Prioritate de Dreapta
Un
prieten adevărat, un mare cărturar şi un mare evreu român, care
iubeşte România cu toată fiinţa sa, ca nimeni altul, mi-a adresat, acum
câteva zile, o corespondenţă electronică surpriză. La o vârstă
onorabilă, omul acesta, are spiritul neatins, radiind un umor de cea
mai înaltă calitate.
Este
vorba de strălucitul profesor Ilie Gilbert, brăilean prin naştere,
vorbitor de o neaoşă limbă română, deşi a părăsit ţara, din
considerente politice, încă din anul 1950. Distinsul profesor,
creatorul „Conviviologiei” (ştiinţa de a trăi în armonie), mi-a trimis,
tocmai din Brazilia, ţara în care s-a stabilit de mai bine de o
jumătate de secol, o nostimadă uşor sinistră, hai să-i zicem glumă,
până la urmă, care, negreşit, m-a pus pe gânduri, dar m-a şi inspirat,
în cele din urmă.
Ce-mi scrie profesorul?
„După ce Rusia bolşevică a
devenit, cu ajutorul puterilor occidentale, stăpână pe jumătate din
ţările Europei, Stalin – atotputernicul lider comunist – a convocat la
Kremlin pe toţi şefii statelor comuniste, pentru un instructaj asupra
metodelor de conducere a popoarelor.
Drept material didactic, fiecare
participant trebuia să aducă o gâscă. Imediat, noii conducători au
procurat câte o gâscă, au pus-o la îngrăşat şi au făcut o colivie pe
măsura situaţiei lor.
La data stabilită s-au adunat în sala mare a Kremlinului toţi cei invitaţi şi gâştele lor.
Cu vreun sfert de oră întârziere a
apărut pe uşa care ducea la tribună şi Stalin, însoţit de o gâscă
slăbănoagă, fără nici un fel de colivie şi care era tot timpul cu gâtul
întins la buzunarul de unde îi dădea din când în când câte un grăunte.
După ce s-au ridicat toţi în
picioare şi s-au gratulat reciproc, Stalin le-a cerut să deschidă
coliviile şi să dea drumul la gâşte. Acestea, când s-au simţit libere
au plecat care încotro neluând seama pe stăpânii lor.
Singură gâsca, cea a lui Stalin, a
rămas credincioasă şi atentă la buzunarul din care i se dădea din când
în când câte un grăunte.
În această situaţie Stalin a tras
următoarea concluzie: „Vedeţi ce se întâmplă dacă le-aţi dat mâncare
pe săturate! nu vă mai recunosc. Gâsca mea, ţinută cu câteva grăunţe să
nu moară de foame, este cea mai credincioasă fiinţă.
La fel trebuie să vă purtaţi cu popoarele dacă vreţi să fie credincioase şi să nu vă creeze probleme.”
Fondul Monetar Internaţional,
organizaţie internaţională alcătuită din aproape 200 de state şi
constituită spre a promova, în principal, o economie mondială
sănătoasă, garanţii pentru stabilitate financiară şi comerţ
internaţional dinamic, obţinerea unui nivel înalt de ocupare a forţei de
muncă, măsuri nedisciminatorii pentru combaterea sărăciei, a devenit
încetul cu încetul un mareşal cu puteri globale, învestmântat în tunica
lui Stalin. În noua sa ipostază, Fondul a trecut la condus popoare după
modelul stalinist.
România loviturii de stat, din decembrie
1989, a fost predată-furată la cheie călăilor cominternişti, adică
urmaşilor lui Stalin, fără datorii externe, cu mijloace materiale,
circulante şi financiare asiguratorii întregii economii, pentru
următorul an finaciar.
În nici două decenii ţara voievodală a
românilor dintre Dunăre, Carpaţi şi Nistru a fost trântită la pâmânt,
violată, apoi înjunghiată şi, ulterior, devalizată, fără milă, pentru
ca, în final, să fie amanetată băncilor şi Fondului contra unor sume
care depăşeşte suta de miliarde de euro. România a devenit unul din
popoarele morulă din flancul sud – estic al Uniunii Europene. De
curând, a primit o nouă vizită a experţilor financiari ai lumii.
Această primă vizită de la victoria electorală a USL, reprezintă un
ceremonial sfidător de prezentare a noului model de gâscă, de către
Fond. Discuţia cu hingherii finaţelor lumii se va desfăşura, probabil,
pe marginea imensului succes electoral cu care actualul guvern
malagambist se mândreşte şi se îmbată de mai multe săptămâni.
Toate negocierile care se vor duce cu
noii reprezentanţii ai Stalinului clonat conţin în ele amprenta
doctrinară pe care v-am descris-o mai sus.
FMI îi va sugera guvernului de
penali şi corupţi condus de premierul gâlcevitor, să reuşească punerea
în operă a a Bibliei Fondului, parte din versetele ei satanice, fiind
deja propuse în programul de guvernare uselist, fără ştiinţa
poporului, conform regulei.
Dorinţa Fondului este ca ţărişoara noastră flămândă, gemând de taxe, materii prime ieftine şi multă sărăcie, să
îşi platească, la timp, toate împrumuturile acordate, în visterie
rămânând doar boabele necesare din care gâsca numită România să poată fi
hrănită atât cât să rămână lângă stăpân. Precum gâsca ui Stalin.
Urmează vorbele sforăitoare precum că
Romania trebuie să îşi găsească un echilibru „macromicroeconomic”, iar
pentru aceasta este nevoie să reducă cheltuielile bugetare, să vândă
tot ce mai are de vândut, să-şi suţină moneda cu banii din „SC Cutia
Milei – Daniel SRL”.
Consecinţa acestor măsuri impuse şi nu
negociate, înseamnă salarii tot mai mici, pensii şi mai mici, beneficii
sociale zero şi reforma statului (înlocuirea hoţilor precedenţi cu cei
actuali), regionalizare (spre a avea opt preşedinţi şi opt miniguverne
regionale), deci mai multă sărăcie. În loc de cinci boabe de grăunţe
pe zi, gâsca FMI (Românica) va mânca doar trei. Guvernul
proaspăt ales şi plin de „succesuri”, raportează stăpânilor
înaripatei, mai multe cioace. Una din cioacele de bază propuse ar fi
convingerea reprezentanţilor Fondului ca tezele USL sunt cele care
permit menţinerea echilibrului bugetar al Romaniei, adică al sărăciei.
Şi ne referim aici atât la creşterea încasărilor la bugetul de stat (alte taxe sau mărirea celor existente),
cat şi la scăderea cheltuielilor bugetare (altă cioacă), dacă ne
gândim la slobozirea miilor de funcţii bugetare şi la cele două
instituţii gonflable, mari consumatoate de fonduri bugetare: Parlament
şi Guvern.
Avantajul pe care îl are partidul unic,
în această negociere, este schimbarea negociatorului şef al FMI pentru
România. În locul lui Jeffrey Frank, omul cu pantofii găuriţi de atâta
globetrotterism, cu ceva „eşece” prin America de Sud, este înlocuit cu
un olandez zburător, Jules Erik J. De Vrijer, probabil nonmormon, dar
un amabil finanţist care înţelege mai bine modul de promovare a
deciziilor înlăuntrul programelor de conducere a popoarelor. Adică o
hrană fără proteine gâsculiţei, numită Guvernul României, spre a nu-şi
părăsi stăpânul niciodată.
În consecinţă, negocierile vor pune
lucrurile la punct cu noul guvern docil, o gâsculiţă care face
ga-ga-ga, la semnul noului Stalin, alergând ştrengăreşte după domnul
De Vrijer, să prindă bobiţele de grăunţe căzute din buzunarul tunicii
sale occidentale.
Vom fi martorii altor împrumuturi
împovărătoare, deoarece agenda politico-electorală pentru viitori ani
va fi densă şi condensă, lacomă de bani, vor urma privatizările pe doi
lei a sistemului energetic naţional, vânzarea ilegală a combinatelor
energetice şi a societăţilor strategice. Cine le dă lor dreptul să
vândă averea noastră? Ei se poartă cu România ca nişte proprietari,
fără a fi proprietari. Pentru că poporul de proşti a fost învăţat să
tacă.
Noii şi actualii guvernanţi cedează,
gratis, industria strategică energetică şi transformă, fără ruşine,
România într-o ţară africană. Gâsca, adică Guvernul, este pe moarte şi
în opinia lui Stalin, pardon, a Fondului, asta se cheamă nu corupţie ci
inalta tradare!
Negocierile se fac, îndeobşte, în
genunchi. România nu mai are capacitate de reacţie, deci nu mai are
mândrie şi diplomaţie iar lichidarea ultimelor ramăşiţe de economie
românească etatică va arunca acest popor spre propria sa pieire.
Politicienii ne-au clasat pe ultimul loc la sărăcie în Uniune.
Românul, rămas fără cele şapte inimi de
aramă, urmează să plătească pe propriile lui resurse tot atât cât îi
costă pe Occidentalii din Uniunea Europeană să se aprovizioneze din
Rusia. Deci, e un fel de interdicţie pentru români de a beneficia de
propriile lor resurse la preţuri avantajoase, mai ieftin, cu alte
cuvinte, şi asta se face în numele liberalizării la ansamblul UE. Cât
cinism şi câtă ură faţă de această ţară!
Încet, încet, dar sigur, vom scăpa de
„ultimile pietre de moară” ale economiei româneşti prin privatizare
sălbatică, pierzând CFR Marfă şi Oltchim, la pachet, probabil, cu
Transelectrica, cu Romgaz, cu Transgaz şi cu toate celelalte, stabilite
de guvernanţii penali ai României „by accident”.
Un nou acord cu FMI nu-şi va mai avea
nici un rost, statul român fiind exclus de la orice masă a marilor
decizii în domeniul economiei româneşti, Ţara Mioriţei nemaiprezentând
niciun fel de interes pentru conducerea Fondului. Stalin Clonatul – FMI, vine în România cu câteva boabe de grăunţe în buzunarul de la pieptul tunicii Armani sau Gucci spre a hrăni gâsca lui Stalin.
Statul român este scos la vânzare fără remuşcări şi fără neruşinare.
Urmează, la final, să fie date pe nimic
resursele naturale care nu au fost privatizate până acum şi pentru
care au avut loc ample dezbateri cu gâsca românescă. Roşia
Montană se va da rapid, şi ea, în ciuda oricăror manifestaţii. Undeva
prin nişte birouri capitonate se calculează, deja, profiturile
rezultate din exploatarea viitoare a aurului românesc.
La toate acestea, să mai adăugăm şi
unda cea verde dată lui Chevron pentru exploatarea gazelor de şist de
către guvernul mitoman şi mitocan. Acelaşi guvern care striga, prin
gurile îmbătate şi urît mirositoare a seceră şi ciocan de le crăpau
bojocii cum că România nu-i de vânzare. Au ţipat şi au câştigat.
Despre dezvoltarea economică a României nici nu se poate vorbi în condiţiile impuse de FMI ţării noastre, astfel spus, România va rămâne, de azi înainte, o ţară care se întoarce la trecut.
Vom aplica tot mai multă salivă pe
pantofii găuriţi ai FMI, spre a-i lustrui cu nădejde, ca pe nişte
încălţări de preţ. Pantofii Fondului au devenit botoşeii cu ciucurei de
aur pe care-i mângâie lingăii politicii româneşti, de fapt, nişte hoţi
emanaţi din miasmele revoluţiei trădate.
Cioaca aceia cu negocieri, cu scrisoari
de intenţie sunt poveşti de adormit copii. Puterea de a gândi, de a
interpreta, de a negocia lipsesc cu desăvârşire: din momentul când
Fondul a luat pe inventar gâsca lui Stalin, nu mai este nimic de făcut
decât ca aceasta să asculte atennt vocile înalţilor funcţionari ai
Băncii şi să stea cuminte cu ochii boldiţi la buzunarul directorului
FMI pentru a scoate un bob de grăunte, pe care să-l cigulească,
bucurându-se dând din coadă.
România nu mai este o ţară dezvoltată
şi nu mai pune probleme. Cu un buget sărac la apărare, nu putem avea
diplomaţie iar concetăţenii noştri unguri se poartă în Transilvania
exact precum ungurii la Budapesta. Şi toţi ai noştri tac într-o
neterminată noapte a laşităţii. Măcar de de-ar face un mic efort
această gâscă, numită guvern, să ţipe pentru a salva, de astă dată,
România şi nu Capitoliul, aşa cum au făcut strămoaşele ei pe vremea
Romei antice.
Ţara a intrat supusă în rândul suratelor
subdezvoltate, deci coloniale, românilor fiindu-le vândute averea
fără să fie consultaţi. Noi nu ne vom mai reveni niciodata, pentru că
elita politică alogenă nu are un asemenea interes iar păstorii neamului
au fost risipiţi sau, pur şi simplu, au fost lichidaţi.
Iar pentru a supravieţui şi a fi jumuliţi bine nu ne trebuie decât un pumn de grăunţe pentru toţi.
Reamintim avertismentul, făcut în anul 1940, la Alba Iulia, de către Generalului Ion Antonescu: „Să
nu uităm că istoria nu va uita pe vinovaţi; şi vinovaţi suntem cu
toţii: unii, pentru că am tăcut; alţii, pentru că am greşit; cu toţii,
pentru că am suportat.”
Un comentariu:
