S-a adoptat o alta strategie, de tip short-termist, cea financiara! Au fost trimise banci occidentale in Est cu bani sa acorde aici credite. Desigur, acestea au inteles mesajul, au acordat cu predilectie credite pentru consum, si nu pentru crearea de locuri de munca, iar, prin explozia artificiala a consumului, tarile din Est au devenit rapid piata de desfacere pentru produsele si serviciile din Vest si mai ales pentru cele furnizate de companiile multinationale din Vest. Crearea de locuri de munca in Est a stagnat, spre ieftinirea fortei de munca de aici, care a pornit cu milioanele catre Vest.
Si acesta din urma, fara nici o cheltuiala, ci doar printr-o simpla ridicare a obligativitatii vizei, si-a acoperit peste noapte deficitul de forta de munca din anumite sectoare. De unde si caracterul selectiv al liberalizarii circulatiei fortei de munca in Uniunea Europeana!
In articolul "Marea diversiune bancara"
de saptamana trecuta, am pus in relatie numeroasele si aparent fara
legatura evenimente recente din sistemul bancar din Romania - de la
retragerile din retail ale unor banci cu nume sonore pana la
scandalurile unor fraude bancare - cu schimbarea dramatica a strategiei
bancare occidentale fata de Europa de Est.
Si spuneam ca noile cerinte puse de catre aceasta schimbare in fata bancilor occidentale cu prezente pe pietele estice fac pur si simplu tandari mitul contributiei bancare vestice la dezvoltarea Estului.
O rememorare chiar si succinta a strategiei initiale din anii 2000 a Vestului pentru expansiunea in Europa de Est intregeste tabloul, fiind de natura sa puna in lumina schimbarile de strategie intervenite in contextul crizei si aplicate articulat din actualul deceniu.
Strategia pentru Europa de Est
Si spuneam ca noile cerinte puse de catre aceasta schimbare in fata bancilor occidentale cu prezente pe pietele estice fac pur si simplu tandari mitul contributiei bancare vestice la dezvoltarea Estului.
O rememorare chiar si succinta a strategiei initiale din anii 2000 a Vestului pentru expansiunea in Europa de Est intregeste tabloul, fiind de natura sa puna in lumina schimbarile de strategie intervenite in contextul crizei si aplicate articulat din actualul deceniu.
Strategia pentru Europa de Est
Dupa ce a obtinut Europa de Est la
impartirea transatlantica a sferelor de influenta exact la sfarsitul
anilor '90, Europa de Vest, in frunte cu Uniunea Europeana, a pornit la
cucerirea restului Europei in ceea ce s-a numit "extinderea spre Est".
Nu s-a folosit strategia clasica: investitii, creare de locuri de
munca si piata in Est pentru produsele din Vest si astfel conditionare
pe termen lung a Estului, avand in vedere diferentele nete de
dimensiune de la pornire.
Probabil s-a considerat aceasta
strategie ca dand rezultate pe termen prea lung. S-a adoptat o alta
strategie, de tip short-termist, cea financiara! Au fost trimise banci
occidentale in Est cu bani sa acorde aici credite. Desigur, acestea au
inteles mesajul, au acordat cu predilectie credite pentru consum, si nu
pentru crearea de locuri de munca, iar, prin explozia artificiala a
consumului, tarile din Est au devenit rapid piata de desfacere pentru
produsele si serviciile din Vest si mai ales pentru cele furnizate de
companiile multinationale din Vest. Crearea de locuri de munca in Est a
stagnat, spre ieftinirea fortei de munca de aici, care a pornit cu
milioanele catre Vest.
Si acesta din urma, fara nici o
cheltuiala, ci doar printr-o simpla ridicare a obligativitatii vizei,
si-a acoperit peste noapte deficitul de forta de munca din anumite
sectoare. De unde si caracterul selectiv al liberalizarii circulatiei
fortei de munca in Uniunea Europeana!
Situatia economica din Est va fi
explodat si ea in curand dupa explozia consumului. In conditiile in
care productia nu putea in mod obiectiv tine pasul cu consumul stimulat
artificial si fara acoperire, deficitele comercial si de cont curent
se vor fi inflamat si toata masinaria pusa in miscare se va fi gripat
la un moment dat. Criza economica si financiara care a intervenit n-a
facut decat sa grabeasca deznodamantul. Acesta se va fi produs insa
oricum.
Chiar bancile au fost cele care au pus
stop masinariei. Inca in 2009 au sistat creditarea. Dupa ce au tras
avantajele cativa ani, au batut brusc in retragere. Occidentul a
realizat ca strategia, dupa cum fusese conceputa, nu putea da rezultate
decat pasagere. Perspectivele pe termen lung mai mult lipseau, caci
tarile din Est nu mai puteau oferi teren de expansiune. Fara productie,
fara locuri de munca si complet indatorate dupa aiuritoarea explozie a
consumului fara acoperire, acestea nu mai puteau constitui reazemul pe
care Vestul urmarea sa-l foloseasca spre a iesi el din criza.
Cine sa fie de vina? Creditul in valuta!
Paliativele utilizate in Vest pentru a
se face fata situatiei mai mult au stricat. Abia intr-un tarziu,
Occidentul s-a decis sa caute vinovatii. Si, gasindu-se exact pe sine, a
inventat tapi ispasitori. Asa a aparut, cu sorginte in cercurile
inalte de la BCE
si BERD, tapul ispasitor principal: creditul in valuta! De parca
acesta ar fi cazut din ceruri sau l-ar fi dat tata Noe de pe Arca sa,
si nu l-ar fi promovat niste banci cu nume precise.
Dupa o asemenea geniala descoperire,
celelalte decizii au venit aproape de la sine: descurajarea sau chiar
stoparea pentru persoanele fizice (adica pentru ipoteci si consum) a
creditului in valuta; limitarea reprezentantelor bancilor occidentale
in tarile din Est la resursele locale in desfasurarea activitatii (in
unele cazuri aceasta obligatiei este formulata explicit si in alte
cazuri decurge automat din prima cerinta, caci ce altceva decat a te
limita la resursele locale inseamna, de pilda, in Romania, a da credite
doar in lei?!); reducerea expunerii financiare pe aceste tari (mergand
pana la parasirea teritoriului lor).
Bancile straine din Romania se
conformeaza rand pe rand acestor exigente, si nu pentru ca trebuie
neaparat sa raspunda comandamentelor exprimate de cine stie ce cluburi
care stabilesc strategiile vestice, ci pur si simplu pentru ca Romania
nu le mai ofera perspective de profituri fabuloase, intrucat consumul,
supradilatat chiar de creditarea fara noima pe care au promovat-o,
trebuie calibrat in continuare la cotele posibilitatilor reale. Cu alte
cuvinte, au pus deja pe butuci economia, sistand practic finantarea
acesteia, si acum, dupa ce au sedus-o, abandoneaza pur si simplu si
populatia! Nu le mai retine aici decat asteptarea rambursarii sumelor
date in trecut celor nesabuiti!
Toate acestea, spre disperarea dlui
Isarescu, cel care a predat sistemul bancar romanesc strainilor cu
argumentul ca, Romania neavand bani, are nevoie de cat mai multe banci
straine care sa aduca resurse din afara pentru dezvoltarea tarii.
Desigur, banci straine care au, spre
deosebire de cele romanesti, reputatie financiara si morala! E usor de
inteles cat de greu ii cad dlui Isarescu recentele fraude de cea mai
periferica speta din aceste vajnice citadele, fara a mai vorbi de faptul
ca populatia, care avea sa se bucure de minunata finantare din partea
bancilor straine, a ajuns, potrivit chiar datelor BNR, creditor net al acestora, asa saraca si napastuita cum e!
