Statele Unite ale Europei, o inventie a lui Hitler (XII)
Cecil von Renthe-Fink: „Proiect pentru un memorandum referitor la intemeierea unei Uniuni Europene de State”, toamna 1943
III. Solutia federativa a chestiunii europene
Ar fi gresit sa se subestimeze dificultatile pe care le ofera solutia chestiunii europene. Aceste dificultati nu se afla doar in conceptiile diferite ale popoarelor europene, ci si in relatiile care isi au radacina in esenta Europei si s-au afirmat timp de secole in forme variabile tot timpul. Nu se poate actiona impotriva acestora fara a disparea pamantul de sub picioarele noastre. Ar fi total eronat sa extragem criteriul pentru unitatea Europei din cerinte abstracte, ideale. In plus, se pot folosi ca fundament numai dezvoltarea istorica, care a dus la o constiinta nationala accentuata a tuturor popoarelor europene, si faptele de politica reala.
Elementul deosebit al problemei europene consta in aceea ca o multitudine de popoare trebuie sa convietuiasca intr-un spatiu relativ ingust intr-o combinatie de unitate si independenta. Unitatea ei trebuie sa fie asa de solida incat intre ele in viitor sa nu se mai poarte nici un razboi si interesele Europei in exterior sa poata fi prezervate in comun. In acelasi timp trebuie, insa, ca statele europene sa isi pastreze libertatea si independenta astfel incat sa poata isi satisfaca necesitatile legate de pozitiile lor total diferite si scopurile nationale total diferite, si de asemenea sa isi indeplineasca functiunile lor speciale in cadrul intregului in mod creativ si cu bucurie. Nu pe subordonarea fortata sau ceruta a unei puteri europene fata de alta, ci pe unitatea ei se bazeaza forta si siguranta Europei. Fiecare tentativa de a impune uneia sau alteia din puterile europene masuri politice, ar trebui ca antagonismele sa fie din nou facute eficace. Pe de alta parte, puterea europeana care nu ar fi gata sa isi adapteze politica necesitatilor europene comune s-ar plasa in afara comunitatii europene.
Solutia chestiunii europene poate sa fie determinata numai pe baza federativa, statele europene asociindu-se prin libera decizie izvorata din necesitate intr-o comunitate de state suverane. Aceasta comunitate va putea sa fie indicata ca Uniunea Statelor Europene.
IV. Participarea la Uniunea Statelor Europene
Uniunea Statelor Europene trebuie sa fie comunitatea pe cat posibil a tuturor statelor europene pe baza egalei indreptatiri. De asemenea statele, al caror teritoriu se situeaza in Europa numai in parte, pot sa fie admise in uniunea de state europene daca interesele lor sunt solidare cu acelea ale intregii Europe.
In Europa trebuie sa se considere si acele posesiuni ale statelor europene din afara Europei, care datorita apropierii lor geografice apartin spatiului de completare european.
Tuturor tarilor europene le ramane deschisa posibilitatea aderarii. Greutatea natiunilor unite in Uniunea Statelor Europene si dezvoltarea naturala a relatiilor politice si economice vor duce inevitabil la aceea ca tarile mai devreme sau mai tarziu vor pune in aplicare alipirea lor la uniunea statelor europene.
A fost nu doar o incalcare a unei promisiuni solemne, ci si o eroare politica cu consecinte grave ca puterile, care dupa terminarea primului razboi mondial si-au asumat raspunderea pentru ordinea in Europa, au cautat sa se fixeze pentru totdeauna diferenta intre invingatori si invinsi. In acest fel niciodata nu a putut lua nastere o Europa pacificata si pentru continentul nostru au aparut consecinte nefericite din aceasta. E un lucru sigur ca aceasta eroare nu trebuie repetata, in plus trebuie sa se admita statelor invinse in noua comunitate a popoarelor europene de la inceput un loc egal indreptatit daca sunt gata sa contribuie la construirea noii Europe in mod loial si pozitiv. Toate natiunile europene aparute in mod istoric si testate in razboiul de acum, inainte de toate in lupta contra bolsevismului, vor putea sa devina membri ai uniunii de state europene.
Statele Unite ale Europei, o inventie a lui Hitler (XIII)
Cecil von Renthe-Fink: „Proiect pentru un memorandum referitor la intemeierea unei Uniuni Europene de State”, toamna 1943
V. Relatiile statelor membre ale Uniunii Europene de State intre ele si cu alte continente
In general se poate constata ca fiecare stat membru al Uniunii de State Europene poate sa isi determine legaturile cu alte state conform judecatii lor suverane in masura in care aceasta este in acord cu solidaritatea europeana si obligatiile europene. Acorduri care vin in contradictie cu scopul uniunii nu trebuie incheiate, acordurile existente de acest fel trebuie anulate.
La intrebarea daca formarea de grupuri regionale este in acord cu spiritul comunitar european nu se poate raspunde cu un simplu da sau nu. Decizia depinde in totalitate de imprejurarile cazului individual. In special in cazul formarii de grupuri carora le apartin statele din afara uniunii, poate sa apara usor pericolul ca interesele europene in ansamblu sa fie lezate.
Conlucrarea traditionala intre anumite state europene, dovedita deja istoric, si care nu impiedica participarea loiala la sarcinile comunitatii europene, cum ar fi de exemplu conlucrarea tarilor scandinave si aceea a tarilor din Peninsula Iberica, va putea sa continue si in interiorul uniunii de state europene netulburat. Acelasi lucru este valabil in cazul atentiei date legaturilor speciale ale tarilor Peninsulei Iberice cu natiunile surori de pe continentul american.
Fiecare stat membru al uniunii de state europene trebuie sa aiba dreptul sa aiba viata nationala asa cum o concepe ea. Pentru legaturile reciproce ale statelor europene trebuie sa se instituie de aceea principiul conform caruia statele trebuie sa se abtina de la imixtiunea in chestiunile de politica interna. Singura cerinta ce trebuie impusa statelor europene este sa fie membre loiale si pozitive ale uniunii de state europene si sa conlucreze in mod pozitiv la sarcinile comunitatii europene. Fiecare tara trebuie sa fie de aceea responsabila ca pe teritoriul ei sa nu fie comise fapte care nu sunt conforme cu solidaritatea europeana si obligatiile europene.
Principiului neamestecului reciproc in treburile interne i se adauga principiul preferintei reciproce. Aceasta preferinta a statelor europene unul pentru celalalt va avea efect in genere asupra domeniului economic.
Pentru legaturile statelor europene individuale cu tarile din afara Europei si alte continente trebuie sa fie valabil principiul conform caruia continentul nostru si fiecare stat ce ii apartine nu se amesteca in relatiile altor continente si acolo nu au dreptul sa faca cuceriri politice sau militare, insa orice amestec si orice cotropire politica sau militara din partea altor continente in Europa si spatiul ei de completare sunt excluse. Fiecarui amestec de acest fel si fiecarui astfel de atac i s-ar opune apararea solidara a Europei.
In rest, relatia Europei si a spatiului ei de completare cu alte continente este reglementata conform regulilor generale ale traficului interstatal pornind de la faptul ca Europa doreste sa traiasca in pace si prietenie cu alte tari din alte parti ale lumii ca si sa intretina un comert si schimburi culturale, de care sa beneficieze toti cei implicati. Daca spatiul de viata european trebuie sa fie configurat in asa fel incât Europa sa fie in stare ca in caz de amenintari politice si cu forta armata sa se afirme prin posesia mijloacelor neaparat necesare pentru mentinerea vietii, scopul conlucrarii economice in Europa nu trebuie sa fie renuntarea la schimburile dintre tarile europene si lume si la activitatile ei la nivel mondial, ci din contra intarirea Europei, pentru a juca un rol de conducatoare care in actuala situatie tinde sa se piarda.
http://www.corectnews.com/politics/statele-unite-ale-europei-o-inventie-lui-hitler-xiii
>> Radu Golban: Statele Unite ale Europei, o invenţie a lui Hitler ( I, II, III-IV, V, VI-VII, VIII-IX, X-XI, XIV-XV )
