Nu mai există reguli. Mascarada s-a încheiat.

Prioritate de Dreapta

Mi s-a părut utilă repostarea unui articol mai vechi (din 2012).

Trebuie să înţelegeţi că „echipa internaţională” nu va mai respecta „regulile nescrise”. Nu mai există reguli. Mascarada s-a încheiat. Nu aveţi altă soluţie decât să terminaţi cu mimatul patriotismului şi să începeţi să faceţi fapte concrete. Numai aşa veţi obţine credibilitate. Contrar opiniei “populare”, Marile Puteri negociază în mod diferit în funcţie de personalitatea contrapartenerului de dialog. Golanii mercantili sunt trataţi golăneşte, iar oamenii serioşi pot avea acces la anumite propuneri absolut inaccesibile pentru haita de escroci, însă trebuie luat în calcul că seriozitatea nu se declară, ea se demonstrează.

Cronica Română .com:

Victor Ponta şi „amurgul” SRI

[...] Echipa de la SRI a crezut că are o soluţie alternativă. Operaţiunea de debarcare a lui MRU, susţinută inclusiv de anumite forţe din exterior, a fost o mişcare inspirată şi, la un anumit moment, s-a creat impresia că în disputa anumitor grupuri din SRI şi SIE s-a ajuns la o egalare de scor. Din păcate, planul implementat a avut o verigă slabă care a dus la prăbuşirea întregii operaţiuni. Iosif Stalin avea dreptate atunci când spunea că orice problemă are un nume şi un prenume. În cazul dat, problema se numeşte Victor Ponta.

Postul de prim-ministru nu putea fi încredinţat unei persoane atât de imature, manipulabile şi vulnerabile. Suntem conştienţi că, din perspectiva multor dintre decidenţii din interiorul „structurii”, asemenea caracteristici par fi pozitive, facilitând controlul asupra persoanei, dar aceste caracteristici pot fi folosite şi de oponenţi, ceea ce s-a şi întâmplat. Suntem aproape cerţi că o persoana foarte respectată din interiorul „structurii” a spus colegilor ceva de genul „ăsta micu’, va face ce-i spun eu” şi chiar avea anumite argumente în susţinerea acestei teze. Problema este că „micul Titulescu” s-a dovedit a fi prea infatuat şi prea îndrăgostit de reverenţa şi „fiţele” de care beneficiază un prim-ministru, iar pârghiile de control s-au dovedit a fi prea slabe pentru a ţine în frâu un personaj speriat de posibilitatea de a-şi pierde „maşinuţele”. Scandalul cu „dottore” a fost un prilej pentru a-i arăta pisica lui Victor Ponta şi, în mod cert, i s-a arătat că are suficiente „schelete în dulap” pentru a fi terminat din punct de vedere politic. Aici, echipa din spatele lui Ponta a eşuat lamentabil, ceea ce se vede din acţiunile ulterioare are primului ministru care a fost „terminat” din punct de vedere moral. Mesajul echipei către Ponta trebuia să fie următorul: „Victore, nu contează plagiatul. Nimic nu contează dacă vei merge până la capăt, dacă le vei tăia fluxurile financiare şi vei scoate în public dosarele pe care le vom livra. Electoratul o să uite imediat de problemele tale, iar tu vei rupe gâtul echipei adverse.” Poate, s-a încercat transmiterea unui asemenea mesaj, dar se vede că efectul a fost nul.

În ultimele zile, s-a văzut clar care au fost condiţiile care i-au fost impuse de „echipa internaţională”:

1. Intrarea în insolvenţă a Hidroelectrica şi trecerea ei de sub controlul guvernului sub controlul unui administrator judiciar care (ce coincidenţă!) este şi Marele Orator al Marii Loji Naţionale.

2. Sacrificarea ritualică a lui Adrian Năstase

3. Sacrificarea deputatului Ion Stan, care a fost retras din funcţia de preşedinte al PSD Dâmboviţa, urmând retragerea sprijinului politic şi excluderea din partid (detalii: http://www.cotidianul.ro/deputatul-ion-stan-in-mare-conflict-cu-victor-ponta-186574/ )

Evident, lista nu este completă şi mai urmează multe acţiuni dureroase.

Pentru orice persoană raţională este absolut clar că linşajul lui Ion Stan nu are nicio legătură cu rezultatele obţinute de PSD Dâmboviţa la alegerile locale, ci este provocat de activitatea domniei sale în calitate de vicepreşedinte al comisiei parlamentare de control asupra SRI. De facto, în ultimele luni, Ion Stan a funcţionat în calitate de purtător de cuvânt al acestei instituţii, fiind capabil să spună şi să scrie anumite lucruri pe care organizaţia nu le putea spune în mod oficial. Din perspectiva „echipei internaţionale”, Ion Stan a comis multe păcate capitale (http://www.cotidianul.ro/cauta/?cautat=Ion+Stan&x=0&y=0 ): a scos la iveală anumite legături dubioase ale premierului MRU, a publicat date despre şmenurile din industria apărării, a deconspirat „grupul de parapsihologi din strada Povernei” etc. Acum, Ion Stan a fost „terminat” personal de Victor Ponta, probabil pentru ca noii stăpâni să se convingă de fidelitatea „micului şi şantajabilului Titulescu”. Echipa din care face parte Ion Stan a ripostat prin publicarea listelor de „colonei” şi „generali” clociţi în tandem de Oprea şi Băsescu, dar este evident că situaţia necesită măsuri mult mai radicale.

Din nou, profităm de specificul publicaţiei noastre, care ne permite să oferim câteva idei pentru Ion Stan & Co. În stilul caracteristic, o facem pe şleau şi fără menajamente:

1. Nicio persoană şi nicio organizaţie serioasă nu vor crede vreodată în legenda „am vrut să salvăm ţara, dar nu s-a putut”. Suntem siguri că v-ar place să beneficiaţi de aura unor „luptători pentru interesul naţional” care au fost „maltrataţi de sistem”, dar nu vă crede nimeni. Aţi fost o parte integrantă a sistemului, aţi beneficiat de pe urma lui, iar acum trebuie să aveţi decenţa să nu insultaţi inteligenţa potenţialilor aliaţi prin etalarea „poveştilor patriotice”.

2. Încercarea de a regla situaţia prin intermediul forţelor politice existente a eşuat. Este nevoie de crearea unei noi structuri politice. Timpul este scurt.

3. Trebuie să înţelegeţi că „echipa internaţională” nu va mai respecta „regulile nescrise”. Nu mai există reguli. Mascarada s-a încheiat. Nu aveţi altă soluţie decât să terminaţi cu mimatul patriotismului şi să începeţi să faceţi fapte concrete. Numai aşa veţi obţine credibilitate. Contrar opiniei “populare”, Marile Puteri negociază în mod diferit în funcţie de personalitatea contrapartenerului de dialog. Golanii mercantili sunt trataţi golăneşte, iar oamenii serioşi pot avea acces la anumite propuneri absolut inaccesibile pentru haita de escroci, însă trebuie luat în calcul că seriozitatea nu se declară, ea se demonstrează.

4. Aveţi foarte puţin timp la dispoziţie. „Echipa internaţională” vă pregăteşte „un amurg al zeilor” (sapienti sat) şi soarta lui Adrian Năstase vă aşteaptă şi pe voi, dacă nu veţi lua deciziile corecte.

Vă dorim să aveţi înţelepciunea de a lua deciziile corecte.

Germania coace destrămarea României. Uneltele transpartinice au fost "activate".

Prioritate de Dreapta

Un articol îngrijorător la Inpolitics. A se observa că nu este vorba despre vreun demers unguresc care ar intenţiona anexarea (fie ea şi parţială) a Transilvaniei, ci de o serie de acţiuni care urmăresc (într-o primă etapă) fixarea în conştiinţa colectivă a conceptului identitar de "ardelean". Desigur, următorii paşi se pot uşor deduce: regionalizare-federalizare-referendum-secesiune. În paralel cu moşmondirea "SUE". Şi peste tot, participare germană sau austriacă (cea comună cu "reprezentanţii statului", că mai sunt şi acţiuni ungureşti "unilaterale").
Articolul menţionează printre conjuraţi "mediul academic din Cluj" - desigur, o aluzie la Universitatea Babeş-Bolyai, care s-a afirmat de ceva vreme drept un adevărat centru de propagandă antistatală şi antinaţională. La UBB predă Vasile Puşcaş (PSD), negociatorul principal al părţii române la aderarea la UE, care a primit o catedră sponsorizată de UE (de "studii europene" sau cam aşa ceva), şi tot aici a avut loc (în 2008) o conferinţă găzduită de Andrei Marga (PnL), al cărei subiect era destructurarea statelor naţionale şi crearea "Statelor Unite ale Europei" (Conferinţa internaţională România şi viitorul Europei. Contribuţii româneşti la proiectul "Statele Unite ale Europei"). De asemenea, mulţi dintre semnatarii Manifestului regionalizării (din 2001) au avut sau mai au conexiuni la UBB. Apare şi Boc, care este promovat agresiv de postul TV Transilvania Live şi de angajatul acestuia, Sabin Gherman (autorul manifestului "M-am săturat de România", din 1998), în vederea unei eventuale candidaturi prezidenţiale.

Mişcări ciudate in Transilvania: ce jocuri face Emil Boc?

După debarcarea de la șefia guvernului și a PDL, Emil Boc a ieșit din lumina reflectoarelor și a tulit-o înapoi, la Cluj, de unde nu se mai prea aude de el, cu excepția opiniilor unora legate de șansele sale la președinția României, în 2014.
Pînă la a ajunge, însă, președintele tuturor românilor, Boc se implică în niște manevre cel puțin dubioase, care lasă loc unor speculații de cu totul altă natură.

Un eveniment care a scăpat atenției presei de la noi s-a petrecut în luna octombrie, la Munchen. Mai precis, despre el s-a scris în cîteva articole de business, dar fără anumite detalii demne de luat în seamă.
Între 7 și 9 octombrie, Camera de Comerţ şi Industrie Româno-Germană a organizat pentru a doua oară standul comun al României la EXPO REAL München - cel mai mare târg european pentru proiecte imobiliare şi investiţii la nivel internaţional.

În calitate de expozant s-au aflat firme românești, primării de municipii șamd
scopul fiind promovarea de programe investiţionale. În plus, la ediţia din acest an EXPO REAL și-a propus să aducă în centrul atenţiei ţările din Europa Centrală, Europa de Est şi Sud – Est, ceea ce a făcut ca, în programul de conferinţe al Forumului de Investiţii, aceste ţări să fie plasate în prim-plan.

Potrivit presei de la noi, „România ca destinaţie investiţională” a fost tema majoră propusă pentru conferinţă de Camera de Comerţ şi Industrie Româno-Germană, prin intermediul căreia s-a dorit trezirea interesului investitorilor străini pentru piaţa românească. Din partea Guvernului României, la conferinţă a participat Costin Mihalache, consilier de stat la Cancelaria Primului Ministru, care a transmis participanţilor disponibilitatea şi dorinţa României de a atrage şi sprijini investitorii străini.

Numai că, în timp ce reprezentantul guvernului și cei ai C.C.I. Româno-Germană vorbeau despre oportunitățile de investiții în România, cîțiva pași mai încolo, un stand expozițional măricel avea o cu totul altă viziune (vezi foto).

 
Mai precis, o serie de companii, plus reprezentanți ai administrației locale și județene clujene și ai mediului academic din Cluj s-au reunit într-un stand comun, sub numele generic ”Transylvania Evolution” (Evoluția/Dezvoltarea Transilvaniei) girat de însuși Emil Boc, primarul orașului de pe Someș și de Horea Uioreanu, președintele CJ.

Tot în cadrul evenimentului, a fost organizată o conferință comună cu tema "Transylvania - building an Innovation Region".

Scenariul fusese pregătit din timp, cu grijă, odată ce o decizie a consiliului local Cluj din septembrie aloca bani de la bugetul primăriei lui Boc pentru organizarea standului ”Transylvania Evolution”.
Dacă firmele clujene ar fi promovat strict imaginea municipiului condus de Boc ori a județului în cauză, ar mai fi fost cum ar mai fi fost.

Numai că brandul promovat de ardelenii sus-pomeniți a fost al întregii Transilvanii, lucru mai greu explicabil.

De altfel, pe siteul oficial al Transylvania Evolution sunt aruncate, ca într-o doară, informații precum cea conform căreia PIB-ul pe cap de locuitor din Transilvania este cu 10 procente mai mare decît media țării, ori că Transilvania are un aport la PIB-ul național de peste 35% din totalul acestuia.
Încă mai grav, la standul de la Munchen și în pliantele publicitare distribuite zecilor de mii de vizitatori, harta Transilvaniei era atent decupată și mărită în raport cu restul țării (vezi foto).

Vasăzică, noua strategie de imagine a României este promovarea pe bucăți?
Interesant, mai ales din partea unui politician, Emil Boc, căruia în mod oficial (și neconstituțional) i s-a cedat acum un an de către șeful statului dreptul de primi onorul de Ziua Marii Uniri.

Situația este cu atît mai delicată cu cît Estul Europei a reînceput să fiarbă, și se vorbește tot mai intens de revenirea Moldovei la România, dar și de un posibil referendum prin care Transilvania ar putea deveni provincie de sine stătătoare, după modelul referendumului scoțian, programat anul viitor.

Cînd la un eveniment de dimensiunile Expo Real Munchen, ultramediatizat în cercurile economice mari ale lumii – și încă la o ediție care urmărea oficial promovarea aparte a statelor din Est - se face un asemenea lobby pentru provincia istorică Transilvania în dauna României, în ansamblu, ceva nu e în regulă oricît de relaxat ai privi situația.

În aceste condiții, se pune întrebarea legitimă: ce jocuri oculte se fac în Transilvania?

Lista vânzătorilor

Cum s-a votat legea care permite străinilor achiziţionarea de terenuri agricole ca persoane fizice. Legea a fost trimisă la promulgare pe 19 decembrie, la doar două zile de la votul final, în loc de cele cinci zile regulamentare în care se poate contesta constituţionalitatea (la CCR). Nu s-a contestat la CCR, iar promulgarea anticipez că va avea loc înainte de 1 ianuarie (când legea "trebuie" să intre în vigoare), deşi termenul-limită al promulgării este de 20 de zile. Au "defectat" (voturi DA) senatorul PDL Alexandru Pereş, un adept al regionalizării chiar şi în varianta USL, şi deputaţii PP-DD Andrei-Răzvan Condurăţeanu şi Ioan Hulea, care au trecut apoi la UNPR. Bazele s-au pus odată cu Constituţia din 2003, adoptată printr-un referendum falsificat, când s-a scos dispoziţia constituţională (Art. 41 din Constituţia din 1991): "Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor". Senat (9 decembrie 2013):

Grup	Pentru	Împotrivă	Abţineri	Nu au votat
PC	5			1
PD-L	1	4	7
PNL	29
PP-DD		7
PSD	58		1
UDMR		1	1

Cărtărescu, angrenat în lobby-ul care cere o "reglementare internaţională" a Internetului

Prioritate de Dreapta

Sub masca "protejării vieţii private" se duce un atac pe mai multe planuri: contra serviciilor secrete din statele occidentale (cu trimitere la SUA, mai ales după "dezvăluirile" lui Snowden), contra cooperării şi încrederii dintre aliaţii occidentali, şi contra libertăţii Internetului, cerându-se o reglementare a sa la nivel internaţional.
Pe 10 decembrie (Ziua Internaţională a Drepturilor Omului) s-a lansat petiţia A STAND FOR DEMOCRACY IN THE DIGITAL AGE (O LUARE DE POZIŢIE PENTRU DEMOCRAŢIE ÎN ERA DIGITALĂ), semnată de câteva sute de "scriitori independenţi" (de fapt, stângişti şi globalişti, unii cu vechi ştate de militantism). Printre ei şi Mircea Cărtărescu, care afirmase că iese din viaţa publică (nu şi din coteriile ICR, că de acolo-i mai iese... mălai).
Chestiunea este ambalată cam aşa:

[...] CEREM DREPTUL tuturor oamenilor de a hotărî, în calitate de cetăţeni democraţi, în ce măsură datele lor personale pot fi legal colectate, stocate şi procesate, şi de către cine; de a obţine informaţii despre locul în care sînt stocate datele lor şi despre cum sînt folosite; de a obţine ştergerea acestor datelor în cazul în care au fost colectate şi stocate ilegal. 

FACEM APEL LA TOATE STATELE ŞI CORPORAŢIILE să respecte aceste drepturi.

FACEM APEL LA TOŢI CETĂŢENII să se ridice şi să apere aceste drepturi.

CEREM NAŢIUNILOR UNITE să recunoască importanţa centrală a protejării drepturilor civile în era digitală şi să creeze o Cartă Internaţională a Drepturilor Digitale.

CEREM GUVERNELOR să semneze şi să adere la o astfel de convenţie.

Iar pe 13 decembrie s-a reunit (la Londra) The Panel on Global Internet Cooperation and Governance Mechanisms, adică un fel de organism ad-hoc care ar urma să ţină reuniuni periodice (asta a fost doar prima) pe tema reglementării la nivel global a Internetului.
Prin toamnă, aceleaşi preocupări şi la ONU. Şi acelaşi pretext - "protejarea datelor private".

Recentralizaţi decizia. Dacă vreţi un stat funcţional.

Prioritate de Dreapta

Puţini din acest guvern îşi dau seama că se află în faţa unui nod gordian. România nu mai poate funcţiona cu 1,2 milioane de bugetari şi cu peste 200 de instituţii autofinanţate, rupte din ministere. Tăiaţi acest nod gordian şi aduceţi statul la maximum 800.000 de angajaţi, dând prioritate veniturilor profesorilor şi medicilor, şi mai avem o şansă!

Ziarul Financiar:

Actuala formulă de spargere a ministerelor în case/agenţii/companii naţionale este depăşită. Desfiinţaţi şi recentralizaţi decizia pentru că altfel mâlul administrativ va copleşi ţara

Nicio altă guvernare nu a fost atât de preocupată de imaginea publică aşa cum este cea instalată la Palatul Victoria în mai 2012 sub conducerea premierului Victor Ponta.

Ştiind că a ajuns la putere ca urmare a unor tiruri de mitralieră, obuze şi rachete desfăşurate asupra guvernului Boc de către mass-media, uneori pe nedrept, dar de cele mai multe ori pe drept, guvernul actual are ca primă preocupare câştigul de imagine.

De aici şi explicaţia faptului că există decizii care sunt întoarse dacă este observată o încordare prea mare în media. Este cazul accizei suplimentare pe benzină şi motorină, introdusă de noul guvern pentru bugetul pe 2014.

Cu toată că pur şi simplu nu are bani ca să acopere cheltuielile prognozate pentru 2014, în faţa declanşării unor critici virulente din aproape toate direcţiile privind acciza, iată că premierul Ponta a cedat în faţa preşedintelui Băsescu şi a acceptat amânarea taxei speciale.

De unde vor veni cele 500 de milioane de euro cu care această acciză nouă „cârpea“ bugetul pe 2014? Nu se ştie. Vor fi stabilite „măsuri compensatorii“, afirmă înalţi oficiali din Ministerul Finanţelor, când va veni delegaţia FMI.

Probabil, ca să fie siguri că deficitul va rămâne în parametri, FMI va cere până la urmă o majorare a impozitului pe venit cu două puncte procentuale, de la 16 la 18%, ceea ce ar aduce exact banii lipsă la venit. Astăzi, din impozitul pe venit se strâng 5 miliarde de euro, ceea ce la 16 puncte procentuale impunere înseamnă că un punct procentual aduce circa 300 de milioane de euro.

A fost o luptă mare între FMI şi guvern privind închiderea pe un deficit de 2,2% din PIB a bugetului pe anul viitor în condiţiile în care Fondul a prelungit şi pentru 2014 încasările proaste de venituri de pe primele nouă luni ale acestui an. FMI a cerut această nouă taxă pe carburant, pentru a fi sigur că poate fi colectat uşor şi se şi plăteşte.

Iar guvernul, în loc să internalizeze o scădere de cheltuieli pentru a se încadra în cheltuieli, a acceptat. Nefiind destul de tare pe picioare, în faţa unui curent de opinie total advers, fără alt suport extern, triada Ponta-Voinea-Chiţoiu a dat înapoi şi a anunţat amânarea impunerii noii accize, mai întâi numai pe motorină şi apoi, iată, şi pe benzină.

Aşteptat şi votat ca Mesia de către oameni, acest guvern ar fi trebuit să treacă la reformarea fundamentală a statului, însă după doi ani fără patru luni de guvernare arată că misiunea sa a fost numai de a se aşeza la „masa pradei“.

În timp ce guvernul Boc a adus numărul de bugetari la un nivel cu 200.000 mai redus faţă de decembrie 2008, guvernul Ponta i-a păstrat pe toţi cei preluaţi în mai 2012, mai puţin cu o neglijabilă cantitate de 8.000, adică un minus de 0,6% din cei 1,2 milioane de bugetari existenţi în tot ceea ce înseamnă structuri publice - guvern, autorităţi locale, instituţii autofinanţate. Nu mai vorbeşte nimeni de urgenţa destrămării caracatiţei administrative. România este sufocată de agenţii, case naţionale, autorităţi, companii şi alte tipuri de instituţii înfiinţate în coordonarea/subordonarea/autoritatea premierului sau a ministerelor. Miniştrii au rămas miniştri doar cu numele, pentru că în jurul guvernului s-a ţesut o plasă administrativă în care şi cine ar vrea să se descurce şi să încerce s-o ducă într-o direcţie sau alta nu ar putea.

Spre exemplu, iată că guvernul a adoptat în sfârşit bugetul, însă cei mai mulţi bani nu sunt pe mâna semnatarilor - adică premierul şi miniştrii săi -, ci există personaje care conduc instituţii cu bugete de miliarde de euro aflate departe de lumina reflectoarelor.

Astfel, Ziarul Financiar îi prezintă astăzi pe cei mai importanţi trei oameni din statul român ca nivel al fondurilor pe care le au sub semnătură şi în administrare: şefii Casei de Pensii (11 mld. euro cheltuieli, 8 mld. euro venituri), Casei de Sănătate (5 mld. euro venituri şi cheltuieli) şi CNADNR (1,4 mld. euro cheltuieli, 300 mil. venituri din rovinietă).

Ei sunt însă numai vârful aisbergului. Sunt peste 200 de instituţii din România desprinse din ministere, cu bugete proprii, unde la fiecare schimbare de guvern se aşază, ca nişte stoluri de grauri flămânzi pe viile neapărate, zeci de mii de politruci care abia aşteaptă schimbarea de guvern pentru a trece la acţiunea de prădare a bunurilor publice.

Destrămarea instituţională a deresponsabilizat administraţia şi i-a micşorat eficienţa până la minim.

Trebuie până la urmă luată o decizie. Dacă ANAF-ul e cel care strânge în mod real banii din teritoriu şi pentru Casa de Sănătate, şi pentru Agenţia de Şomaj, şi pentru Casa de Pensii - deci funcţionarea acestora la nivel de relaţie financiară cu companiile a fost în mod necesar centralizată pentru că altfel era lipsită de eficienţă - de ce ar mai fi necesară existenţa acestor instituţii? Inclusiv ANAF-ul - de ce nu poate fi Ministerul Finanţelor cel care să se ocupe direct de colectarea banilor?

Puţini din acest guvern îşi dau seama că se află în faţa unui nod gordian. România nu mai poate funcţiona cu 1,2 milioane de bugetari şi cu peste 200 de instituţii autofinanţate, rupte din ministere. Tăiaţi acest nod gordian şi aduceţi statul la maximum 800.000 de angajaţi, dând prioritate veniturilor profesorilor şi medicilor, şi mai avem o şansă!

Actuala formulă de spargere a ministerelor în case/agenţii/companii naţionale este depăşită. Aici este o decizie strategică pe care numai un guvern cu 70% voturi o poate lua, dacă liderii săi au un minim de viziune, inclusiv pentru propria supravieţuire politică: desfiinţarea Casei de Sănătate, a Casei de Pensii, a Companiei de Drumuri, a Agenţiei de Ocupare a Forţei de Muncă, inclusiv a Agenţiei de Administrare Fiscale şi a cel puţin încă 150 de instituţii şi parainstituţii, adevărate excrescenţe instituţionale pe corpul administraţiei centrale. Desfiinţaţi şi recentralizaţi decizia, pentru că altfel mâlul administrativ va copleşi ţara.

Merkel: "Statele europene trebuie să poată fi mai bine controlate de către Bruxelles"

Prioritate de Dreapta

Ce spui, fă, cocoşato ?!
Deutsche Welle:
"Germania nu poate fi puternică decât într-o Europă solidă"
Un mai bun control al statelor UE
În viitor, prevenirea va fi cuvântul de ordine în UE, a declarat lidera creştin-democrată. Statele europene trebuie să poată fi mai bine controlate de către Bruxelles, previndu-se astfel eşecurile economice.
Până acum, recomandările Comisiei Europene în privinţa reformelor necesare în statele membre au fost primite "cu mai multă sau mai puţină bucurie", a continuat Merkel, care a punctat că aceste recomandări nu au avut caracter obligatoriu. Berlinul nu ia în calcul o schimbare majoră în acest sens, însă îşi exprimă speranţa ca în Consiliul European se vor face progrese la acest capitol. În context, Angela Merkel nu exlude posibilitatea modificării tratatelor europene.

7 comentarii :

Simeone spunea...

caracter obligatoriu = dictatura

decembrie 18, 2013

Anonim spunea...

Adiiiiiiiiiinc si riscant !!!

decembrie 18, 2013

Anonim spunea...

http://www.frontpress.ro/2013/12/interviu-cu-liderul-zorilor-aurii-ne-dorim-o-alta-europa-alaturi-de-rusia.html

decembrie 18, 2013

Riddick spunea...

Mihaloliakos ăla şi partidul lui sunt aliaţi ai Rusiei. O vreme m-au indus în eroare. Sunt la fel ca Jobbik, care de fapt sunt anti-NATO şi anti-Vest (Viktor Orban nu i-a avut lângă el la investire sau la trecerea noii Constituţii conservatoare a Ungariei, au votat împotrivă, ca şi socialiştii).

Asta nu scuză comportamentul ticălos al clicii pepe-socialiste de la Atena împotriva lor, şi despre care am scris aici:

 http://riddickro.blogspot.ro/2013/10/democratia-fost-asasinata-la-atena.html

decembrie 19, 2013

Anonim spunea...

Actiunea si reactiunea !!!
http://www1.agerpres.ro/externe/2013/12/19/-corespondenta-david-cameron-si-a-reafirmat-la-sosirea-la-summitul-ue-opozitia-totala-fata-de-o-aparare-europena-comuna-17-07-09

decembrie 19, 2013

Anonim spunea...

Hai ca vine de se leaga !!!
http://www1.agerpres.ro/externe/2013/12/19/-corespondenta-presedintele-pe-critica-mecanismul-propus-de-ministrii-europeni-de-finante-privind-uniunea-bancara-18-19-02

decembrie 19, 2013

Riddick spunea...

Cameron a cedat la punctul principal, uniunea bancară. Aia cu "Armata UE" nu acum se pune în discuţie, se lasă după alegerile europarlamentare, acum - doar tatonări.

Bail-in Băsescu şi Bail-in Voinea

Prioritate de Dreapta

• de văzut şi "Desigur, UE nu fură, ci urgiseşte"

BURSA:

DOI FRAŢI DE CRUCE ROŞIE
Bail-in Băsescu şi Bail-in Voinea

      Nerabdător să ne distrugă sistemul bancar şi afacerile, ministrul bugetului Liviu Voinea şi-a exprimat dorinţa, la Bruxelles, în cadrul reuniunii Consiliului extraordinar ECOFIN, de miercuri, 18 decembrie, ca furtul banilor depuşi în bănci prin mecanismul de "bail-in" să devină legal cât mai curând şi să fie efectiv de la întâi ianuarie 2016.
     Întrucât avem norocul să nu facem parte, încă, din Zona Euro, prevederile stupefiante adoptate de UE în privinţa confiscării depunerilor din bănci, pe modelul din Cipru, nu ni s-ar aplica, dacă nu am adera la proiectata Uniune bancară a continentului.
     Dar preşedintele Traian Băsescu este, conform propriilor spuse, un entuziast al Uniunii bancare.
     Sinteza nerăbdării lui Voinea cu entuziasmul lui Băsescu ne condamnă să urmăm destinul stupid rezervat Europei de cele mai întunecate minţi financiare ale Uniunii Europene; în faţa pericolului să ne fie şterpeliţi banii din bănci, ni-i vom retrage, în masă, căutând o altă soluţie de păstrare a agoniselii, iar afaceriştii vor căuta să-şi deschidă conturi pe alte meleaguri decât cele europene.
     Culmea ironiei, acestui mecanism i-a fost acordat titlul de "mecanism de salvare a băncilor", ca şi când ele ar mai putea fi salvate când le fuge clientela.
     Dar cinismul autorităţilor europene este cel mai manifest în felul în care măsura a fost anunţată, miercurea trecută, de comisarul european pentru piaţă internă şi servicii Michel Barnier, care, triumfător, a spus că nu va mai fi necesar ca băncile să fie salvate din banii tuturor cetăţenilor (că, adică, nu toţi cetăţenii fiind depunători la bănci, rezultă că i-ar fi scutit să mai fie furaţi, când bugetele ţărilor le varsă contribuţiile în băncile falite).
     Barnier minte: finanţarea băncilor falite cu banii bugetului nu a fost exclusă, ci doar a fost deschis şi buzunarul depunătorilor, care, acum, vor fi furaţi de bănci şi direct, ca depunători, dar şi prin buget, în calitate de cetăţeni contribuabili.
     Interesant este că minciuna prinde la public.
     În afară de BURSA, presa românească nu a reflectat acest eveniment epocal, al trecerii de la civilizaţia creditului la civilizaţia furtului; publicaţiile care-şi zic "de specialitate", au înghiţit găluşca lui Barnier, spunând că "bail-in"-ul este o soluţie de despovărare a cetăţenilor de falimentele băncilor.
     La Orwell, un personaj anunţă, bucuros: "Ai văzut, au crescut raţia de ciocolată de la 40 de grame, la 30 de grame!"
     Da, trăim orwellian, dar stupiditatea europeană îi excede imaginaţia - este realitatea noastră.
     Să fim mândri!
     La mulţi ani!

MAKE

Diluarea

Prioritate de Dreapta


Parlamentul respinge înfiinţarea muzeului dictaturii comuniste. Se pregăteşte muzeul şi propaganda "totalitarismului".

Senatul a respins, marţi, imediat după şedinţa dedicată eroilor Revoluţiei din 1989, iniţiativa legislativă de înfiinţare a Muzeului Dictaturii Comuniste în Capitală.

Diluarea a iniţiat-o Ion Vianu, membru al GDS ("Pentru un muzeu al totalitarismului", 2011):

Comunismul, regim antidemocratic, regim terorist, regim care a avariat profund mentalitatea românească – ce nu parvine încă să se recupereze, douăzeci şi ceva de ani după prăbuşire –, este o parte a totalitarismului, sub care româ­nii au trăit mai bine de o jumătate de secol. Oficial, totalitarismul românesc începe în 27 februarie 1938. În acea zi a fost proclamată noua Constituţie a lui Carol al II-lea care a transformat monarhia constituţională într-o dictatură regală. Ulterior, aservită dictaturii legionaro-antonesciene, apoi doar antonesciene, ambele slujind pasiunile criminale ale lui Hitler, România cunoaşte o tresărire la 23 august 1944.

Deci, se echivalează şase ani cu patruzeci şi cinci. Şase, din care fascism propriu-zis s-ar putea considera cele mai puţin de cinci luni în care România s-a definit ca stat naţional-legionar, în rest fiind o dictatură personală şi una militară, pro-germană.

Nu cumva să fie puse în cauză "valorile umaniste ale stângii".

Apocálypsis

Prioritate de Dreapta

Toate reperele accesibile se află la locul lor - avem sistem bancar, avem bancă centrală, avem guvern şi preşedinte, avem Uniune Europeană şi o liotă de Laureaţi ai Premiului Nobel - "lasă că fac ei într-un fel, găsesc ei ceva".
     Când îi întrebi, îţi bagă sub nas grafice japoneze, îţi vorbesc de sidiesuri, leviere, structurate, rezerve fracţionare şi interstreituri, dar, în timpul ăsta, banca îţi fură banii.
     Ce să găsească?
     Până acum n-au găsit, ce să mai găsească?!BURSA:

     Este oficial: participăm la prăbuşirea lumii.
     Întâi s-a bâlbâit Jeroen Dijsselbloem, ministrul olandez al finanţelor care, în martie, prezidând întâlnirea finanţiştilor guvernamentali din Zona Euro, a găsit drept bună ideea să anunţe că sfeterişirea banilor depunătorilor din băncile cipriote este un model care va fi generalizat în Uniunea Europeană, pentru salvarea băncilor aflate la ananghie.
     Dar, în ziua când a făcut anunţul, pieţele de capital europene s-au cutremurat, moneda Euro s-a dus de-a berbeleacul faţă de dolar şi costul de asigurare a băncilor contra riscului s-a lansat în tăriile cerului.
     În aceeaşi seară, acelaşi Dijsselbloem a declarat că nu!, nu!, măsurile dictate de Europa, în Cipru, sunt o excepţie şi că ele nu sunt un model care să fie adoptat pentru întreaga Uniune Europeană.
     Acelaşi om - ministru în ţara lui şi înalta autoritate europeană -, în aceeaşi zi, despre acelaşi subiect care ne priveşte pe noi toţi, a zis şi că "da" şi că "nu".
     În realitate, Eurogroup lucrează la acest plan, încă din vara trecută, aşa că a fost vizibil că Dijsselbloem minte când spune că nu va generaliza furtul banilor depunătorilor la băncile din Uniunea Europeană şi că spune adevărul când afirmă că îl va generaliza.
     Ceea ce s-a şi confirmat ulterior.
     În iunie, Uniunea Europeană a agreat proiectul a ceea ce specialiştii numesc "bail-in" (iar depunătorii la bănci îi spun simplu: "furt"), plănuind să-l pună în aplicare, în anul 2021, dar răzgândindu-se mai pe urmă şi stabilindu-l pentru 2019.
     O lună mai târziu, însă, Joerg Asmussen - un neamţ din executivul Băncii Centrale Europene - a declarat că este prea târziu chiar şi anul 2021 şi că ar trebui ca Europa să se "cipriotizeze" (mă rog, expresia îmi aparţine, dar are acelaşi înţeles cu spusele lui), până în 2016, preferabil, la întâi ianuarie 2015.
     Ei bine, joi, declaraţiile sale au devenit act legal european: într-un comunicat al Comisiei europene pentru politica economică şi monetară, suntem informaţi că Directiva privitoare la "bail-in" va intra în vigoare la 1 ianuarie 2015, iar sistemul de salvare intră în vigoare, la 1 ianuarie 2016.
     Toate astea le-am publicat în BURSA, la timpul lor: nu vreau să vă plictisesc, ci am rememorat totul, pentru ca să pun în evidenţă şovăielile, ipocrizia şi disperarea autorităţilor europene în faţa lipsei de soluţii la criza financiară europeană şi mondială.
     Minciunile, bâlbâielile şi ipocrizia autorităţilor ne sunt familiare - nu-i decât o diferenţă de "clasă" între comportamentul politicienilor europeni şi al politicienilor noştri, dar caracterul infect este acelaşi.
     Acest aşa-zis "bail-in" reprezintă recunoaşterea oficială a neputinţei vindecării sistemului în care trăim.
     Este sfârşitul lumii.
     Este Apocalipsul.
     *  Lumea ca un peşte abisal
     Dacă n-aţi întâlnit, încă, pe stradă, scrântiţi răcnind "Sunteţi păcătoşi cu toţii!", "Pocăiţi-vă!" sau "Treziţi-vă-ţi!", atunci aţi văzut asta măcar în filme.
     De obicei, sunt nişte necăjiţi cu minţile rătăcite.
     Încerc să nu le semăn, dar mi-am asumat să atrag atenţia că ne aflăm în plin Apocalips, că lumea, aşa cum ne este cunoscută, s-a sfârşit şi că trebuie să ne configurăm alta.
     Am mai spus-o, în paginile ziarului BURSA, începând de acum trei ani.
     Recent, am repetat-o în articolele intitulate "...of Cyprus" şi "Lumea s-a sfârşit".
     Publicul le-a tratat cu o atenţie care mă onorează, dar cred că, totuşi, ele nu au marcat vreo cotitură în modul cum interpretează momentul actual al crizei.
     La ultimele două Conferinţe BURSA, am găsit prilejul să explic sfârşitul lumii.
     Din nou, publicul a fost atent, dar, aflat în aceste ocazii, în contact direct (iar nu prin intermediul ziarului), am sesizat o nuanţă de rezervă faţă de idee - oamenii stăruiesc să vorbească despre viitor, ca şi când ar continua prezentul.
     Nu le vine să creadă că nu mai trăim în lumea părinţilor noştri şi că am făcut pasul într-o lume despre care nu ştim nimic.
     Desigur, este o reacţie de apărare în faţa necunoscutului.
     Norvegianul Thor Heyerdahl povestea că, pe vasul expediţiei Kon-Tiki din 1947, se afla şi un biolog, pe care colegii l-au scuturat să-l trezească, arătându-i ciudatul peşte pe care-l pescuiseră din abis; biologul l-a privit cu ochii cârpiţi de somn şi a spus "Aşa ceva nu există", după care s-a culcat la loc.
     S-a dovedit ulterior că avea dreptate: specia aceea de peşte nu exista în niciuna dintre clasificările ştiinţei.
     Este acelaşi proces de negare a realităţii, întrucât i-am modificat semnificaţiile pe care le avea în timpul părinţilor noştri, al părinţilor lor şi al tuturor părinţilor, până în antichitate.
     Lumea noastră se înfăşoară în jurul noţiunii de credit.
     Lumea noastră este o civilizaţie a creditului, indiferent că este sclavagism, feudalism sau capitalism.
     Autorităţile europene au modificat înţelesul noţiunii de credit din dicţionare: dacă-ţi depui banii la bancă, să ţi-i păstreze, atunci UE zice că i-ai dat credit; şi dacă i-ai dat credit, spune UE, atunci poate să nu ţi-i mai dea.
     Prin urmare, ne aflăm într-o lume încă neclasificată în vreun manual.
     Este o lume ca un peşte abisal.
     Şi nu putem spune "Lumea aceasta nu există!" şi să ne culcăm la loc, precum biologul lui Thor Heyerdahl.
     Sau putem, dar asta nu o desfiinţează.
     *  Profeţii despre trecut
     Inerţia în faţa ideii că lumea s-a sfârşit vine din faptul că nu înţelegem importanţa dicţionarelor.
     Aşa cum credem în Dumnezeu, tot aşa credem şi în "realitate"; suntem siguri că ea există în afara noastră şi independent de noi.
     Ceea ce este discutabil.
     Tot ceea ce ştim despre realitate este mânjit de subiectivitatea noastră, pe paginile dicţionarelor; faţă de noţiunile de acolo, luăm atitudine şi formulăm opinii - reguli de derivare care rotunjesc un sistem de înţelesuri.
     Lumea noastră este acest sistem complex de înţelesuri.
     Prin urmare, "realitatea" nu mai este chiar atât de "în afara noastră şi independentă de noi", deşi se răzbună dacă ne închipuim că-i putem da porunci.
     În clipa când o noţiune centrală a civilizaţiei noastre - precum "creditul" - primeşte un alt înţeles, tot atunci, sistemul complex de înţelesuri din care face parte (care este lumea), se modifică în integralitatea sa.
     Este noţiunea de "credit" într-atât de importantă, pentru lumea noastră?
     În definitiv, păsărelele ciripesc, automobilele gonesc pe şosele, soarele răsare iar noi ne pupăm copiii şi venim la slujbă - ce are a face creditul cu vieţile noastre?!
     Întâmplarea face că, da, deşi nu vă vine să credeţi, până şi răsăritul soarelui depinde de noţiunea de "credit": creditul ne structurează lumea (şi deci, sistemul complex de înţelesuri) din cel dântâi moment când s-a manifestat proprietatea: "al meu" nu este şi "al tău", dar dacă-l vrei, atunci te pot împrumuta.
     Chestia asta funcţionează diferit sau nu funcţionează de loc în societăţile organizate pe proprietate colectivă - comună primitivă, socialismul şi comunismul -, unde dacă "al meu" este şi "al tău", cel puţin teoretic nu am de ce să te întreb când ţi-l iau.
     Această observaţie şi un extract din creştinism (din care a fost eliminat Dumnezeu) au condus la marxism, la leninism, la socialism şi comunism.
     Unde, abstracţie făcând că a curs sânge, păsărelele continuau să ciripească, soarele să răsară iar noi ne pupam odraslele şi ne duceam la serviciu.
     Dar era o altă lume, unde soarele era un simplu astru din dicţionarele de astronomie şi răsăritul său nu însemna că Ra s-a întors din lumea morţilor, să asiste la bunătatea, dreptatea şi adevărul lui Maat.
     Da, noţiunea de "credit" este cheie de boltă a lumii noastre.
     UE a modificat-o, iar sistemul nostru complex de înţelesuri se transformă, fără să ştim în ce.
     *  În descensor
     Un alt motiv pentru care ne vine greu să credem că lumea s-a sfârşit, deja, este că ne aflăm în mijlocul acestei prăbuşiri: dacă-i bine uns, este oarecum dificil să realizezi prăbuşirea liftului, când eşti în el.
     Toate reperele accesibile se află la locul lor - avem sistem bancar, avem bancă centrală, avem guvern şi preşedinte, avem Uniune Europeană şi o liotă de Laureaţi ai Premiului Nobel - "lasă că fac ei într-un fel, găsesc ei ceva".
     Când îi întrebi, îţi bagă sub nas grafice japoneze, îţi vorbesc de sidiesuri, leviere, structurate, rezerve fracţionare şi interstreituri, dar, în timpul ăsta, banca îţi fură banii.
     Ce să găsească?
     Până acum n-au găsit, ce să mai găsească?!
     Oricare măsură de tămăduire au aplicat, sistemul s-a toxifiat mai grav, criza s-a adâncit, până la furt legalizat.
     În astfel de situaţii, concluzia logică este că funcţia de autoreglare a sistemului s-a mistuit; dar nu există sistem fără funcţie de autoreglare; prin urmare, sistemul în care trăiam este nimicit.
     "Nimicit" vine de la "nimic".
     Adică...trăim nimicul.
     Desigur, ceva trăim, dar încă nu i-am găsit numele.
     *  Culcaţi-vă la loc!
     Avem o directivă europeană şi avem o lege naţională care, ambele, ne obligă să ţinem banii companiilor în bănci şi să facem plăţile afacerilor noastre prin conturi bancare.
     Autorităţile îşi justifică legile astea, invocând combaterea spălării banilor, combatrea traficului ilegal de orice fel, combaterea terorismului şi deci, combaterea răului, în general.
     Haideţi să vedem cum aceste înţelesuri se transformă în contrariul lor, de îndată ce autorităţile modifică noţiunea de "bancă', în sensul că, dacă este gata să dea faliment, atunci poate proceda la "operaţiunea de bail-in", adică să le şparlească banii depunătorilor.
     Noul înţeles al situaţiei este că bancherii dau credite la amante şi la prietenii cu care împart banii, după care îi fac acţionari la băncile falite pe depunători, conform legii, pe care UE o impune.
     Ce fel de stat este acela care, nu că nu te apără de hoţi, ci chiar te obligă să te laşi jefuit?
     Să-i găsim un nume!
     Stat mafiot vi se pare potrivit?
     Ce fel de uniune este aceea a statelor mafiote?
     Uniunea Europeană a Mafioţilor vi se pare un nume exagerat?
     Dacă da, atunci culcaţi-vă la loc!
     *  2015 - Anul Shmitei
     Anul 2015, când urmează să intre în vigoare directiva europeană despre aşa-zisul "bail-in", printr-o coincidenţă, este An Sabatic la iudei.
     Anul Sabatic are un ciclu de şapte ani (ultimul a fost în 2008, când, printr-o altă coincidenţă, s-a declanşat criza) şi este caracterizat de Legea iertării datoriilor (Shmita), prezentă, ca Poruncă, în Tora, Vechiul Testament; iertarea este obligatorie, prin urmare, şi pentru creştini.
     Desigur, Biblia nu a înţeles că iertarea datoriilor ar consta din furtul banilor cetăţenilor de către bănci, sub coerciţia statului.
     De aici, ne putem încumeta să prevedem ce se va întâmpla anul viitor.
     Totul depinde de cât de repede se va dezmetici lumea.
     Probabil că specialiştii în pieţe financiare şi bancare vor fi priceput, deja, despre ce este vorba, încă din luna martie a acestui an şi vor fi procedat la vânzări discrete ale acţiunilor băncilor şi ale tuturor valorilor mobiliare legate de acestea.
     Discret, ca să nu se prindă prostimea şi să le strice preţul, în vârtejul panicii.
     Dar, acum ideea este explicită, astfel că, începând de săptămâna trecută, când a fost făcut anunţul UE, titlurile bancare şi valorile aflate în haloul lor ar fi logic să se înscrie pe o tendinţă descendentă, generală.
     Depunătorii ceva mai informaţi vor începe, probabil, prin martie 2014, să-şi retragă banii din bănci (faptul că depunerea de 100 de mii de euro este garantată în UE, nu garantează că nu va scădea la 50 de mii, sau la 10 mii, după nevoi).
     Bineînţeles că vor avea probleme să găsească ce să facă cu banii retraşi, dar orice este mai bine decât să-i laşi în mâna hoţilor - mai bine faci avioane şi bărcuţe din bancnote de câte 1000 de euro.
     În vară, Europa va începe să se golească: afaceriştii îşi vor muta conturile în Singapore (nu în SUA, pentru că, de fapt, americanii au inventat bail-in-ul).
     Spre toamnă va fi panică.
     Proteste, greve, xenofobie, poate şi ceva războaie.
     În anul următor, cel al Shmitei, ne vom obişnui cu tulburările şi spaima şi vom spune "Orice este mai bine decât un nou Război Mondial!", ceea ce nu înseamnă de loc că va fi evitat (politicienii vor trebui să ne abată atenţia de la faptul că mafioţii s-au unit să fure popoarele Europei şi vor începe să vehiculeze ideea că războiul stimulează economia, cum deja a făcut-o Laureatul Premiului Nobel Paul Robin Krugman).
     Unii cred că asta înseamnă Apocalipsul.
     Este un scenariu.
     *  Revelaţia
     Ei bine, nu, Apocalipsul nu a însemnat, la origini, sfârşitul lumii.
     Înţelesul antichităţii greceşti pentru "Apocálypsis" (rădăcina etimologică a cuvântului contemporan) a fost cel de "Revelaţie".
     Este vorba despre revelaţia unui alt fel de lume (şi doar prin consecinţa secundară a implicat sfârşitul lumii cunoscute).
     La cea mai recentă Conferinţă BURSA, am fost solicitat să explic cum văd eu soluţia crizei.
     Am răspuns ca prin Revelaţie: că trebuie să acceptăm că sistemul lumii în care am trăit a devenit disfuncţional şi că, de aceea, avem privilegiul să fim generaţia care să configureze lumea dezirabilă - un privilegiu cum n-a mai existat de mii de ani.
     Am spus că, odată proiectată lumea pe care ne-o dorim, avem de întocmit un business-plan, ca să o realizăm.
     Şi vorba lui Aristotel, când ştii ce ai de făcut, nu mai rămâne să faci, decât să faci.
     Mai întâi, însă, îndrăzneala să ne trezim.

MAKE

CTP: Ponta, Antonescu şi Băsescu – spectacol de maimuţoi care se balansează pe funii

Prioritate de Dreapta

La Gândul LIVE.

Americanii şi nemţii nu se plac

Prioritate de Dreapta

Ştiu, o să am multe comentarii din partea naţionaliştilor celebri care nu vor să înţeleagă că dragostea de neam nu înseamnă izolare ci căutarea celor care au interese comune cu ale tale. Americanii au interese cu România, nemţii au interese mai multe cu Rusia iar acest lucru ni s-a spus în faţă. Ne-au fragmentat americanii ţara, sau ruşii şi germanii? Suntem supăraţi pe ei că ne-au părăsit şi nu pe ceilalţi că ne-au cotropit? Eu spun să fim doar puţin mai raţionali, ca să vedem din experienţa trecutului cine ar putea fi prieten şi cine Nu.

ART-emis:

Americanii îi ascultă pe nemţi. Nemţii s-au supărat. Ca o trupă de albinuţe aproape toată Uniunea Europeană s-a supărat şi ea. Nimeni nu stă să gândească şi reacţionează rapid prin imitaţie, de parcă arta gândirii nu ar mai avea relevanţă. Dar oare, ce motive ar avea Nemţii să se supere? Oare au germanii ceva de ascuns faţă de Americani? Între naţiuni nu există decât interese. Până la un moment dat interesele Germaniei, de Vest ea fiind, au concurat cu interesele Statelor Unite ale Americii. De fapt interesele au coincis cât timp americanii au deţinut controlul absolut asupra Europei, prin intermediul controlului asupra Germaniei. De ceva ani Germania este condusă de un lider şcolit în laboratoarele Germaniei de Est, afirmat în Germania democratică - mai mult Germania K.G.B.-istă -, bun prieten acest lider cu Vladimir Putin.

Germania o duce bine şi face supraproducţie. Cui o dă? Restului ţărilor europene pe care le obligă astfel să stea într-o profundă criză. Americanii le cer să mai reducă presiunea şi să accepte mai multe importuri, tocmai pentru a putea salva Uniunea Europeană. Nemţii nu vor, sub pretextul că dacă există cerere pentru produse nemţeşti bune, de ce să nu răspundă acestei cereri? Toată lumea este în criză, Germania nu este, şi asta pentru că barierele Uniunii Europene blochează accesul în interior al altor imperialişti, dar asta a dus la lipsa concurenţei iar ţările slabe, adică restul Europei, nu prea mai au alternativă. Normal că nemţii nu vor să facă munca câmpului. Visul ei, ca şi al Sovieticilor de altă dată, este să creeze dependenţă de tehnologia germană şi să facă din parteneri doar furnizori de materie primă şi alimente.

Germania este ca un câine ţinut în lesă. La sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial raţiunea despărţirii Germaniei a fost tocmai evitarea reînceperii unor nou conflict. O Germania unită reprezenta o Germanie prea puternică. Să nu uităm că Germania - că îi spunem Imperiu sau Stat, aproape în mod permanent în ultimii 200 de ani -, atunci când a considerat că are puterea de a-şi împinge graniţele spre Rusia, a făcut acest lucru. Probabil este istorie, sau statistică acest lucru, deoarece astăzi doar suntem prieteni... dar oare nu ne învaţă istoricii că cine nu îşi cunoaşte istoria tinde să o repete? Americanii nu lucrează pe sentimente ci având la bază ştiinţa, inclusiv cea a psihologiei sociale. Nemţii nu îi plac pe americani şi asta este extrem de clar. Am vrea să ne imaginăm că germanii nu îl suportă pe Hitler şi că regretă ce s-a întâmplat în de Al Doilea Război Mondial, ba chiar că ei se bucură că au fost snopiţi în bătaie de către Americani (şi ruşi cu bani tot americani). Americanii ştiu că nemţii nu îi suportă pe americani. Ce înseamnă acest lucru? Că e nevoie de precauţie şi puţină neîncredere trebuie să fie, nu de alta, dar să nu ne trezim iar că Europa este aruncată într-un nou conflict. Mai bine o ceartă de familie decât un război mondial.

Dar au americanii motive să îi suspecteze pe nemţi? Păi haideţi să vedem: fostul preşedinte al Germaniei îşi consumă mandatul şi, în vreo câteva luni se află deja pe statul de plată al Rusiei, consultant fiind la Gazprom. Lovitură puternică dată Americii, pusă practic într-o ipostază extrem de proastă. Să mai vedem un caz. Germania se implică energic în soluţionare conflictului Transnistrean. Ce se întâmplă? Păi absolut nimic în favoarea Republicii Moldova. Deci o mare putere nu vrea, sau nu poate să rezolve acest conflict banal. Eu spun că de fapt nu vrea şi tratează problema cu dezinteres şi delăsare. Să mai dau un exemplu. Acum sunt baze americane în Germania - baze N.A.T.O., bineînţeles. Nemţii se roagă de americani să elibereze amplasamentul - nu au spus aşa direct acest lucru. Păi dacă suntem parteneri, ce faci, mă dai afară din casă? Adică am fost bun să stau, să văruiesc, să te apăr de cei răi, dar acum când e bine vrei să mă dai afară? Să mai spun încă una. Se face North Stream, adică o conductă care duce gaze din Rusia spre Germania şi Franţa. Trebuia să se facă şi South Stream, ca să se poată duce gaze şi spre România, Bulgaria, Grecia, Italia, etc... adică mai spre sudul Europei. Auzi aici: cel din nord e viabil, cel din sud nu se mai face. Nu e viabil. O conductă care trebuia să lege un interes american de alt interes american nu mai e bună.

Să continuăm. Germania pare a submina toate economiile naţionale europene, prin impunerea unor măsuri draconice: reduceţi cheltuielile publice, uite că facem şi noi asta. Păi normal că o faceţi, că la noi salariul e de 200 de euro iar la voi de 1.500. Care e scopul blocării investiţiilor publice, atunci când Germania e plină de autostrăzi iar noi n-avem nici unde să dăm o pedală că se termină autostradă. Să ne oprim, dar oare nu era mai bine să creştem şi noi până aproape de voi şi apoi să ne oprim împreună? A da, am uitat - ne trimite periodic ulei, orez şi făină, ca să nu ne supărăm şi eventual să nu murim de foame. Cozile la aceste pomeni sunt memorabile pentru unii români şi nu ne prea oferă multă demnitate. Nemţii se interconectează economic puternic cu Ruşii, neprietenii americanilor, şi cei care spun NU tot timpul la solicitărilor acestora în cadrul O.N.U.. Unii dau gaze şi alte zăcăminte, ceilalţi dau Euro. Nemţii sunt cei care spun tot timpul că ei nu se bagă nicăieri în lume, atunci când unitatea N.A.T.O. trebuie afirmată. Mai toţi se bagă, ei „Nu!” . Au spus „Nu!” în Siria, au spus „Nu!” în Libia, au spus „Nu!” în Irak, au spus „Nu!” în Afganistan. Păi unde mai este frăţia? Adică americanii au fost buni ca să nu vă ocupe ruşii întreg teritoriul, dar mai departe nu mai sunt buni?

În România şi Republica Moldova se intensifică discursul unionist şi un tânar din vârful ierarhiei partidului lui Merkel vine la Bucureşti, să ne spună să semnăm tratatul cu Republica Moldova. Americanii vin să lege Republica Moldova de România (a se vedea armata, justiţia, educaţia-elementele fundamentale necesare unirii), dar nemţii par a nu vedea interesul european în acestă chestiune. Ba mai mult, ni se spune că relaţiile bune şi interesele lor cu Rusia nu trebuie periclitate de către România. Păi parcă eram prieteni, parcă ne susţineam reciproc...
Americanii au dezvoltat puternice baze militare în Turcia, România şi Polonia, ţări puternic americano-file, mai puţin germano-file şi mai ales ruso-fobe. Nemţilor nu le place, inclusiv nu le place scutul anti-rachetă. Americanii lucrează cu cap, adică pe baza informaţiei şi a ştiinţei, lucreză cu numere şi nu cu sentimente. Acum jocul cifrelor arată probabil că omenirea s-ar afla în preajma unui alt conflict mondial, iar citirea acestora, ca un joc al ciclicităţii, îi face să fie mai atenţi. S-a dovedit că un prieten de azi poate fi duşmanul de mâine, mai ales când există şi experienţă în acest sens. Americanii nu sunt români. Ei fac Geopolitică şi privesc macro şi pe termen lung. Nu e mai bine să stai cu un ochi deschis decât să te trezeşti cu o nouă situaţie similară cu cea premergătoare celui de al doilea conflict mondial?

S-au supărat nemţii... Şi ce... parcă ei nu ascultă? Oare nu e mai bine să fii preventiv decât reactiv? Eu zic că e bine să nu existe încredere oarbă, că doar aşa nimeni nu va fi dezamăgit. Nu ai nimic de ascuns? Păi atunci de ce te superi? Nu ai nimic de ascuns, păi atunci de ce vrei să faci un zid între tine şi vecinul tău, din moment ce eşti atât de bun prieten cu el? E oare acesta doar un motiv pentru a construi zidul şi ca apoi să fac ce vreau, fără a mai exista un control? Sunt sigur că şi nemţii ascultă America, sau cu siguranţă ar face acest lucru dacă ar deţine ei tehnologia şi nu americanii. Sunt sigur că nemţii ascultă cam peste tot în cancelariile europene, dar dacă nu am nimic de ascuns de ce să mă supăr?

Nu a ştiut Merkel că e ascultată? Păi atunci e grav şi merită să fie ascultată datorită incompetenţei propriilor servicii de informaţii de a face faţă noilor provocări. Noi putem sta liniştiţi, deoarece de vreo 100 de ani tot suntem ascultaţi, şi nu ne mai supărăm. Avem experienţă. iar unii dintre noi se comportă ca şi cum ar fi tot timpul ascultaţi. La noi trasul cu urechea este sport naţional. Eu aş vrea să ne asculte americanii, cred că o şi fac, dar nu prea au ce să audă. Cine ar vrea să îl asculte la telefon pe Gigi Becali, pe Mitică Dragomir, pe Pepe?

Ştiu, o să am multe comentarii din partea naţionaliştilor celebri care nu vor să înţeleagă că dragostea de neam nu înseamnă izolare ci căutarea celor care au interese comune cu ale tale. Americanii au interese cu România, nemţii au interese mai multe cu Rusia iar acest lucru ni s-a spus în faţă. Ne-au fragmentat americanii ţara, sau ruşii şi germanii? Suntem supăraţi pe ei că ne-au părăsit şi nu pe ceilalţi că ne-au cotropit? Eu spun să fim doar puţin mai raţionali, ca să vedem din experienţa trecutului cine ar putea fi prieten şi cine Nu.