Ultimul discurs televizat al preşedintelui
Dragi concetățeni,
În cele două mandate ale mele de cinci ani, am încercat
- să contribui la menținerea Republicii
Cehe ca un stat suveran și în primul rând responsabil în faţa
cetățenilor, care onorează generațiile care l-au creat în trecut și
libertatea și democrația și care sunt dispuși să îşi determine propriile
lor vieți;
- să nu permit vreo concesie privind
punerea în discuţie a ireversibilităţii sistemului postbelic din țara
noastră [Decretele Beneš], care este una dintre constantele vieții
noastre naționale;
- să protejez democrația noastră
politică bazată pe concurența dintre partidele politice, pe rolul-cheie
al cetățeanului și pe vocea lui;
- să promovez libertatea umană în sfera publică și în sfera afacerilor, împotriva tuturor presiunilor care o amenință;
- să denunţ puterea în creștere a
birocrației și controlul reiterativ din viața noastră, fie ele de
origine națională sau europeană;
- să reprezint țara noastră, ca parte a
unei Europe încrezătoare şi mature, fără complexul de țară mică împăcată
cu faptul că trebuie să îndeplinească dorințele și poruncile acelora
mai mari;
- să avertizez, deși mulți nu au vrut să audă, asupra riscurilor modelului actual de integrare europeană;
- să dezvolt relații strânse cu aliații
și relații echilibrate și egale cu alte țări ale lumii și să le bazez pe
priorități economice și politice ale Republicii Cehe;
- să fiu un șef de stat care nu își
petrece timpul în mod exclusiv la Castelul Praga, ci se află în contact
permanent cu cetățenii din întreaga țară. În timpul călătoriilor mele
regulate și frecvente prin țară m-am bucurat întotdeauna să constat că
este o realitate a vieții mult mai pozitivă și mai prietenoasă decât
încearcă să sugereze mass-media senzaţionalistă;
- să mențin, să protejez și să dezvolt
Castelul Praga, unul dintre cele mai importante simboluri ale națiunii
noastre, știind că nu are nevoie de completări noi, moderne, ci mai
degrabă o conservare atentă a ceea ce strămoșii noștri ne-au lăsat.
Nu pot spune că am avut succes în tot
ceea ce am dorit să realizez și că am explicat cel mai bine ceea ce am
aplicat. Nu am reuşit foarte bine aici.
Republica Cehă a avut în ultimii zece
ani o evoluție complexă. În prima jumătate a continuat creșterea
economică și ridicarea standardelor de viață, în a doua jumătate - în
special ca urmare a crizei financiare și economice euro-americane,
căreia i-a urmat criza din Europa, din zona euro - economia noastră a
intrat în necazuri. Măsurile de austeritate sunt necesare, dar
nepopulare, este dificil de argumentat efectul lor pozitiv, iar
consecințele lor au în mod inevitabil două tăișuri, aducând țara noastră
la o stagnare economică, probabil inutil de mare, în care se pare ca va
mai rămâne o vreme.
Chiar evoluţia noastră politică,
măsurată prin nivelurile de stabilitate și capacitatea de reacție a
guvernelor, a fost calmă și simplă. În unele situaţii riscante am
folosit puterea de influență a președinției, în perioada guvernelor
social-democrate de la începutul mandatului meu prezidențial şi a
guvernelor de coaliție din ultimii ani. Crizele guvernamentale aproape
iminente, am reușit să le evit. Deși am avut doar două alegeri pentru
Camera Deputaților, a trebuit să numesc 6 guverne noi, şi 32 de
remanieri de miniştri. Acum [guvernul] este cu un ministru mai puţin.
În 2009 am avut o intervenţie care
într-o democrație nu apare, de obicei. Alegerile parlamentare deja
anunțate şi în pregătire au fost oprite de curtea constituțională cu
puțin timp înainte ca acestea să aibă loc. Amânarea lor aproape cu un an
a schimbat politica noastră. Unii parlamentari au trecut într-un partid
politic cu totul nou, care - așa cum s-a dovedit - nu a fost pregătit
pentru astfel de rol, şi aceasta se vede până azi.
Complexă s-a dovedit a fi o completare a
curții constituționale. Imediat după intrarea mea în funcţie a trebuit
să înlocuiesc zece dintre cei cincisprezece membri ai săi. Am sugerat un
număr de candidați, dar Senatul i-a respins fără motive serioase, chiar
dacă la acea vreme - în contrast cu ziua de azi - era majoritatea
senatorilor cea care m-a nominalizat la președinție. Datorită
componenței curții constituționale nu am putut avea o influență
semnificativă, deși desemnarea membrilor acesteia este pretutindeni o
atribuţie prezidenţială importantă. Acest lucru este, de asemenea,
motivul pentru care această instanță devine de facto a treia cameră a
parlamentului, pe care Constituția noastră a avut-o în vedere. Am
remarcat recent o declarație că la completarea curții constituționale,
prin cei adăugați de președinte aceasta ar fi devenit monocoloră. A fost
altfel. Senatul a vrut o Curte Constituțională monocoloră, astfel
sugestiile mele care perturbau unanimitatea au fost respinse în mod
repetat.
Aproape tot timpul am încercat să atrag
atenția asupra imensei proliferări de legi. Am promulgat un număr
incredibil de mare de legi, 1021, ultimele două dintre acestea ieri
dimineață. Rareori am procedat la retrimiterea legilor înapoi spre
revotare deputaților. În total am returnat - inexact spus "am folosit
dreptul de veto" - 63, adică aproximativ 6%. În cele mai multe cazuri,
cu toate acestea, am fost contrazis de parlament. Opinia mea a avut
câștig de cauză în doar unsprezece cazuri, ceea ce nu este o surpriză.
Sistemul nostru este astfel stabilit încât "veto"-ul prezidențial este
doar un avertisment mai degrabă simbolic asupra unei probleme, decât o
blocare reală a legii.
De aproape 9 ani, asistăm la o tot mai
mare centralizare a Uniunii Europene și la o slăbire a statelor membre,
ceea ne ce duce la constatarea faptului că am încetat să mai fim o țară
pe deplin suverană. Prin toate metodele disponibile pentru mine, am
încercat să atrag atenția asupra acestor lucruri, dar adversarii mei din
politică și din mass-media - de multe ori, fără cel mai mic argument de
fond - mi-au respins opiniile. Cele mai multe dintre temerile mele
sunt, din păcate, confirmate, iar acum chiar mulți dintre foștii mei
adversari recunosc că este o problemă serioasă. Integrarea politică a
Europei a ajuns la o astfel de profunzime încât țara noastră nu mai
dispune aproape deloc de mijloace de a se proteja împotriva unor acțiuni
ori proiecte nedorite.
Trebuie să menționez, de asemenea,
amnistia parțială, pe care am dat-o în prima zi a acestui an, la a 20-a
aniversare a Republicii Cehe. Mass-media i-a caricaturizat într-un
mod fără precedent sensul, conținutul și consecințele, bazată pe ideea
că o minciună repetată de o sută de ori devine adevăr, cu un singur
scop: de a defăima președinția mea. Amnistia propriu-zisă nu este
aproape de loc subiectul acestor critici. Eram pregătit pentru așa ceva,
dar atacurile adversarilor mei politici mi-au depășit așteptările.
Punctul culminant a fost votul care a avut loc cu câteva zile în urmă,
în Senat [acuzarea de înaltă trădare]. Acuzația că o parte a amnistiei -
referindu-se la cazurile pe care justiția nu a fost în măsură să le
închidă timp de ani de zile, de multe ori pentru mai mult de un deceniu -
ar fi fost un "ajutor" dat de mine infractorilor este una dintre cele
mai grave calomnii cu care m-am întâlnit în cariera mea politică.
Cu toate acestea, chiar și după această
experiență, aș declara din nou amnistia. Aduce o reconciliere și o
iertare, permite un nou început, pentru a da a doua șansă în cadrul
democrației noastre. Nu este rolul judecătorilor și procurorilor, dintre
care unii au redus acum criteriile de amnistie, atât de abrupt și atât
de eronat evaluate. Și pentru ei a fost un semnal pe care - după cum se
arată - nu vor să-l audă. Amnistia am simțit-o ca pe o obligație care a trebuit să fie îndeplinită.
Mai confortabil şi mai sigur ar fi fost
să nu fi făcut nimic. Aş fi putut să renunţ la politică încă din
noiembrie 1989, dar de aproape un sfert de secol sunt implicat. Victoria
o dată și pentru totdeauna în această competiţie inegală este
imposibilă. Cu toate acestea, încă mai cred în mod optimist că sunt
"doar" un individ pierdut în lupta nesfârşită pentru libertatea
cetățeanului suveran, pentru organizarea democratică standard a
statului, pentru identitate națională, tradiții și valori. Cred în
mod optimist - și sunt gata să fac orice pentru asta - că astfel de
intervenții de tip iacobin, precum cea care a avut loc la începutul
acestei săptămâni, nu vor mai putea fi repetate. Aceasta ar trebuie să
fie în măsură să-i trezească pe cei încă tăcuți, dar cel mai bine ar fi
ca să nu mai existe.
Să acordăm o mare atenție dictatelor
corectitudinii politice, pentru că fără nicio opoziţie contra lor, ar
apărea ca moralizatoare. Din nou, noi - sub lozinci diferite și sub mai
multe înfățișări - am fi atraşi într-o dispută interminabilă despre cum
trebuie îmbunătățită societatea noastră și relațiile din ea.
Pe de o parte sunt cei dintre noi care
sunt realişti și suficient de modeşti, care știm că orice schimbare în
comportamentul oamenilor într-un sistem democratic necesită un termen
lung, în urma unui proces evolutiv, și că este sarcina noastră de a
proteja cu atenție și de a îmbunătăți comportamentul nostru şi
condițiile în care are loc luarea deciziilor. Pe de cealaltă parte sunt
cei care ni se opun, moralizează, îi învață pe ceilalţi că ei sunt cei
care știu cum să îmbunătățească rapid și ușor lumea și vieţile noastre.
Cei mai mulţi, din păcate, se autoreprezintă, pe ei și obiectivele lor
politice personale, cu care lozincile afişate nu prea au nimic în comun.
Este atât de mult discutată astăzi, dar
în mod eronat, problema creată de corupție. Hai să facem ceva pentru a
combate această discordie, dar mai presus de toate să încercăm să reducem domeniul de aplicare al corupției,
reducând rolul statului și al sectorului public în general, și al
redistribuirii, nu doar acasă, ci şi la nivelul Uniunii Europene. De
acolo vine problema. Există un teren propice pentru corupție. Reducerea
rolului statului o putem face, dacă dorim. Cu toate acestea astăzi mulţi
plâng după el.
Dar să nu fim pesimiști. În ciuda
tuturor dificultăților și complicațiilor - ale noastre proprii și cele
care provin din afara granițelor - avem un viitor bun. Ca o mică
părticică din echipa de zece milioane a cetățenilor Republicii Cehe, voi
continua să depun eforturi pentru a contribui la un viitor mai bun.
Doresc ca ei să fie prietenoşi unii cu alţii, să poată comunica între ei
și să abordeze problemele cu care ne confruntăm, să accepte provocările
care vor veni. Să păstreze - cu respectarea deplină a individualității
fiecăruia - unitatea noastră națională şi statală.
Vă mulţumesc tuturor celor care mi-au
fost susținători, în mandatele mele de președinte, care nu au fost
înşelaţi de campaniile repetate ale adversarilor mei puternici și ale
rivalilor politici. Mă bazez pe ei pentru a continua. Și ei se pot baza
pe mine. Pentru toți cei care nu sunt indiferenți la ceea ce se întâmplă
acum în țara noastră, vreau să spun că nici eu nu sunt şi nici nu voi
fi. Nu am de gând să fiu un simplu spectator atunci când vine vorba de
atât de mulți.
Vreau să le mulțumesc celor apropiați și
mai îndepărtaţi. Vreau să-i mulțumesc soției mele, care a reuşit cu
succes rolul dificil de Primă Doamnă. Vreau să mulțumesc familiei mele,
colegilor mei apropiați, prietenilor mei. Vreau să îmi exprim respectul
faţă de cei care au văzut o mulțime de lucruri în mod diferit decât
mine.
Vreau să vă mulțumesc tuturor, dragi
concetățeni. La revedere tuturor, şi numai bine în noua eră a frumoasei
noastre Republici Cehe.
Václav Klaus, Televiziunea Cehă , 7. 3. 2013
http://www.klaus.cz/clanky/3317
