Companiile transnaţionale şi băncile cămătăreşti fac legea în Ţara care „aur poartă, iar noi cerşim din poartă-n poartă”
Prin anii '70-'80, în Republica
Socialistă România se dorea crearea „omului de tip nou”. Ceea ce atunci
părea o utopie, s-a realizat după nenorocitul sfârşit de an 1989, dar nu
aşa cum se dorea pe timpuri. Omul de tip nou de astăzi poate fi
întâlnit pretutindeni: „omul urât, angoasat, nefericit... ”, cum a
afirmat recent, într-un interviu, unul dintre reprezentanţii gărzii
vechi a artiştilor autentici români, cunoscutul actor Dorel Vişan. Da!
„Omul urât, angoasat, nefericit... ” mişună printre noi - în milioane de
exemplare! Ne cotropeşte, suntem la mâna acestui om, omul trivial,
agresiv, necinstit şi murdar, rod al haosului şi al educaţiei
telecontrolate cu silicoane şi pornografie „pe sticlă”. În fotoliile
confortabile de la parlament, de la guvern sau din curtea Cotroceniului
puturoşesc oamenii care mint de-ngheaţă apele în toiul verii, grangurii
cărora „omul de rând” le-a încredinţat destinele ţării şi pe care ei îl
sfidează, îi ignoră drepturile şi libertăţile fundamentale. Occidentul
s-a debarasat de vechituri, de rablele de maşini, de canalii şi de
reziduurile nocive, pe seama statelor răvăşite în urma Jocului de Dominό
al lui '89, mai cu seamă pe speţele României. Tot mai mulţi români îşi
pierd slujbele, iar sărăcia atinge cote paroxistice. Companiile
transnaţionale şi băncile cămătăreşti fac legea în Ţara care „aur
poartă” şi în care „noi cerşim din poartă-n poartă”. În aproape jumătate
din statele membre ale U.E. veniturile au scăzut. Prin comparaţie,
veniturile în ţările nordice, în Germania, Franţa, Polonia, au crescut
datorită faptului că aceste state au sisteme de asistenţă socială şi
pieţe ale forţei de muncă puternice. În aceste condiţii, pentru români,
perspectiva anului 2013 se arată extrem de îngrijorătoare. Şi este puţin
spus. Dacă ne punem speranţa în cei abilitaţi să administreze Ţara, la
noi, ca la naufragiu: scapă cine poate!
„Perle” şi promisiuni economice fără acoperire
Se spune că cerşim bani „europeni”! Care
europeni? Sunt de fapt cota-parte din cotizaţia României. Banii noştri,
nu ai acestei Europe ipocrite şi hulpave. Cerşim accesul la spaţiul
liber de circulaţie în superstatul U.E. - Noua Uniune Sovietică, în care
ni s-a dat brânci şi-am devenim sclavi. Cerşim drepturile înscrise în
lege, în loc să reclamăm nerespectarea lor şi discriminările la care
suntem supuşi. Nu doar Occidentul este vinovat, îşi dau concursul şi
cârpacii noştri, în mâinile cărora se jonglează machiavelic cu
deciziile. Noi suntem vinovaţi că nu ne ridicăm din adormire să scuturăm
paraziţii căţăraţi pe spinarea răbdătorului popor român în urma
sângerosului decembrie al veacului trecut. După ce paraziţii şi-au
însuşit agoniseala poporului român, după ce şi-au garnisit buzunarele
până la refuz, i-au pricopsit şi pe trădătorii Neamului, oferindu-le
până şi ceea ce nu le-a aparţinut vreodată. Generosul Occident ne-a
azvârlit, precum papuaşilor din Noua Guinee şiraguri de „perle” şi
promisiuni economice, iar ipocriţii moralişti ai U.E. ne-au „convins”,
să implorăm intrarea în acest conglomerat nefast şi morganatic,
proiectându-ne holograma iluziei că ni se vor deschide Porţile Raiului.
Se pare că după ce, aparent - în silă şi de milă - ni s-a permis
accesul, Raiul promis şi-a arătat faţa hidoasă. O antecameră a
Împărăţiei lui Skaraoţki unde simulacrul democraţiei s-a dovedit a fi
forma camuflată şi ipocrită a celei mai feroce dictaturi din istoria
umanităţii.
Norvegia - Stabilitate economică pentru zile negre
Tot mai mulţi români sunt aruncaţi în
stradă, valul sărăciei se amplifică. În aproape jumătate din statele
membre ale U.E. sărăcia a atins cote fără precedent, în condiţiile în
care veniturile au scăzut în două treimi dintre acestea. Prin
comparaţie, veniturile în ţările nordice, în Germania, Franţa, Polonia
au crescut. Toate aceste state au conducători care luptă pentru
interesele naţionale, deşi ascund cu grijă noţiunile de naţionalism şi
patriotism. Au sisteme de asistenţă socială puternice şi pieţe ale
forţei de muncă rezistente, ambele, la fel de naţionaliste. În acest
specrtru, perspectiva anului 2013 se arată înfiorătoare pentru români.
Deşi mai avem încă resurse şi bogăţii naturale de invidiat, nenorocire
este că, profitând de slăbiciunile guvernanţilor, alţii le exploatează
spre profitul lor şi în detrimentul nostru. Acum, în plină criză
economică, Norvegia, stat care a refuzat invitaţia repetată de aderare
la U.E., este o ţară prosperă. Dacă multe ţări vest-europene sunt
înglodate în datorii, poporul norvegian rămâne cu o avere pusă deoparte
pentru zile negre, cu o stabilitate economică de invidiat şi cu un nivel
de trai superior multor state membre ale U.E..
Importanţă cucutei în creşterea glandelor endocrine ale ţânţarului anofel sau naşterea prin cezariană a acvilei carpatine!
De când suntem stat membru al U.E.
(zice-se, cu drepturi depline), ne merge din ce în ce mai rău şi până la
urmă, întreb: ce caută România în U.E.? Răspunsul este simplu: pentru
saltimbancii care ne conduc de peste 23 de ani - slugi prea-plecate ale
globaliştilor-corporatişti -, suveranitatea Ţării, demnitatea naţională
şi nivelul de trai al poporului român au aceeaşi importanţă pe care o
are cucuta în creşterea glandelor endocrine ale ţânţarului anofel sau
naşterea prin cezariană a acvilei carpatine! Întreb şi eu aşa: cine, în
urmă cu două decenii, referindu-se la ungurii şi la ţigani (pe atunci nu
fuseseră încă botezaţi oficial, rromi), zbiera din toţi bojogii:
România face discriminare! Nu a durat mult şi, când ipocritul Occident
s-a trezit cu hoardele de ţigani pe cap, a schimbat calimera. Asta cum
se cheamă? U.E. interzice discriminarea, dar statele ei membre o fac
fără reţineri! Este dreptul şi chiar obligaţia ministrului german, Herr
Hans-Peter Friedrich, de protejare a naţiei germane, de stoparea
profitorilor externi, dar nu prin generalizarea român=ţigan şi
discriminarea tuturor cetăţenilor români! Herr Hans-Peter Friedrich uită
că România a fost cândva alături de Germania, dar nu uită ştampila
aplicată după trădarea de la 23 august 1944. Uită că o serie
semnificativă de cetăţeni oneşti de etnie română (nu ţigănească)
contribuie în mod cinstit la prosperitatea statului german. Pentru a
ocoli discriminarea directă şi a evita pronunţarea „Zigeuner”, Germania -
ca şi Franţa, Italia, Spania, Olanda etc. aplică discriminarea
împotriva tuturor românilor. Situare între minciună şi ipocrizie! Au
ajuns românii „jidanii” Europei secolului al XXI-lea? Ce culoare şi câte
colţuri va avea steaua pe care U.E. ne va obliga să o purtăm cât de
curând? Quod erat demonstrandum! Românii sunt extrem de săraci, dar
nimeni nu ia taurul de coarne. Nu mai sunt locuri de muncă!, pentru că
nemernicii autohtoni au vândut pe nimic fabricile, uzinele, combinatele,
intreprinderile rentabile, bogăţiile solului şi ale subsolului Ţării,
străinilor interesaţi să contracareze concurenţa şi să transforme
România în piaţă de desfacere şi mână de lucru ieftină. Aceştia le-au
închis şi au lăsat salariaţii pe drumuri. Cea mai recentă „performanţă”
se numeşte OLTCHIM. Să fie oare Capitalismul occidental atât de bine
intenţionat şi fără nicio vină? Cunoaşteţi răspunsul
Ion Măldărescu
