmente in calea realizarii lui pentru ca formarea de mari spatii economice urmeaza o lege naturala a dezvoltarii. Nu am aici intentia sa aduc o noua contributie la stiinta economiei nationale a nivelurilor economice. As dori sa atrag atentia asupra unei evolutii economico-istorice care indica in mica masura o asemanare evidenta cu tendintele de dezvoltare de azi. [...]
Totusi unitatea economica europeana va veni pentru ca este timpul pentru aceasta.
VA URMA
Statele Unite ale Europei, o inventie a lui Hitler (XXXI)
Performanta europeana si completarea ei
Ca Europa reprezinta de fapt un spatiu economic european ce a ajuns sa satisfaca toate pretentiile, este vizibil daca se are in vedere performanta naturala a continentului nostru. Nu vreau sa intru in detalii aici, ci doar sa expun esenta.
Daca nu se au deloc in vedere mai intai fostele teritorii sovietice, continentul nostru furnizeaza tocmai cele mai importante materii prime industriale in cantitate suficienta, respectiv carbune, fier, aluminiu. De asemenea, baza alimentara este pe deplin suficienta, daca se pleaca de la posibilitatile de cultivare. Se poate ca unora sa le sune aproape improbabil ca in anul 1939 sa creasca pe teritoriul european in jur de 464 milioane de chintale de grau si 248 milioane chintale secara, fara a avea in vedere productia Uniunii Sovietice. Dar stim desigur ca doar acolo in perioade normale se pot exporta 10 milioane de tone.
Daca acolo metodele de productie agrara se vor aduce la un nivel inalt al tehnicii, se vor putea obtine rezultate mai bune. Acolo unde pamantul european a fost tratat de la natura in mod mai vitreg, oamenii au fost deosebit de inventivi si au gasit noi moduri de a iesi din aceasta situatie. Amintesc aici celofibra, productia de cauciuc sintetic, productia de benzina din carbune, domenii in care tocmai Germania a fost un lider. Si ceea ce lipseste inca, se asigura prin acest razboi in Estul European. Deja astazi o mare si realmente valoroasa parte a Rusiei Sovietice este in mainile noastre si suntem gata sa exploram cu toata energia acest spatiu extrem de bogat in materii prime. Configuratia politica a spatiului estic va fi o sarcina ulterioara. Popoarele din aceasta regiune uriasa trebuie sa fie incluse in primul rand in ritmul economic european. Ele trebuie de asemenea sa profite de binefacerile civilizatiei europene.
Marile sarcini care trebuie sa isi gaseasca aici solutia sunt intr-adevar sarcini europene. Europa se uita chiar azi catre est. Imensa dotare sovietica ne da o imagine despre ce pot sa ne ofere sursele de materii prime ale acestui spatiu. Daca terenurile deosebit de bogate de pamant negru vor fi facute utilizabile pentru alimentatia europeana cu mijloace ale agriculturii moderne, atunci Europa va fi in orice caz rezistenta la crize si blocade.
Pe langa aceasta, coloniile din zonele tropicale ale Africii ne ofera toate acele produse de lux ce nu sunt neaparat necesare pentru existenta, dar fac viata placuta si de care nu trebuie privat un popor cu standard de viata ridicat.
Si in cele din urma va exista, pentru a nu lasa nici un dubiu, si un comert mondial. Acest comert mondial va arata desigur altfel decat acele tranzactii economice care au ajuns intr-o dezordine completa si care au servit doar la a-si mentine cateva puteri pozitia lor de putere la nivel international.
Problemele vietii economice esteuropene nu sunt desigur rezolvate in mod decisiv prin faptul ca ne securizam aceste spatii si surse de materii prime. Astfel avem intr-adevar o capacitate economica potrivita in ilustratiile de album, dar nu am atins-o inca in practica.
Toate materiile prime, toate fortele si energiile economiei trebuie mobilizate in Europa. Aceasta este sarcina noii ordini economice care se formeaza acum. Aceasta nu poate desigur sa isi gaseasca de azi pe maine cea mai buna forma. Dar in cursul anilor va fi posibil sa se adapteze productia la cerere in mod extins in intregul spatiu european pentru a pune in aplicare cat mai bine cu putinta posibilitatile de completare. Aceasta ne aduce in fata sarcinii de a deschide drumul catre zone de productie neglijate pana acum. Ma gandesc aici de ex. la aceea ca in Franta am obtinut surplusuri considerabile printr-o prelucrare intensiva a pamantului si vom obtine in continuare.
Acele parti ale Europei care sunt inca in urma pana acum trebuie sa intre intr-un ciclu economic intensiv. Industrializarea acestor zone, care a fost initiata in conditii de protectionism, se va continua fara dubiu, dar cu diferenta ca fiecare stat isi construieste industria care corespunde cel mai bine conditiilor ei naturale de productie ca si necesitatilor pietei europene. In aceasta directie s-au purtat cu succes negocieri de initiere intre grupurile economice ale diverselor state europene. Intr-o zi va trebui sa se abordeze si sa se atace si problema rationalizarii economiei europene; si aici, cred eu, se vor tinti cresteri ale productiei, de care noi acum nu avem idee, daca lucrurile sunt mai intai consolidate.
http://www.corectnews.com/politics/statele-unite-ale-europei-o-inventie-lui-hitler-xxxi
>> Radu Golban: Statele Unite ale Europei, o invenţie a lui Hitler ( I, II, III-IV, V, VI-VII, VIII-IX, X-XI, XII-XIII, XIV-XV, XVI-XVII, XVIII-XIX, XX-XXI, XXII-XXIII, XXIV-XXV, XXVI-XXVII, XXVIII-XXIX, XXX-XXXI, XXXII-XXXIII )
