google translate

joi, 29 mai 2014

Jumătate din calea ferată, planificată să dispară

Prioritate de Dreapta

 CAPITAL :

Dispar 10.000 de kilometri de cale ferată? Oricât de ”incredibil” ar suna, ”totul” este posibil. În ședința de astăzi a Guvernului s-a discutat, printre altele, despre posibilitatea prin care rețeaua națională de cale ferată să se reducă la aproximativ 6.200 km (n.r. – sau 10.000 km de linie desfășurată, față de 20.000 km câți sunt în prezent).
UPDATE Guvernul a avut primele discuții astăzi, în cadrul ședinței săptămânale, asupra Memorandumului ”Măsuri pentru eficientizarea sectorului de transport feroviar al României necesare pentru aprobarea Master Planului Genereal de Transport al României”. Reprezentanții Guvernului confirmă, astfel, cele publicate de capital.ro, menționând, după o primă lectură a Memorandumului: concentrarea pe o rețea feroviară mai restrânsă; stimularea competitivității în atribuirea contractelor de servicii publice; introducerea indicatorilor de performanță în finanțarea serviciilor publice de transport feroviar de călători; programe de reducere a costurilor.
Așa cum se poate observa și din imaginea de mai jos, în Memorandum sunt oferite ”opțiuni posibile” pentru liniile secundare ce nu sunt incluse în cadrul rețelei naționale de servicii publice. ”Ce s-ar putea întâmpla, de fapt? Linia de cale ferată respectivă ar putea fi închisă și transformată chiar în arteră pietonală sau pistă pentru bicicliști, chiar dacă, se știe, calea ferată este în afara localităților. 10.000 de cale ferată ar putea să dispară în diverse forme. În loc să investim în infrastructura feroviară, unde gradul de poluare este foarte redus, noi ce facem? Distrugem”, spun surse din industria feroviară.
Click pentru mărire
Memorandumul a fost emis de Ministerul Transporturilor și avizat de Ministerul Fondurilor Europene. Documentul este bazat exculsiv pe informațiile si propunerile furnizate de către AECOM în cadrul contractului de consultanță în vederea elaborarii MPGT.
”Încă o dată sunt ignorate problema subfinanțării cronice la care a fost supusă calea ferată în ultimii ani și cea a suprataxpării serviciilor de transport feroviar. Documentul recomandă o rețea națională de aproximativ 6.200 km (sau 10.000 km de linie desfășurată), restul urmând a fi valorificată, prin închiriere sau vânzare. Contractele de servicii publice urmează a fi restrânse doar la această rețea”, explică sursele citate.
Ceea ce este și mai grav este paftul că în documentul aflat astăzi pe masa Guvernului se precizează că și reprezentanții Comisiei Europene au recomandat reducerea rețelei feroviare de transport feroviar.
"În cadrul scrisorii adresate Ministerului de Transport, în data de 27 septembrie 2013, cu privire la Master Plan, Comisia Europeană a declarat următoarele: Reducerea rețelei de transport feroviar la un nucleu sustenabil reprezintă baza de la care trebuie să pornească elaborarea modelării rețelei de transport feroviar", se menționează în document. Autoritățile române pun această recomandare ca pe o condiție pentru a primi sprijin atât de la FMI cât și de la CE.
Sectorul feroviar în paragină
"Nu este exagerat să spunem că sectorul feroviar din România este în criză", menționeză reprezentanții Ministerul Transporturilor în memorandum atunci când vine se explica tendințele și istoricul transportului de călători din ultimii 25 de ani.

Începând cu anul 1990 traficul feroviar de călători a scăzut cu 90% în termeni absoluți și cu 93% în ceea ce privește cota de piață. "Dacă se continuă evoluția din ultimii 22 de ani, conform scenariului de activitate obișnuită până în anul 2030 transportul feorviar de călători din România va înregistra o scădere de până la 97% comparativ cu volumul transportat în 1990, ceea ce este echivalent cu un număr de mai puțin de 20.000 de călători/zi pentru întreaga rețea".


Una dintre variantele propuse în memorandul aflat pe masa guvernului vizează "întreținerea unei rețele de aproximativ 60% din dimensiunea actuală, care acoperă 90% din trafic". Conform sursei citate, chiar și în situația închiderii a 40% din rețea, bugetele actuale pentru întreținere și RK nu vor fi suficiente pentru întreținerea adecvată a restului de 60% din rețea.
"Potrivit analizei realizate in prezentul memorandum pe baza datelor furnizate de consultantul AECOM propunem aprobarea direcţiilor de acţiune pentru reforma in sectorul feroviar prin parcurgerea a 5 etape distincte şi anume:
1) Concentrarea pe o rețea feroviară mai restrănsă: Testarea sustenabilităţii reţelei feroviare a fost făcută pe o lungime de 14.063 km linie desfăşurată excluzănd liniile secundare şi liniile auxiliare rezultând mai multe variante de lucru din care două variante au atras atenţia şi anume:
a) Varianta cu păstrarea a 59% din reţeaua analizată respectiv 8.328 km linie desfăşurată echivalentul a 95%) din volumul de pasageri şi 95%) din vomul de marfă. Această variantă presupune alocarea unui buget anual pentru Intreţinere şi reparaţii capitale de 1.200 milioane euro pe an din care 361,01 milioane euro alocaţi pentru reparaţiile curente şi 838,99 milioane euro alocaţi pentru reparaţii capitale, inclusiv din fonduri UE alocate cu această destinaţie;
b) Varianta cu păstrarea a 74% din reţeaua analizată respectiv 10.365 km linie desfăşurată echivalentul a 99% din traficul de pasageri şi 99% din volumul de marfă. Această variantă presupune alocarea unui buget anual pentru întreţinere şi reparaţii în valoare de 1.450 milioane euro din care pentru reparaţii curente 449,3 milioane euro in timp ce pentru reparaţii capitale urmează a fi alocată suma de 1.000,7 milioane de euro din fonduri alocate de la buget precum şi de la UE;
Dintre variantele analizate de consultant se observă că varianta care ar avea cel mai mic impact asupra traficului de călători dar şi asupra traficului de marfă este varianta a 2-a insă aceasta presupune şi o creştere a bugetului alocat pentru intreţinere de la 324,39 milioane euro înregistrate în prezent la 449,3 milioane euro, respectiv o creştere de 124,91 milioane euro pe an destinaţi întreţinerii liniei de cale ferată in exploatare.


2 comentarii :

Riddick spunea...

"Reforme eminente şi iminente"

[...]  Foarte frumos au decurs lucrurile şi cu reţeaua sanitară care a fost şi ea simplificată şi regândită reformator. Mă mir ca ideea a venit atât de târziu şi că nu s-a extins şi în multe alte domenii. Bunăoară, cred că halta CFR Floreşti sau Gura Beliei ar trebui şi ele dărâmate. Sunt prea mici şi cer enorme sacrificii materiale. Poate fi anulată şi Breaza şi dacă mă gândesc puţin, şi Posada - cu Comarnic cu tot. Ce nevoie am mai avea de gara Azuga ? Să se pună târnăcopul pe Timişuri, ori să se facă acolo crescătorie de melci. E ţara împânzită de staţii parazit. După mine, aş tăia şi Poiana Ţapului şi Buştenii. Nu sunt hotărât în ce priveşte Sinaia. Să se dea omul jos la Predeal şi să vina înapoi. Sau şi mai bine: la Ploieşti, şi să mai facă vreo câţiva paşi. S-ar realiza mari economii, iar organismele umane s-ar fortifica.

  A treia îmbunătăţire s-ar cere făcută la butoiul Danaidelor, acela pe care nu-l poţi umple pentru că are găuri dedesubt şi se scurge apa ţârâind. Aceasta ţârâitură nu e bună, nici civilizată. S-ar cere să se mărească găurile, dar mai ales să se împo­do­bească, fie cu mixandre şi petunii, fie cu cerculeţe şi brâie de aur şi argint, mărindu-se viteza de scurgere. Care să dea astfel prilej la trasee minunate, la curbe lichide voluptoase, încât să stea mâţa europeană în coadă, să se minuneze ce am inventat şi noi cu inteligenţa noastră seculară. România trebuie să devină o grădină mirobolantă stropită cu jeturi de apă din butoiul Danaidelor la care sârguim cu toţii. Apa să se transforme in jerbe de culoare şi graţie. Noi ne putem adăpa şi cu apă de ploaie !…

http://riddickro.blogspot.ro/2012/01/everac-potpourri-ii.html
Riddick spunea...
"Un mic amănunt": localităţile fără cale ferată, sau unde s-au dezafectat (nu doar s-au "conservat") liniile/gara/halta/triajul, sunt ineligibile pentru mari investiţii de tip industrial.

miercuri, 28 mai 2014

Václav Klaus - felicitare pentru Nigel Farage

Prioritate de Dreapta



Dragă Nigel,
Doresc să te felicit în modul cel mai sincer pentru succesul tău și al UKIP la alegerile pentru Parlamentul European. Aceasta este o veste mare pentru noi toți cei care dorim să vedem mai multă cooperare interguvernamentală în Europa, mai puțină centralizare și mai puțină birocrație și dispoziţii date de sus în jos. Sunt încântat că acum vor fi mult mai mulţi europarlamentari ca tine, care vor încerca să facă o schimbare radicală în UE.
Vă doresc mult succes, ţie și UKIP, atât în ​​Parlamentul European cât și în Regatul Unit, și aștept cu nerăbdare să te întâlnesc din nou în curând.
Cu toată stima mea,
Václav Klaus


http://www.klaus.cz/clanky/3585

duminică, 25 mai 2014

Antena 3 - oficină UE anti-România

Prioritate de Dreapta


Ilie Şerbănescu live la Antena 3 (azi după-amiază), contrat aproape agresiv de A. Ursu şi de S. Stoicescu (M. Badea intervenind dându-şi seama că tensiunea escaladase).
"Ca să fie foarte clar, fondurile europene sunt destinate obiectivelor care interesează UE, nu obiectivelor care ne interesează pe noi; singurul loc unde se întâlnesc interesele este infrastructura."
"Arătaţi-mi şi mie un obiectiv industrial făcut cu bani europeni. Nu există aşa ceva, nici măcar în concepţie !"
"Nu-i treaba lor să dezvolte România !"
Din ce în ce mai greu tolerat Ilie Şerbănescu în studioul A3 (canal colaborator cu CNN, ca să fie clar pour les connoisseurs); la fel cam ca la revista 22, unde demonta indirect linia propagandistică a oficinei fondate de Soros şi Brucan.

sâmbătă, 24 mai 2014

De-a valma

Prioritate de Dreapta


"Iartă-mă, zic; înțeleg să combați pe haimanale, dar să susții că sunt ale mele..."
I.L. Caragiale - Atmosferă încărcată
Este adevărat că extrema dreaptă europeană face cu ochiul spre Moscova (cel mai vizibil, Front National din Franţa şi Jobbik din Ungaria). Dar socialiştii francezi sunt cei care declară că vor livra navele de asalt Mistral către Rusia. E drept, contractul l-a semnat "dreapta" populară a lui Sarkozy. Dacă vor fi integrate în Flota Mării Negre (cum s-a afirmat iniţial), cam cu ce adversari s-ar lupta ele, la o adică ? Sunt trei riverani NATO la Marea Neagră, plus căţeii UE-NATO Georgia şi Ucraina (Ucraina nu se ştie cât timp va mai avea ieşire la mare; tot din cauza UE-NATO, care i-au servit pretextul lui Ivan).

Establişmentul a intrat în panică şi trage împrăştiat, lovind de-a valma şi-n extrema dreaptă, şi-n eurosceptici, şi în stânga, şi în conservatori (atacul la Orban din Ungaria, iniţiat de stânga, este preluat de "centru-dreapta"; atenţie: Jobbik este în opoziţie, nu este aliatul lui Orban).

Trompetele pleşo-tismăniste aflate în serviciul eurobăsismului "combat": dacă eşti eurosceptic, dacă nu înghiţi minciuna oficială cum că la Kiev a fost "o revoluţie spontană" - eşti omul ruşilor ! ("Despre alegerile europarlamentare și coloana a 5-a rusească în Uniunea Europeană"). Însăşi termenul de "coloana a 5-a" este preluat de la propaganda comunistă, ca negativ - termenul desemna forţele patriotice (franchiste) din Madridul controlat de comunişti şi care era asediat de trupele lui Franco (care avansau cu patru coloane), apare prima dată într-o declaraţie a generalului naţionalist Emilio Mola.



luni, 19 mai 2014

Viitorul steril al UE

Prioritate de Dreapta



ZIUAnews :
Vestitori agitati, servind curti diverse, ne indreapta atentia asupra europarlamentarelor prorocind diverse procente si ideea ca ar fi deosebit de relevante pentru identitatea viitorului « fericit » de la Cotroceni. Mai falsa concluzie nu poate exista, in masura in care nici pentru UE nu conteaza prea mult cine vor fi majoritarii si deci diriguitorii viitoarei politici europene. Cazinoul politic al Uniunii Europene isi are reguli vechi, promovate chiar de ideologi nazisti, asa ca nu conteaza daca pleaca popularii si vin socialistii, sau invers !
Recenta confruntare publica dintre candidatii la sefia Consiliului UE ne-a aratat o ceata de indivizi cu carti de vizita diferite, dar identici in balbaiala strategiei viitoare. Discursurile au abordat subiecte notorii devenite seci de ani buni si s-au referit tot la tineret, locuri de munca, protectie sociala etc. In principiu mesajele celor cinci, sau sase, fac parte din stereotipul culturii politice, capitolul manipulare!
Preocuparea cinicilor din conducerea UE a tinut de prerogativele care vor fi net diferite, in conditiile in care solutiile politice vor duce spre reintarirea statului-natiune, in esenta un mare esec al parcursului definit de perfectionistii globalizarii. In atare situatie, cohorta de pitifelnici remunerati princiar pentru...tras mata de coada va dispare, reinlocuita fiind de corpul diplomatic !
Putini si-au dat seama ca ofensiva definirii UE a inlaturat stiinta dreptului international public si privat, principiile diplomatiei cedand in fata bisturiului economico-politic manuit cu agresivitate de liderul real al unei Europe transate pe harta unui viitor incert, la fel ca portionarea carcaselor in abatoare. Din pacate la fel de putini au avut curajul sa-si exprime ingrijorarea fata de o a treia incercare, in istoria moderna, facuta de Germania, pentru largirea spatiului asa-zis vital !

Cel putin, Romaniei, nu i-a fost lasata optiunea dezvoltarii planificate. A fost lipsita, efectiv, de alternative exploatandu-se momentul fierbinte al unei lovituri de stat judicios planificate de agresori externi cunoscuti. Explozia sociala s-a potrivit manusa pe scenariul distrugerii economiei nationale, tradarea de tara fiind inlesnita de emulatia populara care a acoperit toate rapturile comise sub flamura crezuta a libertatii !

Spolierii de resurse si distrugerii industriei, agriculturii, educatiei, sistemului de sanatate, strategiei nationale de aparare etc, i-au urmat cedarea succesiva a valentelor de suveranitate si inscrierea pe o spirala a unui sclavagism modern. Tara fara personalitate, am devenit o piesa intr-un puzzle, la granita confruntarii de interese intre mai marii si mai tarii lumii.

Condusi de pitici politici, straini de stiinta diplomatiei reale si slugi supuse, ne-am caciulit permanent in speranta unei recunoasteri efective ca parteneri de drept al unei Europe din care tara noastra a facut parte dintotdeauna. In peste douazeci si patru de ani n-am reusit decat sa fim clasati ca cetateni europeni de categoria II-a, strangulati economic si pedepsiti pentru vini ipotetice, la mana diversilor observatori si functionari europeni de doi bani, dar cu « acoperire » UE !

«S-aleg hotii mari !? Si ce daca ! » isi arata obida un taran, satul de pamantul pe care nu reuseste a-l lucra din cauza « mosierilor » vecini. « Noi nu contam pentru nimeni, de ce m-as cazni la vot, pentru ca oricum au grija sa mi-l fure !? ».

Cam asta este spectacolul, de jos in sus ! Iar vizavi de apropiatele alegeri, corecta ar fi considerarea absenteismului, masiv din cate ni se arata, ca rezultat al unui referendum ad hoc, pro sau contra UE !

duminică, 18 mai 2014

Previziuni post-apocaliptice

Prioritate de Dreapta

Previziuni post-apocaliptice


În România, capitalismul a fost (sub)înţeles - cu largul concurs al oficinelor de propagandă - ca fiind doar cel al big business-ului, al marilor firme, eventual multinaţionale. Dirijate pas cu pas de centrala lor din metropolă şi susţinute de ambasador şi de guvernul ţării respective. Şi avantajate de directivele europene. Oligarhia locală postcomunistă le-a făcut jocul cu un zel incredibil, uneori chiar împotriva intereselor sale pe termen mai lung (a primat doar interesul imediat, "în numerar"):
"Partidul Social Democrat a dat de pământ cu România, luând patrimoniul ei public, al poporului, şi băgându-l în buzunare private de suporteri şi de străini, deschizând toate porţile de invadare economică, destructurând sisteme unitare în favoarea mafiilor, liberalizând fără noimă în profitul unei pături superpuse." (Paul Everac)
Aşa-i când nu ai nici burghezie naţională - este doar o burghezie colonială (termen introdus în anii '90 de Ion Varlam), iar clasa de mijloc este dezorganizată politic şi aflată sub atac (cum se va vedea ceva mai jos). Clasa de mijloc stă în calea proiectelor globale, pune întrebări, lansează dezbateri, teorii alternative, se organizează politic, deci se caută eradicarea ei.

Am folosit termenul de "burghezie", chiar dacă sună ciudat după decenii de propagandă, fiindcă vroiam să accentuez componenta economică, altfel aş fi scris "oligarhie" sau "establishment".


Un articol interesant pe blogul Zezowaty Zorro: "Bimber żarcie i odrobina NWO" ("Hrană din producţie proprie și un pic de NWO" - în limba poloneză).

Bimber żarcie i odrobina NWO

Autor: Edward Ciećko
-
Corespondam recent prin e-mail cu Zezowaty ["Şaşiul" - n.t.] și au apărut în conversaţie anumite chestiuni, aparent evidente, dar el le-a dezvoltat. Ce să fac, nu sunt un geniu. În cele din urmă, Zezowaty m-a lămurit în explicaţiile sale asupra erorilor mele evidente de percepţie. Am vorbit despre diverse trivialități: cu privire la ceea ce va fi în curând, că va fi foarte, foarte monoton, cu privire la ceea ce va fi important în vremea viitoare, cât de importante sunt toate pădurile proprietate a statului, atunci când va avea loc crah-ul, după care banii nu vor mai valora nimic iar la final va fi foarte, foarte "cald". Vor conta doar cele mai importante nevoi din piramida nevoilor umane (cele două nivele de jos). În general, cele mai importante lucruri vor fi băutura, alimentele, tutunul, combustibilul, mult combustibil, și eu încă aş adăuga de la mine, şi armele, munițiile și prietenii pe care să te bazezi și cu care timpul va trece mai ușor, mai frumos și mai sigur.

Desigur, am un portofoliu de investiţii suficient de diversificat, din care de bază este argintul. În plus, am, de asemenea, un pic de trăscău de casă "de calitatea I", de-ţi cad dinţii din gură, și de multe ori mă întreb dacă să-l ţin ca să-l vând sau doar pentru petreceri. Astfel, am asigurate o mulțime de "fumuri", și alte câteva nevoi umane naturale, zilnice.

Devin necesare investiţiile în principal în resursele și instrumentele necesare pentru fabricarea sau achiziționarea acestora. Adică instrumentele pentru a produce băutură, pentru a obţine alimente și a cultiva "tutun" ["iarbă" ?! - n.t]. Având în vedere acest subiect vast, este cel mai bine să investeşti în cunoaștere.

Într-un interviu cu Zezowaty mi-am dat seama deodată de faptul că, în timp de război, aurul și argintul ar putea avea exact valoarea rahatului. Este adevărat că eu cred că sunt ceva mai valoroase, pentru că nu știi niciodată cu cine vei face afaceri și dacă această persoană le va accepta ca monedă. Nu trebuie, cu toate acestea, să nu luăm în considerare ceea ce a spus Zezowaty. Doar să ne ducem înapoi la trecutul recent și să ne amintim că cel de-al doilea război mondial a avut consecințe grave, că cel de-al treilea, de asemenea, le va avea, pentru că istoria se repetă, şi încă cu "MAI MULTE". Întreaga populație a Europei a fost apoi "curăţată" de aur, argint, diamante și diverse lucruri de valoare care sunt foarte valoroase în timp de pace și prosperitate, dar cu care în timp de război și de deficit permanent de hrană, puteau cumpăra cel mult bomboane, dacă aveau şi fericirea asta. Desigur, totul depinde la ce stadiu va ajunge conflictul și în ce condiții. Într-adevăr, în timpul mizeriei economice globale și a privaţiunilor, cei care spun că aurul și argintul nu se mănâncă, au totuşi dreptate.

Aceasta este ceea ce se întâmplă acum în jurul nostru, nu este altceva decât trecerea lentă a întregii industrii și a mijloacelor de producție din mâinile noastre, în mâinile instituțiilor, băncilor și corporațiilor. Acest lucru se întâmplă întotdeauna, dar aceasta este doar o "felie" din ceea ce se va întâmpla în timpul recesiunii economice globale, care este sigură.

Sistemul în care trăim, şi care este unul al competitivitităţii inexorabile, combinată cu noi capabilități tehnologice, te obligă ca pentru a fi competitiv pe piață și pentru a produce la cel mai mic cost, să îţi modernizezi permanent liniile de producție, să introduci inovații, îmbunătățiri și să-ţi îmbunătățeşti continuu performanțele, iar pentru aşa ceva ai nevoie de fonduri.

Aceasta nu se aplică în cazul corporațiilor mari, pentru că acolo nu se pune problema finanţării. Nu se poate nega că au chiar aceiași proprietari ca și băncile. Problema este cu clasa de mijloc și cu partea productivă a omenirii, care sunt duse prin aceste bănci într-o spirală fără sfârşit a bizarei economii actuale, bazată pe datorii.

Globaliştii o spun deschis, că unul dintre obiectivele lor este eradicarea clasei de mijloc. O vedem cu ochii noştri.

Pentru a ține pasul cu ritmul rapid al tăvălugului pieței, nu ai de ales, decât să faci împrumuturi pentru modernizarea și adaptarea producției la cerințele pieței. Cel care nu ia împrumuturi, nu-şi modernizează și simplifică linia de producție, este în afara competiției ca necompetitiv, pentru că produce prea scump. Când, însă, îşi modernizează fabrica și este aproape să încheie plata împrumutului, apar din nou inovații tehnologice și echipamente noi. Oricine nu respectă aceste reguli brutale, eşuează. Apoi, există invenții stupide, socialiste, ale bolșevicilor de la UE, cum ar fi înlocuirea obligatorie a cuștilor de creştere a puilor, cu unele mai mari, aparent pentru confortul puilor, înhămându-i pe întreprinzători la costuri enorme, și astfel aducându-i în îndatorare. Ideea este de a face ca toată lumea să aibă datorii în derulare - pentru a fi sclavi. Noi, consumatorii, de asemenea, suntem loviţi în plin, pentru că cine plătește în final pentru aceste experimente socialiste ? Toate acestea sunt cu intenţie, şi nu întâmplătoare. Când au introdus această prevedere nu au avut nicio îndoială cu privire la ceea ce se întâmplă cu adevărat. În mod similar, antreprenorii mari și mijlocii, clasa de mijloc și fermierii, care au fost, de asemenea, împinşi de guvernul țării noastre nefericite și de Uniunea Bolșevică să contracteze împrumuturi preferențiale ca să-și modernizeze fermele lor - toţi aceştia au astăzi datorii permanente. Toţi au intrat până la urechi în datorii și se apropie de o "tunsoare totală".

Lucrul amuzant este că îmbunătăţirea productivității întreprinderilor, împreună cu progresul tehnologic, sunt posibile numai prin camătă și prin renunţarea la legarea rezervei fracționare de standardul aur. Pentru aceste două condiții sunt aruncate făbricuţele în această morişcă din ce în mai accelerată, cu alibiul precar că trebuie mai multe și mai multe împrumuturi doar pentru a fi mai competitive într-o piață tot mai competitivă. Este o prostie, deoarece acest lucru îl face toată lumea, și o face, deoarece creditele sunt ușor accesibile și toţi se adună în jurul băncilor, ca muștele. În cele din urmă, nimic nu este gratuit. Oamenii sunt forțați să ia împrumuturi de economia ciudată pe care ne-au creat-o ipocriții mai vechi ai acestei lumi. Singurul efect deliberat al acestei situații este că aceştia toţi sunt copleşiţi de datorii, și sunt înghițiţi de bănci. Sclavii vor apoi să scape de bătăile de cap, iar summa summarum corporaţiile le preiau astfel afacerile pe mai nimic.

Când rahatul va lovi ventilatorul, și o va face, desigur, toți acești oameni își vor pierde afacerile, terenurile și fermele lor, pentru mult timp. În anii '20 Bancherimea i-a îndemnat pe fermieri să ia împrumuturi, și la prăbușirea băncilor din 1929 a devenit cel mai mare proprietar de terenuri agricole din SUA, corporațiile atunci cumpărând foarte mult pământ. Deja, Fed, care este o bancă privată, dacă nu mă înșel, are ipoteci asupra a 15% dintre americani, și cum se va finaliza, cine va deține cel mai mare număr de proprietăți în state ? Relaţii de postcauzalitate... Astăzi, nivelul datoriei oricui, inclusiv a statelor, nu este copleșitor. Scara fluxului de bogăție de la cei săraci către bancherii falimentelor provocate va fi, de asemenea, de neconceput. Trăim în vremuri interesante. Blestem chinezesc.

Vă puteți imagina posibilă prăbușire a piețelor financiare și şocul la nivel mondial. Se repetă anul 1929, dar cu steroizi-gigant. Debitul masiv al proprietăților și activelor va curge dinspre populaţie spre bănci. 1% din omenire nu va mai avea doar 40% din toată bogăția de pe Pământ. Va veni un moment în care va avea 70% sau mai mult. Acest tăvălug în goană nebună, numit economia globală, se va prăbuşi și se va dezlănţui dezastrul financiar global. La fel ca in 1929, va fi o jefuire în masă de proprietăţi private, de ferme și mijloace de producție, care până în prezent erau deţinute de populaţie. Totul va fi preluat de către bănci și achiziționate de către corporații, care, întâmplător, astăzi sunt un mare organism. Care va fi efectul unui astfel de eveniment ? Tulburări sociale generale, anchete pentru a aduce în prim-plan diverşi "binefăcători ai omenirii" și, desigur, un alt conflict armat, în care omenirea va fi jecmănită de resturile încă rămase în mâinile sale, precum active imobilizate, inclusiv aur, argint și bijuterii. În cele din urmă vor rămâne perdanţi, luptând pentru o felie de pâine.

Trebuie să recunosc că am dat crezare acestei propagande de a aduna metale preţioase. Este adevărat, viitorul nu este asigurat numai prin ele, dar le-am dat un rol central în economiile mele, în vederea tezaurizării.

În timpul unei conversații cu Zezowaty și după nişte calcule, am realizat că am pus prea mult accent pe metale preţioase, și prea puțin pe lucrurile cele mai importante, cum ar fi băutura, alimentele, combustibilul și țigările. La urma urmei tot monede, și poate chiar mai bune decât aurul şi argintul. Când am lucrat în ZK [penitenciar polonez; politic? - n.t.] am observat o interdicție de a deţine bani, care a fost un pic încălcată, dar totuşi avea loc un comerţ iar limitarea utilizării monedei [naţionale - n.t.] dusese la intensificarea utilizării altor valute. Hoții, în funcție de nevoile lor, între ei, fără dezbateri, discuții, voturi sau ordine de sus - au decis care este moneda și cursul de schimb la care să fie schimbată. Un exemplu frumos de piață liberă. Cafea, ceai, țigări, tutun, zahăr, și alte lucruri minore care stochează valoare și sunt ușor de divizat - cele două avantaje principale ale banilor.

Mă pregătesc pentru această mizerie care vine în mod inevitabil, pregătindu-mă chiar mai bine decât mi-a spus Zezowaty s-o fac, în afară de faptul că mă gândesc iar la achiziții suplimentare de lingouri. Resurse acumulate, abilități și cunoștințe pentru a obține cele mai necesare lucruri. Am o undiţă, nu un pește. Am terminat și testat toate liniile complete de producție pentru fabricarea monedei universale și mereu acceptabile, care este alcoolul. Desigur, efectul secundar este că o parte din băutură :) am consumat-o. Am aflat informaţii despre unde și cum să plasez o parte din câștig în producţia de zahăr. Am întins o plasă pentru a prinde pește şi am o armă cu care pot obține mâncare. În plus, arma are marele avantaj de a descuraja diverşi pierde-vară, și capacitatea de a-i apăra și de cei dragi. Multă vreme am investit în colectarea de informații despre cum să găseşti hrană în sălbăticie, și vă voi spune că există o cămară enormă cu astfel de delicatese, cum ar fi preferata mea, mierea de albine sălbatice, sau altele, care chiar dacă odată figurau printre delicatesele de la mesele regale, acum sunt uitate, cum ar fi nămolul purgativ. De multe ori l-am întâlnit, dar nu am fost conștient de faptul că partea subterană este comestibilă și gustoasă. [?! - n.t.]

Se tot aruncă acuzaţia de fanatism, oricine îşi ia măsuri de precauţie este numit fanatic al prevenţiei, nu-și dau seama că aproape toţi vectorii din această lume sunt inversaţi. Lumea s-a scrântit: la școală sunt prostiţi să creadă în boli care sunt de fapt induse medical, sistemul financiar ne plasează informații mincinoase la TV, războiul este denumit operațiune de menţinere a păcii, acțiuni umanitare și bombardamente pentru pace, piața imobiliară este o cocioabă precară, asigurările sociale și sistemul bancar sunt o piramidă tip Ponzi, sistemul politic și democrația sunt o înșelăciune matematică, oferind posibilitatea de a alege între ciumă și holeră, uh ... ar mai fi multe de spus. Aici nimic nu este adevărat și nici ceea ce pare a fi.

În plus, pentru cei care se pregătesc pentru vremuri dificile este foarte frumos, plăcut, și mai presus de toate un hobby practic. Trasul cu "czarnoprochowca" [flinta - n.t.] este foarte distractiv, și mirosul de praf de puşcă este la fel de masculin ca şi mirosul de benzină :) .

Observ oamenii din jurul meu care trăiesc într-o astfel de fericire, într-o ignorare a istoriei, și fără să conștientizeze faptul că averea este nestatornică. Conversațiile lor gravitează în jurul chestiunilor precum cât mai au până la pensionare și cât de mare va fi pensia. Pălăvrăgesc despre lucruri neimportante, și emisiunile de divertisment constituie singurele lor "cazuri dificile" de interes pe televizor. Ei cred că lumea este neschimbătoare, că va fi întotdeauna apă caldă la robinet, că nu vor mai rula tancurile germane pe "autostrăzile" noastre și că rusul a uitat de pasiunea lui pentru ceasuri. Acest lucru este pur și simplu trist :( . De altfel mi-a amintit-o Slawomir Nowak, și mă întreb dacă mama lui nu s-o fi uitat la el ca la unul dintre "eliberatorii" (sub semnul stelei roșii, desigur) ţării noastre nefericite.

Cum o face şi acest neprețuit citat din Michalkiewicz, "dacă se urmează același raţionament, trebuie să apară, de asemenea, același efect". Omenirea m-a surprins prin faptul că se comportă ca și cum ar fi sub impulsul de a se da cu capul într-un zid ca să elimine o tumoare, apoi conştientizează durerea şi cucuiul de pe frunte, totuşi crede în minuni și repetă aceeași manevră. Mai târziu, din nou și din nou și din nou ... de fiecare dată sub iluzia că efectul va fi diferit decât ultima dată.

Toate, din vina sistemului de învățământ care ucide metodic dorința naturală a copiilor de a explora lumea, și le închide mintea în cuşca tiparelor, cheilor de interpretare și a stereotipurilor. Din păcate, Doamnelor și Domnilor. Fiţi gata de o serie de escaladări ale războaielor civile și regionale, care vor aprinde un infern global pe cinste. Cel mai apropiat este deja după colț, la vecinul nostru de la est, și astfel de rahaturi se răspândesc cu ușurință în statele vecine.

Odată ce praful celui de-al treilea război mondial se va fi aşezat, întreaga populație a pământului se va găsi în fundul gol. Toate mijloacele de producție sunt în mâinile celor puțini, și oile vor fi epuizate și speriate. Bine ați venit în secolul XXI - noul Ev Mediu feudal. Combinaţie de socialism și capitalism, în care capitalul și mijloacele de producție sunt în mâinile câtorva oameni, iar restul sunt salariați la "stat", doar pentru cazare și masă, dar numai dacă sunt "harnici". Acesta este momentul nevoii de înțelepciune. În acest moment trebuie să le explicaţi și să le reamintiţi oamenilor că totul a fost deja spus și că trebuie oprite aceste canalii. Acesta este momentul în care, în opinia mea, veţi fi capabili să-i opriţi.

De asemenea, trebuie să ne amintim că nu au nevoie de atât de mulți sclavi. Ei ne consideră drept o amenințare și ca pe nişte paraziți care distrug pământul, şi vor să scape de restul populaţiei (acesta este obiectivul lor principal), va fi chiar mai mult decât iadul celui de-al treilea război mondial. Va fi o perioadă a marilor uzine ale morţii. Deja au fost testate aceste posibilități în diferite moduri atât de către nemţi cât și de către ruşi în lagărele lor. Precursorii depopulării erau deja liderii Franței revoluționare, desfăşurau pe masă hărți şi stabileau numărul de persoane care urmează să fie ucise. Rece și cinic. Cu toate acestea, planul a mers prost pentru că oamenii s-au apărat, s-au ascuns, au fugit, și au vrut şi ei să ucidă, la rândul lor. Au înfăptuit astfel doar o fracţiune din ceea ce au planificat ca genocid. Lagărele de concentrare din cel de-al doilea război mondial erau prea rustice, acum sunt moduri mai sofisticate, psihologice și chimice, marea masă a populaţiei a fost atât de intimidată și de amăgită încât a acceptat fluorizarea [apei - n.t.], ajutând astfel la eliminarea sa. Metodic, precum banda de la fabrică. Cu educația unificată de azi, cu intimidarea și cu ceaţa în care sunt ţinuţi azi oamenii, sunt obligat să-mi limitez imaginația, pentru că mă tem cu adevărat de ceea ce văd.

De asemenea, foarte interesant, am observat analogia prezentei ordini a lucrurilor prin dialectica lui Hegel, care în această lume ciudată este universală. Dialectica permite lucruri groaznice, şi păstorii mână turma în direcția dorită. Aceasta implică introducerea tezei, apoi a antitezei, și după înfruntarea dintre ele apare sinteza. Voilà !

Noi ştim comunismul și știm cu toții cât de mulți i-au căzut pradă și cât este el de rău. Noi avem capitalism (desigur, doar cu numele, pentru că de multă vreme nu mai are nimic de-a face cu capitalismul), și din nou se dovedește cum capitalismul a dus la ruina lumii, cum a făcut o mulțime de victime, și că este la fel de rău ca și regimul comunist. Desigur, aceasta este propagandă, valul care le va oferi oamenilor o soluție pentru această problemă, care este un amestec al celor mai bune caracteristici ale socialismului (de un anumit fel) și al celor mai bune caracteristici ale capitalismului (care este de mult apus). Și anume, oamenilor li se propune feudalismul. Mijloacele de producție și capitalurile în câteva mâini, și restul omenirii în socialism generalizat. Lucrul cu care niciodată în viața lor nu ar fi fost de acord, l-ar accepta cu recunoștință, datorită lucrării lente a dialecticii lui Hegel și a admiratorilor muncii lui.

Şi se închide astfel cercul istoriei.

Pleban
Zenobiusz ["Păstorul" Zenobiusz - n.t.]

Menţionez de asemenea şi contribuția inestimabilă a lui Oookash, numit de prieteni Ukanio :) :) :)

*       *       *

De văzut şi

miercuri, 14 mai 2014

Proiectata "creştere" a redevenţelor: până spre jumătatea mediei celor din Africa !

Prioritate de Dreapta



Ziarul Financiar :
Rata medie a redevenţelor din petrol şi gaze ar putea creşte de anul următor la cel puţin 10%-raport
Rata medie a redevenţelor plătite de industria de petrol şi gaze din România va creşte de la 7-8% în prezent la cel puţin 10% de anul următor, când expiră prevederile legale privind menţinerea acestora şi unele taxe temporare, potrivit unei estimări a firmei britanice de cercetare Global Data.
Actualele rate ale redevenţelor, între 3,5% şi 13% din producţie, au fost introduse în 2004 şi au fost garantate prin lege timp de zece ani, iar Guvernul vrea să crească taxele primite de pe urma producţiei de petrol şi gaze.
Guvernul va stabili probabil rate diferite pentru câmpurile onshore (terestre) şi cele offshore (marine), afirmă Will Scargill, analist la GlobalData pentru explorare şi producţie.
"Această abordare va permite ţării să-şi crească partea pe care o primeşte din producţia onshore şi oferă în acelaşi timp un mediu atractiv pentru investiţii în Marea Neagră, unde costurile sunt ridicate, mai ales în cazul zonelor de apă adâncă. Rate diferite ar putea fi stabilite şi pentru exploatări neconvenţionale, astfel încât să încurajeze căutarea de gaze şi petrol de şist", a declarat el, potrivit unui comunicat al Global Data.
Firma britanică consideră că există potenţial pentru introducerea de către stat a unor măsuri suplimentare pentru creşterea veniturilor.
Taxele temporare impuse în sectorul de petrol şi gaze naturale în 2013 vor expira la sfârşitul acestui an, reducând veniturile Guvernului. Autorităţile ar putea fi tentate să introducă taxe permanente, mai ales având în vedere că România se află în proces de reducere a deficitului bugetar.
Consultările cu producătorii de petrol şi gaze din România ar putea conduce la un scenariu de compromis, în care redevenţele să fie crescute mai puţin, dar să fie introdusă şi o taxă pe profitul înregistrat din producţia de petrol şi gaze naturale, a adăugat Scargill.
"În plus, impozitul pe profit din România este semnificativ mai redus decât în multe alte ţări. Investitorii ar prefera o taxă crescută pe profit în locul unei majorări a redevenţelor, întrucât costurile şi pierderile sunt deductibile la calcularea taxei pe profit, în timp ce redevenţele se plătesc pe producţia brută", a spus analistul.
În timp ce aceste schimbări ar reduce atractivitatea pe termen mediu a regimului fiscal pentru explorare şi producţie în România, impactul negativ asupra climatului investiţional din acest sector ar fi limitat, estrimeză firma britanică.
Companiile care produc petrol şi gaze naturale plătesc în prezent redevenţe cuprinse 3,5% şi 13,5% din producţie, în funcţie de tipul zăcămintelor de hidrocarburi. Redevenţele au fost fixate în 2004 şi sunt valabile până în decembrie 2014 inclusiv, fiind stabilite prin legea de aprobare a contractului de privatizare a companiei Petrom, preluată de grupul austriac OMV.
Premierul Victor Ponta declara în vara anului trecut că România va avea în 2014 redevenţe pentru toate resursele sale naturale, care vor fi ridicate la media europeană. El a arătat că noile revedenţe ar putea fi aplicate mai devreme şi companiei Petrom, "în funcţie de negocieri" şi dacă va exista "un regim stimulativ".

5 comentarii :

Crystal Clear spunea...
Colonia Europei.
Ne-au preluat nu numai zăcămintele dar şi fabricile. Toată producţia românească este în mâinile străinilor prin tot felul de personaje aflate în puncte cheie in fabrici şi care decid la cine se livreaz. Românii sunt priviţi cu dispreţ, umiliţi , înjosiţi de nişte MAFIOŢI inculţi şi parveniţi cu aere de masoni. PENIBIL..
Ce poate fi mai oribil să vezi un astfel de comportament la 24 de ani de la revoluţie, după ce ai umblat pe străzi strgând "Libertate " ?

Riddick spunea...
Le merge, că-s mulţi tâmpiţi aici. I-a tembelizat Ceauşescu pe destui.
Crystal Clear spunea...
Şi-au dat mâna globaliştii cu securiştii şi au tâmpit în masa populaţi.
Nu numai la noi.

Riddick spunea...
La noi a (re)apărut circumstanţa agravantă - lichelismul intelectualilor, care n-au reuşit să creeze partide naţionaliste reale.
Crystal Clear spunea...
Da, aici e buba cea mare !

marți, 13 mai 2014

ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Un scandal extern abordat de Președinte ca pe maidanul politic intern

Prioritate de Dreapta



Evenimentul zilei :
Vicepremierul Federaţiei Ruse Dmitri Rogozin, a scris pe Twitter că România i-a interzis să zboare prin spaţiul său aerian la întoarcerea din Transnistria. Tot pe reţeaua de socializare, oficialul rus a notat că data viitoare va zbura deasupra României într-un bombardier rus. I-a interzis România lui Dimitri Rogozin să zboare pe deasupra teritoriului ei naţional? Dacă, da, în ce temei?
Dimitri Rogozin nu e Femeia cu barbă care a cîştigat Eurovisionul într-o Europă ahtiată după iarmaroace.
E vicepremier al Federaţiei Ruse.
Federaţia Rusă nu e Zanzibar şi chiar dacă ar fi, ţinînd cont că înaltul demnitar rus a fost într-o vizită oficială în Transnistria (vizită acceptată de Republica Moldova, căreia îi aparţine constituţional Transnistria), chestiunea dacă România i-a interzis zborul şi în baza cărei legislaţii internaţionale e una de maxim interes public.
Argumentelor acestora trebuie să le mai adăugăm unul, foarte important.
România, împinsă a fi un pion agresiv într-un conflict geopolitic între SUA şi Rusia, se află într-un moment de maximă tensiune cu Federaţia Rusă.
De aceea, opinia publică din România are dreptul de a fi informată în chip oficial, prompt şi exact, despre tot ceea ce fac oficialităţile româneşti în relaţia cu Federaţia Rusă.
Pe vremea lui Ceauşescu, autorităţile române luau, la cel mai înalt nivel, decizii de tip securistic.
Luate pe şest, ţinute în secret şi dibuite cu greu, eventual, într-o aluzie a lui Nicolea Ceauşescu sau într-un text nesemnat de pe ultima pagină a Scînteii.

Între timp, România a cunoscut 24 de ani de aşa-zisă democraţie.

Esenţa democraţiei constă, printre altele, în grija permanentă a autorităţilor de a informa opinia publică în privinţa deciziilor luate în politica internă şi externă.

Desigur, nu pretindem ca democraţia românească să împingă transparenţa pînă la dezvăluirea de către SIE a ofiţerilor acoperiţi din alte ţări sau SRI, a ofiţerilor acoperiţi din diferite instituţiile ale statului de drept.

O decizie de maxim inters public actual, cum e cea de a-i interzice unui vicepremier rus să zboare deasupra României, se impune să fie adusă la cunoştinţa opiniei publice.

Că lui Dmitri Rogozin i s-a interzis să intre în spaţiul aerian al României am aflat de la Dimitri Rogozin şi nu de la autorităţile noastre.

După ce scandalul a devenit public, autorităţile noastre s-au întors cu fundul la standardul european al transparenței democratice.

Premierul Victor Ponta n-a zis nici Miau!

Era ocupat să se dea în stambă ca spectator la Femeia cu barbă de la Eurovision.

Asta după ce i-a zis lui Stelică Tănase - Contracost ca prezentatoarea TVR să ne piseze cu vestea Înaltei prezenței românești în sală.

MAE a dat un Comunicat.

Nu despre interzicere, ci despre cutezanța lui Dimtri Rogozin de a invoca bombardierul.

În absenţa minimei transparenţe din partea Guvernului, ne aşteptam ca Traian Băsescu, preşedintele României, să informeze opinia publică în legătură cu acest conflict diplomatic.

Reacţia lui Traian Băsescu a fost stupefiantă.

Întrebat de jurnalişti, preşedintele României s-a mulţumit să declare misterios:

„Cei care au luat decizia cred că ştiu ce fac şi cum interpretează restricţiile puse unor persoane“.

Declaraţia, venită nu de la un autor de romane polițiste, ci de la şeful statului, nedumereşte:

1) Care autorităţi au decis?

2) În virtitutea căror restricţii?

Îl înţeleg pe domnul preşedinte că se afla la Timişoara nu ca şef al statului, ci ca şef al unui partid, PNP.

Era însă atît de greu să explice opiniei publice în chip civilizat că România a aplicat deciziile UE privind restricţiile vizindu-l pe Dmitri Rogozin.

Celor scrise de Dimitri Rogozin pe Twitter, Traian Băsescu le răspunde astfel într-un interviu dat pe loc, la Timișoara:

„La astfel de declaraţii eu nu pot avea decît o singură reacţie. Trebuie să aflăm cîtă vodcă a consumat Rogozin înainte să facă aceste declaraţii“.

Duminică după-amiaza, președintele a reluat acuzația în cadrul unui interviu acordat postului Digi tv, dovedind că e deja o viziune de politică externă.

Dincolo de faptul că declaraţia sună aiurea în gura unui politician acuzat de adversari că face declaraţii după ce consumă alcool, n-aveam noi dreptul, românii, la o abordare civilizată a scandalului Rogozin?

Înțeleg că președintele și premierul folosesc, în gîlceava lor internă, instrumentele maidanului politic.

De ce trebuie să le folosească și în planul politicii externe?

N-aş fi tresărit la secretomania şi lejeritatea cu care înalţi demnitari români au tratat scandalul Dimitri Rogozin dacă n-aş fi observat că multe alte întîmplări legate de poziţia României faţă de Criza Ucraineană sînt ţinute secrete în cel mai pur stil securist.

În presa străină apar fel de fel de informaţii despre mişcări de trupe pe teritoriul naţional.

N-ar fi normal să ştim şi noi, simplii cetățeni, despre ce-i vorba?!

Nu de altceva, dar dacă Puterea de la Bucureşti întruchipată de Preşedinte şi Premier, angajați într-o chelfăneală electorală, ne împinge într-un conflict militar făţiş cu Moscova, măcar să ştim de va trebui să sporim producția de coșciuge.

5 comentarii :

Crystal Clear spunea...
Este FOARTE, FOARTE GRAV ceea ce se întamplă
Riddick spunea...
Suntem atraşi într-un război care nu-i al nostru.
Crystal Clear spunea...
Sunt dezamagita de superficialitatea unora care ar avea capacitatea să înţeleagă ce se intamplă ,dar se ţin deoparte.
Lipsa de implicare, inacţiunea, superficialitatea sunt tot forme de colaboraţionism.
Ca să nu mai vorbesc că a început persecuţia economică din motive politice. PE FAŢĂ.
Există o reţea obscură de aşa- zişi "masoni" care supraveghează la milimetru acivitatea economică a fabricilor şi care dictează cu cine au voie să lucreze şi cine trebuie eliminat. Am avut două cazuri clare de "furnizori ai Casei Regale" care deşi iniţial au promis colaborare şi au făcut contracte , nu le respectă , după ce au primit directive pe linie obscura.

Riddick spunea...
O metodă este destructurarea economică a adversarilor. Implică o coordonare incredibilă, despre care nimeni nu face dezvăluiri.
Crystal Clear spunea...
Coordonarea este numai telefonică. Nimic nu este scris.Ca să nu lase urme şi să nu poată fi daţi in judecată, ci pur şi simplu nu se mai răspunde la telefon sau la mailuri.
Deodată tac toţi cei care au semnat contracte şi au participat la discuţii. Câteodată mai trimit mailuri de pe contul personal, care nu implică firma.Este INCREDIBIL .S-a ajuns până la nivel de minister de externe  ambasade, etc, etc. Sunt sprijiniţi numai românii care trăiesc în străinatate şi care au 2-3 cetăţenii: ungaro-româno-americană, sau canadiană sau germană, franceză etc.Românii care trăiesc în Romania sunt desconsideraţi, dispreţuiţi , umiliţi , şi în final persecutaţi politic. PUNCT.

duminică, 11 mai 2014

"Fără cultură subţire, subtilă, aticistă, venind de la humanişti de profesie, unde în paşte pe mă-sa vreţi să ajungem?"

Prioritate de Dreapta



Paul Everac, despre establişmentul cultural. Texte care revin în actualitate, de când cu decorarea "intelectualilor lui Băsescu".

Oamenii Măriei Sale

    O aschimodie lucind de importanţă a apărut de curând în două, trei rânduri pe micul ecran, proferând - cu dezinvoltura unui scrântit - stihuri abjecte şi aruncând priviri de nagâţ intoxicat, ca fascinat de propria sa turpitudine. Nu era, dacă am înţeles bine, un om prins cu arcanul pentru a fi dus legat la un adăpost sanatorial, ci era un emisar cultural român liber, care trăieşte şi ne ilustrează virtuţile la New York, în cadrul Casei noastre de Cultură. Era adică, printre altele, reprezentantul meu, bălos la gură, sifilizat la concepţie, şi care emitea profesional murdării urât-mirositoare în tigve americane, pentru a arăta cât de "înaintaţi" suntem.
   Cine dusese acolo această mostră de dizgraţie intelectuală altoită cu scârnă? Cine altul decât patronul său, care era dl. Patapievici şi care nu era la prima sa provocare, abia ieşit din manejul poney-ului pavoazat cu svastică. Acelaşi domn aruncase în nasul canadienilor un Eminescu mi se spune monstruos, după ce-l tăvălise pe poet şi prin bălăcăreala verbală, făcându-l de băcănie, ca pe unul ce astupă cultura, n-o mai îngăduie. Nici poporul care-l iscase pe Eminescu nu era tratat mai cu clemenţă, ci relegat în regn fecaloid de dl. Înaintestătător Cultural, şi el, într-un fel, reprezentantul meu, şi al Dumneavoastră.
   Dar pe dl. Patapievici cine îl pusese în pită? Dl. Preşedinte Băsescu, acest gentleman jucător care se joacă printre altele şi cu a noastră cultură românească la stilul smuls şi împins, încercând să-şi facă loc cu coatele pe unde n-a umblat niciodată. Acest dandy, acest arbiter elegantiarum, civilizat şi cultivat la vorbă şi gest, care a înţepenit manşa culturii pe dreapta, amorţind-o acolo, încât ne rotim cu vreo 4-5 sibariţi elitari în cerc şi de-acolo nu ne mai scoate nimeni, şi-a pus pecetea nobilă pe tot ce ne reprezintă şi a devenit volens-nolens patronul pionului care devarsă imondice la New York.
   Dacă dl. Băsescu nu era jucător, el putea face ureche surdă şi, învăluit în propria sa majestate, dădea jos de pe mantia-i bordată cu catifea omizile degenerate, cu care putea pretinde că n-are nicio legătură. Dar acum juvetele care defechează, urinează şi o ia la cioc în public cu atâta antren e pus acolo cu degetul, indirect, al domnului Băsescu, face parte dimpreună cu dl. Patapievici din trena lui şi din joaca lui. Ca şi crupa măgăruşului hitlerist. Iar vituperarea şi bombănirea poetului naţional intră în strategia şi zestrea domnului Preşedinte. Ca multe alte silnicii şi degenerescenţe. E un spirit de echipă şi nu avem ce face: c'est à prendre ou à laisser. Aschimodia poartă culori băsesciene, iar eu dacă vreau s-o resping, s-o alung din reprezentarea mea, trebuie să-l alung pe dl. Băsescu. Eu ca să scap de tartufismele dulceag-izmenite ale dlui Patapievici trebuie să scap de dl. Băsescu. Eu ca să mă scutur de elitismul cocoşat şi cosmopolit ce deferlează ca o spumă cenuşie asupra noastră trebuie să mă scutur de preşedintele jucător, dl. Băsescu, care şi-a agăţat mulţi muţunache de picioare: dai în ei, dai în şeful!
   Dacă nu era jucător, dl. Băsescu putea să scuipe şi să înjure cât voia, putea să hăhăie cât poftea, el tot elegant şi prezidenţial se prezuma a fi, purta o togă mai puţin năduşită de băile de mulţime. Dar aşa, pârţurile trase de nagâţul nefericit şi (se presupune) drogat în nările newyorkezilor pleacă de la jucăuşa Prezidenţie prin înţeleptul domn Patapievici, care se joacă şi el cu noi, fecalele. Şi sprinţara dnă Ridzi atârnă de picioarele dlui Băsescu, şi dna Udrea, şi cine ştie câte alte cadâne risipitoare de euroi de criză. Garda băsesciană nu face economie, nici macar la gafe.
   Numai că oamenii de ambe sexe ai Măriei Sale i-au cam mâncat creditul la Bucureşti şi i-au cam băsit reputaţia la New York. Păcat!

http://htdig.informatia.ro/cronicaromana/afisez.php?sid=98094&date=2009-08-26&afisez=local



Regulatorii humanişti

   Când Preşedintele Băsescu a venit la Putere, el avea de partea sa, drept calităţi majore incontestabile, o gură bogată pe care francezii o numesc "la gueule" iar românii de baltă "papagal"; o ştiinţă neînfricată a conducerii vaselor de comerţ prin marea tulburată, plină de spume, zbuciumându-se în strâmtori, şi o ştiinţă a conducerii de agenturi navale profitabile pentru statul socialist.
  
Înfruntase furtuni cu glas şi cu ochi de vultur, cu privirea pe sextant, călărise zodiile, se strecurase prin taifunuri geografico-politice, scăpase indemn de persecuţiile dictatoriale. Dar cum toate au o limită omenească, avea şi un defect major, de neîntrecut: nu-l citise pe Cărtărescu. Mai mult: nici nu auzise de el. În nicio oră, ageră sau somnolentă, de cart la pupa, nu-i căzuse în mână aşa ceva. Când a fost întrebat, bravul matroz, altfel fără frică şi reproş, s-a bâlbâit, a devenit timid, a rostogolit vorbele care înainte săreau ca nişte castane pe jăratec şi a recunoscut, da, că poartă acest grav handicap, angajându-se să-l lichideze cât mai curând. Cum era să conducă România neştiind cine e Cărtărescu?
   Curând a aflat că există şi o zonă de înaltă literatură şi înaltă filosofie în ţara pe care urma să o ia în mână, şi că marii protagonişti humanişti, mai daţi în mă-sa decât deocheaţii băieţi deştepţi, s-ar cuveni să stea in jurul său, cu periţiile lor, ca o salbă de nestemate în jurul unei frunţi uşor dezgolite, după tăierea moţului prezidenţial. Şi i-a strâns degrabă pe humanişti la Curte, începând să-i scarpine pe greabăn şi să le dea potricale şi dulceţuri, uitându-se cât mai atent la gura lor iscusită, înveşmântată aforistic şi deşteaptă nevoie mare. Nu sunt sigur că a dus romanul lui Cărtărescu până la capăt, de Orbitor ce e, însă de străduit s-a străduit. În schimb, cărţulia "De ce iubim femeile?" şi-a aşezat-o în sigurantă la căpătâi. Nu sunt sigur nici că a parcurs opera completă a celorlalţi trei dintre marii noştri filosofi postdecembrişti, deşi nu era un efort prea mare cantitativ, iar calitativ e liber fiecare să priceapă sau nu, d-aia e democraţie. Mi se spune că şi în angeologie şi în teoria limitelor (peratologie) şi în sociologia Omului Recent, domnul Traian Băsescu a făcut sensibile progrese, lucrând cu zel, ca să nu fie ajuns din urmă de domnul Becali. Acum România poate fi guvernată ceva mai bine.
   Mai ales că băieţii care ne asigură Curtea, cum o făceau cândva Corneille, Racine şi Boileau, dar şi Bossuet şi Molière, la celălalt exemplar, al Franţei, acela cu perucă, şi aburcat în rangul XIV, ei bine, aceşti băieţi au început să dea şi directive, să spună ce trebuie să facă Preşedintele, să-l reguleze în sensul cel mai nobil al cuvântului, adică să-i impună nişte reguli de comportare, nu numai în trenul regal, dar şi în politica locală sau mondială. Preşedintele cunoaşte bine comportamentul la "Potcoava", dar nu cunoaşte încă suficientă filosofie şi morală politică. Şi iată că în "Evenimentul zilei" de ieri se ridică generos regulatorul, nu demult necunoscut, domnul Cărtărescu, şi-i spune elevului sau, spudeu neajutorat (abil numai pe mare când e ceaţă) cum să procedeze şi să se delimiteze de aceşti monştri care compun partidul prezidenţial, adică cum să bage spaima în echipajul comandat şi instruit chiar de el. Până să se înspăimânte echipajul, mi-e teamă că se va înspăimânta chiar Preşedintele nostru, biruitor în luptă cu nume de Traian, când se va vedea că a supărat a doua oară pe domnul Cărtărescu, că merită deci din plin o astfel de regulaţiune. Dacă se mai asociază şi ceilalţi 2-3 filosofi postdecembrişti ai ţării (în capul listei-tip de 300 de semnături pe care poţi să-i scoli şi noaptea şi să nu le spui despre ce e vorba că tot semnează) e de oaie! Humaniştii regulatori nu-şi fac decât datoria. Doar pentru asta sunt scărpinaţi şi purtaţi de colo-colo cu vagonul lui Carol al II-lea!
   Iar domnul Cărtărescu, mult târşit în politică, trebuie crezut în tot ce spune sau cere, de către acest "grand bète" care şi-a permis să-l ignoreze aproape jumătate de secol. Fără cultură subţire, subtilă, aticistă, venind de la humanişti de profesie, unde în paşte pe mă-sa vreţi să ajungem?