Claudiu Doltu (PnL/USL, Ministerul Finanţelor): "Convingerea mea este că România are nevoie în continuare de FMI şi Banca Mondială. Un nou acord cu FMI ar fi binevenit pentru a beneficia de asistenţă în domeniul reformelor din energie, transporturi, sănătate şi întreprinderi de stat, şi nu în ultimul rând, pentru reforma din administraţia publică. Cel mai probabil, noul acord cu FMI va fi pe doi ani. Sunt convins că foarte curând guvernul va lua o decizie referitoare la traseul de urmat pentru adoptarea euro şi din acest punct de vedere avem nevoie de stabilitate macro şi de continuarea reformelor structurale. Cu doi ani înainte de intrarea în ERM2 - anticamera zonei euro, România nu trebuie să mai aibă niciun acord nici cu FMI, nici cu Banca Mondială, nici cu Comisia Europeană, ca o dovadă că ţara şi economia este suficient de stabilă pentu a sta pe picioarele ei."
Isărescu: "Este necesar un bilanţ privind abordarea crizei în 2008-2009".
Ziarul Financiar:
România a plătit deja dobânzi de 1,6 mld. € către FMI şi UE. Cât 320 km de autostradă
„Împrumutul salvator“ de 20 mld. euro mănâncă acum din spaţiul fiscal pentru autostrăzi, căi ferate şi spitale. BNR şi Finanţele au luat efectiv 17,9 mld. euro şi au de dat înapoi 21 mld. euro.
„Centura de siguranţă“ pe care România şi-a pus-o în urmă cu patru ani sub forma uriaşului împrumut de 20 mld. euro negociat cu FMI şi UE a scos până acum 1,23 mld. euro din Trezoreria statului, din care 700 mil. euro au reprezentat numai dobânzile şi comisioanele (57%). Alte 4 mld. euro au fost achitate deja de BNR, incluzând dobânzi de peste 900 mil. euro, potrivit datelor băncii centrale.
Până în anul 2023 împrumutul asumat pe nepusă masă la începutul lui 2009 de triada Traian Băsescu, Mugur Isărescu, Emil Boc va mânca încă 8,6 mld. euro din bugetul României, dobânzile şi comisioanele ajungând la circa 900 mil. euro din această sumă. BNR singură mai are de rambursat rate de 6,9 mld. euro şi dobânzi de 230 mil. euro, adică un total de 7,14 mld. euro, calendarul său de plată urmând să se încheie mai devreme, în 2016, iar singurul creditor fiind FMI.
Din factura totală de 21 mld. euro (rate, dobânzi şi comisioane), BNR şi Finanţele au achitat până acum numai un sfert.
Costurile pachetului salvator ies în evidenţă în contextul în care Guvernul se plânge permanent de lipsa spaţiului fiscal pentru investiţii şi pedalează steril pe ideea prioritizării proiectelor. Cu alte cuvinte, din puţinul spaţiu fiscal Ministerul Finanţelor şi-a asumat o factură de aproape 10 mld. euro pe perioada 2009 – 2023, marele efort de 8,6 mld. euro de-abia urmând să vină la plată în următorii zece ani.
Cu banii daţi pe dobânzile de 1,6 mld. euro achitate până acum, statul ar fi putut finanţa construirea a 320 km de autostradă la un preţ mediu generos de 5 mil. euro pe kilometru, a 30 de spitale mari dotate la standarde de vârf sau a 4.500 de şcoli cu câte opt săli de clasă. [...]
Când au anunţat contractarea pachetului de salvare în 2009, autorităţile au vorbit despre costuri avantajoase, însă datele făcute publice acum de BNR arată că banca centrală şi Ministerul Finanţelor au tras 17,9 mld. euro din împrumutul generic de 20 mld. euro, iar dobânzile şi comisioanele totalizează 2,74 mld. euro, adică peste 15% din suma împrumutată.
