JR Nyquist: Is the Ukraine Crisis a Provocation?
"Există un curent de opinie larg răspândit care descrie anticomunismul ca fiind o obsesie a unor oameni care nu sunt capabili să gândească în categorii 'realiste' şi 'sensibile' ", a scris Josef Mackiewicz în The Triumph of Provocation [Triumful Provocării], "ei sunt, după cum se pare, afectaţi de o boală incurabilă, și prin urmare, a-i trata este o pierdere de timp. Noi îi putem doar respinge cu o ridicare din umeri." Și astfel, după căderea Uniunii Sovietice, nu a mai rămas niciun argument de bază pentru anticomunism. Ultimul său cap de pod a fost distrus. Uniunea Sovietică a dispărut.
Dar a dispărut cu adevărat ?
Nu cumva Uniunea Sovietică a continuat să existe și după 1991, ascunsă în spatele fațadei "noii" democrații a Rusiei ? Nu cumva Rusia și Ucraina lucrează acum după "strategia foarfecii" împotriva Occidentului ? Jumătate din oficialii guvernamentali din Ucraina sunt sovietici în caracter. Este bine-cunoscut ! Jumătate au fost educați în școlile KGB-ului sau ale altor instituții comuniste hardcore (conform cercetărilor lui Boris Cikulai). Este posibil ca ei să nu mai primească ordine de la Moscova ? Oricât s-ar preface persoanele cu funcții de răspundere din Ucraina, toate au un pistol îndreptat spre capul lor, și au ştiut-o dintotdeauna. Și acum toată lumea-l vede, armat și gata de tragere.
Analistul se scarpină-n cap. Cum să înțelegem un conflict între Rusia și Ucraina ? A apucat patriotismul ucrainean de gât structurile sovietice ? Moscova a pierdut cu adevarat controlul ? Acest lucru poate fi adevărat, deși nu putem fi absolut siguri. Rusia și fostele țări sovietice nu sunt "transparente" în domeniul organizării lor politice sau economice. Aceasta a fost în ultimele două decenii o sursă de frustrare pentru oamenii de afaceri și politicienii vestici. Deci, în cel mai bun caz, situația rămâne neclară. Poate undergroundul ucrainean dispune de resurse suficiente și de suficientă disciplină pentru a-i depăşi pe ruși la propriul lor joc. Luați în considerare recentele proteste de la Moscova, cu cetățeni ruși fluturând steaguri ucrainene.
Dar mai vedem apoi cum rușii trimit bombardiere încărcate în Arctica. Îi vedem mobilizându-şi sprijinul politic din întreaga lume. Cineva ar trebui să-şi pună întrebarea: avem de-a face aici cu o planificare ?
Analiștii obişnuiţi sunt șocați că Războiul Rece a repornit; între timp unii dintre noi au concluzionat, demult, că Războiul Rece nu s-a încheiat. Comuniștii sovietici continuă să conducă, folosindu-şi, din umbră, "sabia şi scutul" KGB [de pe stema KGB]. Ei continuă să-i susțină pe comuniștii din străinătate.
După 1991 Moscova a alimentat efortul militar comunist în Angola (împotriva lui Jonas Savimbi), şi care a câştigat victoria finală în 2002. Chiar şi acum rușii continuă să-i susțină pe comuniștii angolezi (vezi Surfing Russia’s Military Cooperation With Angola). Moscova, de asemenea, continuă să sprijine preluarea Venezuelei de către Cuba comunistă, și a dat o mână de ajutor la consolidarea armatei din Nicaragua (vezi Russia plans to add military bases in Nicaragua, Venezuela, other countries). Apoi, există alianța Rusiei cu China comunistă (vezi Why a Russia-India-China alliance is an idea whose time has come). Rusia a sprijinit cauza comunistă din Africa, America de Sud şi Asia încă din 1991, fără ca cineva din Vest să scoată o vorbă. Deci, de ce o fac ei ? Pentru că au renunțat la comunism în 1991 ?
Ar fi amuzant, dacă s-ar adeveri - și complet absurd.
După cum se vede, nu avem de-a face cu Federația Rusă. Nu, nu, nu, nu. Această așa-numită Federație Rusă este o fațadă în spatele căreia Partidul Comunist al Uniunii Sovietice poate câștiga încrederea dușmanilor săi - cu atât mai bine pentru a asigura distrugerea lor. Cuvintele lui Josef Mackiewicz îşi păstrează astăzi acelaşi adevăr ca şi atunci când le-a scris, în urmă cu mai mult de treizeci de ani. Este o greșeală cardinală, a scris Mackiewicz, aceea de a identifica Uniunea Sovietică cu vechea Rusie. Și este exact ceea ce am fost încurajați să facem. Evenimentele din 1989 au fost o provocare. Evenimentele din 1991 au fost o provocare. Evenimentele din 2014 sunt o provocare. "Comunismul internațional, cu sediul în Moscova, nu este un 'imperialism' în sensul obișnuit al cuvântului, ci un efort de a domina lumea, întreaga lume, toate naţiunile, în scopul de a instala forţat pe plan mondial, sistemul comunist totalitar", a scris Mackiewicz. Dacă nu înțelegem acest lucru, n-am înțeles nimic. Lenin nu a fost îngropat, comuniștii din Africa primesc ajutoare militare ruseşti şi chinezeşti chiar în timp ce aceste cuvinte sunt scrise. Comuniștii din America Latină primesc, de asemenea, ajutor de la Moscova. Atunci când Putin a vizitat Cuba, acum câţiva ani, el a fost întrebat dacă a fost un comunist. El a spus: "Numeşte-mă oală, dar nu mă pune pe foc".
Ce fel de politician oferă acest tip de răspuns la o întrebare directă ? "Comunismul Internaţional, în forma sa actuală, este un fel de MOLIMĂ psihologică", a scris Mackiewicz, "și niciun factor la nivel național sau economic n-are nimic de-a face cu acest lucru. Libertatea, adevărata libertate, poate veni numai odată cu răsturnarea comunismului, cu distrugerea sistemului, indiferent de limba pe care o folosește". Nu contează deloc dacă KGB-ul este numit FSB, sau URSS-ul este numit Comunitatea Statelor Independente, sau dacă Putin preferă să fie numit o Oală - dar nu-l pune pe foc. Putin este un comunist și Federația Rusă este o formațiune comunistă. Structurile de guvernare din fosta Uniune Sovietică sunt comuniste, scopul lor este încă comunist, metodele lor sunt încă comuniste. Nefericiţii contrarevoluţionari din America, care se confruntă cu perspectivele unei impuneri a comunismului la ei acasă, nu au nicio idee despre ceea ce au de întâmpinat. Chiar dacă știu că Putin este un dictator, ei cu greu pot fi bănuiţi că ar înțelege capcana comunistă în care au căzut cu toţii.
Deci, Rusia a invadat Crimeea ? Deci, Rusia încarcă 30 de bombardiere nucleare la Voronej ? Deci, Rusia îşi poziționează forțe în Belarus ? Deci, Rusia se uneşte cu China, India, Iran, Coreea de Nord, Vietnam, Venezuela, Nicaragua, Africa de Sud, Angola, Congo, Brazilia, Bolivia şi Ecuador ? Ce bănuiţi că înseamnă, toate acestea ?
Un pumn încleștat, asta înseamnă. Comuniștii îşi adună la un loc forțele lor, făcând în mod deschis presiuni pentru dominare, știind că Occidentul este prea slab pentru a oferi o rezistență serioasă.
Ne imaginăm că moartea simulată a comunismului - aceşti 22 de ani de înșelăciune - a fost doar pentru amuzament ? Ne așteptăm ca un comunist dezbrăcat să sară dintr-un tort și să spună "Ha, ha, am fost comunişti tot timpul ! Nu a fost înșelăciunea noastră uimitoare ?" Sau se termină înșelăciunea într-un mod mai realist, cu o armă aţintită sau cu un baraj de rachete ? Este momentul, de asemenea, pentru a dărâma sistemul financiar occidental, a prăbuşi dolarul american, a prăbuși piețele occidentale. Va fi utilizat aurul rusesc și chinezesc pentru a distruge valutele de hârtie de Vest ? Auzim deja despre presupusa prăbușire a "sistemului bancar din umbră" al Chinei, premierul chinez avertizând public că trebuie să ne pregătim pentru "un val de falimente". Începem să vedem pădurea, şi nu doar copacii ?
Așa după cum i-am scris unui prieten în această săptămână care a trecut, este prea devreme pentru a spune ceva înțelept despre Ucraina. Politica țării este împotmolită în manevrele bizantine de putere ale unei republici sovietice, atunci când un grup de trepăduşi a fost eliminat în favoarea unui alt grup, şi cu complicaţia adăugată a unei revolte în masă.
Poate vedem mobilizarea unei strategii de rezervă în care armata rusă intră acum în joc în urma eșecului "structurilor sovietice" care ar fi trebuit să menţină ţara în funcţiune. Și totuși, există unele indicii că tot ce se întâmplă a fost prevăzut cu mult timp în urmă. Nu este un accident, de exemplu, că Transnistria a fost formată ca o enclavă pro-rusă între Moldova și Ucraina (similară în scop cu enclavele Abhazia și Osetia, din Georgia).
De asemenea, parte a proiectului a fost unirea militară completă între Belarus și Rusia (semnată de către Boris Elțîn în 1999). Apoi, mai este menținerea unei flote rusești în Marea Neagră. Pentru ce scop posibil a fost menţinută această flotă, cu toate cheltuielile sale aferente ? O astfel de configurare nu ar fi putut fi întâmplătoare, ci, aş zice, fiecare element este parte dintr-un plan; acela, de a menține un semicerc de poziții militare în jurul Ucrainei (cu Transnistria la sud-vest, Minsk la nord, Sevastopol la sud și Rusia însăşi la est). Prin toate acestea rușii şi-au arătat în mod clar hotărârea de a controla ferm Ucraina indiferent dacă reţelele lor de agenţi de la Kiev mențin un control strict asupra guvernului, sau nu. Ucraina este înconjurată și poate fi izolată în orice moment. Pregătirile pentru o învăluire dublă a țării au fost stabilite în 1991, când Ucrainei i s-a acordat în mod ostentativ independența. Se vede, aşadar, în ce spirit și cu ce intenții a fost acordată mai întâi această "independență".
Având în vedere că guvernul de la Kiev a fost în mare măsură o șaradă începând din 1991, precum și că politica din Ucraina a fost politica intrigilor și uneltirilor ruseşti, nu este de mirare că Putin insistă că Ucraina nu este "o țară adevărată". Colapsul Uniunii Sovietice a fost o șaradă pe care am crezut-o atât de bine încât, în naivitatea noastră, am ajuns într-un fel să gândim Ucraina ca pe ceva care poate și trebuie să fie apărat - deşi nici nu dispunem de mijloacele necesare, nici nu am făcut pregătiri serioase. Suntem acum prinşi cu garda jos. Vrem să ajutăm poporul ucrainean. Ne dorim să ajutăm statul-marionetă ucrainean să se rupă de ventrilocul său KGB. Și probabil, într-adevăr, povestea eșecului agenților provocatori de la Kiev nu este atât de ciudată; pentru că povestea agenților provocatori este demnă de remarcat pentru ale sale "duminici sângeroase" și Revoluţii din Martie. Este foarte posibil ca revoluţiile false să se poată transforma într-unele reale, cum ne spune şi basmul: până şi Pinocchio a vrut să fie un băiat adevărat.
Deci ne așteptăm la evenimente, probabil știind că totul a fost conceput ca o provocare. Și chiar dacă nu este o provocare, este totuşi o provocare; pentru că Moscova nu se poate abţine de a nu o folosi ca atare, și noi nu ne putem abţine să nu ne amăgim.
* * *
De văzut şiUn comentariu :
-
Riddick spunea...
-
"The elephant in the room". Adică, ceva foarte vizibil dar care nu este perceput de către toată lumea.
Prin anexarea Crimeei de către Rusia, de fapt se facilitează aderarea la UE (ŞI LA NATO !) a (restului) Ucrainei. Deşi s-ar putea invoca pretextul prezenţei militare străine pe o parte din teritoriu ("UE nu recunoşte anexarea"). În cazul aderării "Ciprului grecesc", s-a folosit Protocolul Nr.10, care arată că UE nu ia în considerare comunitatea turcă. În 1974 Turcia a intervenit militar pentru a împiedica anexarea Ciprului de către Grecia (cu tot cu turcii din nordul insulei).
Mai rămâne valabil aranjamentul (militar) Cipru-Rusia ?
