Prioritate de dreapta
Articol de Ilie Şerbănescu (Jurnalul Naţional):
A
produs iniţial o oarecare rumoare numirea dnei Ioana Petrescu în
funcţia de ministru al finanţelor. Prin cartea de vizită a domniei sale,
numirea avea toate datele în acest sens. Domnia sa are un titlu al unei
universităţi de prestigiu şi renume din SUA, ţară transformată de mulţi
de prin România într-un fel de mântuitor şi care nici nu scapă
prilejuri de a se da mântuitor.
Din
comentariile şi articolele domniei sale, reţin – şi dacă nu este aşa
este vina mea! – că dna Petrescu împărtăşeşte clişeele de tipul „bad boy
– good boy” propovăduite în centrele de putere transatlantice cu
privire la relaţia stat-sector privat, clişee care, vede oricine, nu
sunt câtuşi de puţin aplicate la faţa locului, dar pentru implementarea
cărora la periferii se fac presiuni uriaşe, cu unicul scop ca
expansiunea transnaţionalelor din centru să nu întâmpine acolo vreo
împotrivire, ce nu ar putea veni decât de la stat, căci sectorul privat
autohton n-are practic vreo putinţă. Ce şanse poţi acorda vreunei ţări
de la periferie – în cazul în speţă România – privită printr-o asemenea
cheie?! Cam nicio şansă! În mod obiectiv, fără un stat puternic, din
păcate exclus din ecuaţie, o ţară de la periferie n-are cum să se apere.
Să mai şi construiască ceva este înafara oricărei discuţii! Ce misiune
mai poate avea în condiţiile respective un ministru de finanţe într-o
ţară de la periferie? Dna Petrescu spune că şi-a realizat „American
dream” şi se întreabă retoric de ce nu ar exista şi un vis românesc?!
Care ar putea fi acesta?!
Să
creadă dna Petrescu în virtuţiile unei fiscalităţi tămăduitoare? Din
păcate, nu ne spune care ar fi aceasta şi pare să reducă totul la
combaterea evaziunii fiscale, fără vreo schimbare a filozofiei de
impunere. O asemenea alegere ar trebui explicată. Privită doar în cheia
amintită, evaziunea fiscală lasă bani la dispoziţia „băieţilor buni”
(privaţii) şi îi ia de la gura „băiatului rău” (statul cel neperformant
şi trăitor pe seama privaţilor). Atunci de ce să mai fie combătută?!
Oricum, văzând concret despre ce are de gând dna Petrescu, se constată
că domnia sa cam rezumă combaterea evaziunii fiscale la limitarea
plăţilor în numerar. Dacă nu ar fi un cadou pentru bănci, demersul ar
putea fi cotat drept pur şi simplu pueril, căci s-ar căuta combaterea
furtului la saci cu strângerea firimiturilor. Nu are dna Petrescu oare
cunoştinţă de datele şi analizele ministerului pe care-l conduce şi care
arată clar unde se produce grosul evaziunii fiscale şi anume în
nefiscalizarea profiturilor „băieţilor buni”?! Se impozitează doar 21%
din profiturile obţinute în economie (aproape 80% fiind ascunse sau pur
şi simplu transferate în străinătate înainte de impozitare de către cel
mai bun dintre „băieţii buni”, respectiv capitalul străin), rata
efectivă de impunere a profitului nefiind cea oficială de 16%, ci una
doar de 3,8%! Si să mai dăm încă un cadou băncilor?! Nu ne iau destul
aceste bănci – practic toate străine – fără să dea măcar ceva ţării din
Europa în care capitalul extrage cel mai mult din PIB şi munca cel mai
puţin?!
