Anticorupţia "Macovei" - dimensiunea transnaţională

Prioritate de Dreapta

Subminarea (şi în perspectivă, eliminarea) sistemelor juridice şi financiar-bancare naţionale, sub un pretext oarecare (acum, "evazioniştii").

Paradisurile fiscale trebuie eliminate
Raportorul PE a recunoscut, de asemenea, și importanța eliminării paradisurilor fiscale: “(…) Acum, foarte serios, nu poţi combate şi nu poţi cere altor state şi guverne din afara UE să stopeze această afacere a paradisurilor fiscale, fără a face acest lucru în propria casă, astfel că trebuie să facem acest lucru în Austria şi în toate celelalte paradisuri fiscale. Avem suficiente dovezi că acesta este locul unde merg banii murdari, fie pentru a nu plăti impozitele în propria ţară, fie din activităţi criminale”, a precizat Macovei, adăugând: “Părerea mea este că suntem aici pentru a face să progreseze Uniunea Europeană ca entitate, şi nu pentru a apăra menţinerea sistemelor noastre naţionale”.
De Ce News

ADEVĂRATELE ŞTIRI : Începem să ne trezim ?

Prioritate de Dreapta

SONDAJ: Care este principala problemă a României după aderarea la UE

La întrebarea "Aderarea la Uniunea Europeană v-a adus o schimbare a vieţii în bine sau în rău?", 58 la sută dintre cei care au participat la sondaj au afirmat că "în rău", 31 la sută - "în bine", iar 11 la sută nu au răspuns.  

UDMR refuză asumarea răspunderii Guvernului pe proiectul regionalizării

Este o lege prea importantă ca să eludăm aceste discuţii şi UDMR-ul nu este un partid politic, UDMR-ul este reprezentantul unei minorităţi importante şi aşa cum prevăd unele documente internaţionale semnate de România, de exemplu, Carta Autonomiei Locale, care în articolul 5 prevede foarte clar că nu poate să ia nici un stat o măsură prin care să modifice acele procente etnice, care există într-o anumită zonă din respectiva ţară.

Constituţia nu prevede atribuţii ale preşedintelui în domeniul economic

De fapt, Traian Basescu a vrut sa aiba puterea unui premier si lipsa de responsabilitate a unui presedinte. Intrebat, in luna mai 2010, cine va raspunde pentru esecul masurilor de austeritate, presedintele a raspuns: Emil Boc.

• N-a "răspuns" Boc, ci dreapta (generică), reprezentată fraudulos de PDL. "Măsurili" au fost asociate imagologic cu "dreapta".

PDL susține pragul de validare de 50%

USL îşi propune reducerea pragului de validare a Constituţiei. Acesta este un atac la popor. Azi preşedintele României este ales cu 50 % plus un vot din cei înscrişi pe listele de vot în primul tur de scrutin. Chiar dacă sunt şi state în UE cu prag de validare sub 50%, dintre cele 15 state majoritatea vin din fostul lagăr comunist. Credem că pragul electoral trebuie menţinut la 50% plus un vot.

• Majoritatea de la CCR (care ar putea admite reducerea pragului) ascultă de Băsescu, nu de PDL. Aştept contestarea constituţionalităţii modificării legii referendumului (cu reducerea pragului) de către PDL și PPDD.

MRU este una dintre uneltele lui Băsescu pentru spargerea dreptei

Declară că dorește unitatea dreptei și un candidat comun la prezidențiale însă în același timp declară că Alianța FC-PNȚcd (mi-e jenă să zicAlianța DA - e ca și cum aș cita din lucrarea de doctorat a lui Ponta) va avea candidat propriu la prezidențiale. Păi ori te unești cu ceilalți și stabiliți, după ce v-ați unit, un candidat comun, ori ai candidat propriu și asta înseamnă că mergi separat, nu te mai unești cu ceilalți. Sînt curios dacă MRU va fi de acord cu unitatea dreptei în condițiile în care candidatul comun al dreptei unite la prezidențiale nu va fi augusta și premianta sa persoană.

Traian Băsescu a minţit de 3 ori că ţara a ieşit din criză: în anii 2009, 2012 şi 2013

Prima afirmaţie de acest gen a fost făcută în finalul unei emisiuni electorale, din decembrie 2009, de la TVR 1, cînd nebunul spunea: „Vreau să dau românilor şi o veste bună. România a ieşit din criză, datele statistice arată că sîntem în al doilea trimestru consecutiv de creştere economică“. Ce a urmat acestei declaraţii, după învestirea lui Băsescu cu un nou mandat la Cotroceni, a fost tăierea salariilor şi pensiilor cu 25% şi, respectiv, 15%. A urmat, peste 2 ani, în 6 mai 2012, o nouă declaraţie despre ieşirea din criză, de această dată de la Cotroceni. La acea dată, într-un limbaj aproximativ la fel cu cel din 2009, Traian Băsescu a anunţat din nou ieşirea României din criză, mulţumind Guvernului Boc pentru eforturi.  

Noua Republică : "Regionalizarea - un proiect major, dar greșit aplicat (de USL); o șansă istorică"

PSD nu a avut nici cea mai mică îndoială și nicio urmă de scrupul în a batjocori fără milă și rușine onoarea contribuabililor cinstiți și bunul renume al țării prin menținerea unui plagiator în fruntea statului. Iată că acum acest partid recidivează și, manifestând un entuziasm recent și suspect față de regionalizare, dovedește încă o dată că nu este în stare să abordeze un proiect politic major altfel decât prin singurele metode pe care le stăpânește: deturnarea și furtul.

• Noua Republică nu va fi niciodată un partid conservator, chiar dacă va păcăli ECR și va adera la grup. Susține pe fond toate tezele europeiste.

Mircea Druc susţine teza velikorusă - "Ucraina e un stat artificial"

Republica Moldova este un stat falimentar, în ultimii 20 de ani ne-am convins, eu nu am învestit nicio speranţă în construirea unui stat din șase judeţe, eu sunt de acord cu acei experţi din statul ex-sovietic care consideră că Republica Moldova şi Ucraina sunt două state falimentare, nu au perspectivă, ele se vor dezmembra.  

Comerțul prin clearing și interesele Germaniei în România între anii 1932-1939

În această perioadă guvernul german începe scoaterea țărilor din sud-estul Europei de sub influența Franței prin strategiile sale constând în contracte bilaterale de preferință, aceste state devenind legate de Germania din punct de vedere economic (și în cele din urmă, și din punct de vedere politic) și pune bazele unei mari zone economice germane, incluzând estul și sud-estul Europei.

TEZAURUL DE AUR ŞI VALUTĂ A FOST SCOS DIN ŢARĂ DE MUGUR ISĂRESCU. OARE CINE I-A APROBAT ACEASTĂ OPERAŢIUNE…?

Prioritate de Dreapta

"Eu am o învăţătură. Este cam pesimistă. Deci eu nu vreau să mai crească rezerva de aur, personal, sunt aici peste 100 de tone, pentru că sunt superstiţios. De câte ori am trecut peste 100 de tone, România a păţit ceva. De data asta să rămânem la 100 de tone, este suficient de mult, 103 tone."

Mugur Isărescu, 2013

Basarabia Literară :
În 1999, când guvernarea României a fost preluată de Mugur Isărescu, România „ajunsese în pragul dezastrului”, având datorii şi o lamentabilă rezervă valutară (în jur de numai o jumătate de miliard de dolari SUA).
Din acelaşi an însă, guvernanţii demaraseră o serie de negocieri cu Banca Mondială şi cu Fondul Monetar Internaţional pentru a obţine însemnate împrumuturi. Astfel, premierul Radu Vasile, îndatorat, dar şi cam poet (îşi publica volume de versuri în acea perioadă), l-a numit pe Traian Băsescu, secondat de Mugur Isărescu, drept negociator-şef al României cu Banca Mondială în aşa-zisul program PSAL 1, prin care România era împrumutată (cu dobândă), dar se obliga să vândă întreprinderile de stat, adică să le privatizeze şi să returneze datoriile.
O listă lungă cu 63 de mari companii comerciale româneşti era anexată acordului PSAL din 1999, întreprinderi pe care guvernul trebuia să le „restructureze” (să concedieze majoritatea salariaţilor) şi să le vândă (privatizeze) sau să le lichideze. Isărescu însuşi, în calitate de prim-ministru al României, demara în iulie 1999, angajamentele faţă de Banca Mondială pentru noi împrumuturi, prin acordul PSAL 2, pentru care a trebuit să privatizăm alte 20 de întreprinderi de producţie de stat, inclusiv Banca Comercială Română (a se vedea capitolul O dată ce s-a văzut premier, Isărescu mai vrea doar preşedinţia ţării). în cadrul acestor acorduri PSAL a fost modificată Legea privatizării băncilor, toate fiind vândute de Statul Român în anii următori, iar CEC-ul a fost restructurat (abia scăpând de privatizare).
Privatizările care au urmat nici nu s-au mai încurcat în respectarea legii, grija guvernanţilor, mai ales a premierului Isărescu, fiind să oprească anchetele juridico-penale - atunci când se făceau – şi să urgenteze vânzările, adesea clientelare. Tot de acum au început a se crea şi rezervele valutare ale României, căci instituţiile internaţionale au condiţionat România, pentru a o împrumuta, de a nu cheltui decât o mică parte din bani, restul trebuind tezaurizaţi.

Tot astfel, condiţionat, au fost acordate României şi împrumuturile de la FMI, venite după 2008, când economia României s-a prăbuşit o dată cu declanşarea crizei mondiale. La prima vedere, nu ar fi un lucru rău ca România să aibă importante rezerve valutare la care să poată apela în cazuri excepţionale. Dar poate? Nu! Pentru că aceste sume sunt păstrate de puterile mondiale, în puşculiţele lor bine închise.

Acelaşi lucru se întâmplă şi cu tezaurul de aur al României, care în cea mai mare parte, se află la Basel, în Elveţia, la Banca Reglementărilor Internaţionale, o bancă privată controlată de către băncile centrale majore ale globului, adesea, ele însele corporaţii private. Conform broşurii lui Isărescu, însă, aurul României se află depozitat „la alte bănci centrale”.

* * *

În anul 2011, rezerva de aur a României era de 104 tone (cea 3,4 miliarde euro), iar totalul rezervelor internaţionale ale României (valute plus aur) era de 35,5 miliarde euro.
Când două ONG-uri româneşti au început să arate în anul 2010 adevărul privind scoaterea din ţară de către domnul Isărescu a rezervelor valutare şi de aur („unde este aurul ţării şi când aveţi de gând să-l aduceţi înapoi?”, îl întreba, astfel, un ziar pe M. Isărescu), acesta a distribuit în grabă o broşură justificativă, în care arăta că „păstrarea” şi „menţinerea” valutelor şi a aurului în afara ţării sunt o „practică internaţională”:
Iniţial, Isărescu a dezminţit că aurul şi valuta ar fi fost scoase din ţară, atunci când, în aprilie 2002, preşedintele PRM îl acuza public, în Senatul României, de această faptă.
Informaţiile proveneau la g-ralul Dan Gheorghe – care funcţiona în zona Serviciilor Secrete româneşti şi atunci, era director general adjunct al Aeroportului Otopeni – şi arătau riguros datele scoaterii valorilor din ţară cu avioanele, inclusiv documentele emise în acest scop.
Firma HCS Transporturi Speciale, prin care operează Banca Naţională a României pentru scoaterea tezaurului din ţară, este deţinută de un asociat al tatălui lui Isărescu, Heinrich Schorsch, firma fiind o sucursală a firmei Handels Contor Schorsch GmSH din Germania, cu care Banca Naţională a României (adică Isărescu) a mai încheiat în 1991 şi un contract-cadru pentru livrarea a 20 de mijloace de transport valori (maşini blindate considerate, însă, necorespunzătoare) şi materiale pentru fabricat monede metalice, utilaje de tipărit bancnote şi înscrisuri de valoare, maşini de numerotat şi împachetat bancnote şi monede metalice, piese de schimb, aparatură electronică etc.
Tot prin această firmă, şi Direcţia „Tezaur şi Operaţiuni de Casă” din BNR, a mai cumpărat alte autoturisme blindate, afacere despre care Curtea de Conturi arăta că „prin HCS-Germania s-au achiziţionat din import mijloace de transport valori care nu corespund normelor proprii de securitate pentru transport valori şi au consumuri ridicate de carburanţi, cum este cazul a şase autodube blindate tip GMC de 3,5 tone şi una de tip Ford de 3,5 tone.
Reţine atenţia că achiziţionarea acestor mijloace de transport şi a încă trei autodube de tip Volkswagen de 0,5 tone, precum şi a unui autoturism de tip Opel Vectra s-a făcut în 199,1 fără ca aceste importuri să fie aprobate de către Consiliul de Administraţie al băncii, aşa cum prevede legea”.
În 1992, Constantin Isărescu, tatăl octogenar al guvernatorului Isărescu, se asocia cu firma afaceristului româno-german Heinrich Schorsch, HCS Romtrade srl, înfiinţând împreună compania HCS Comptrans srl, în Râmnicu-Vâlcea.
În 1993, această firmă a familiei Isărescu şi a furnizorului BNR, a fost implicată într-un scandal, deoarece a construit una din benzinăriile sale pe un teren obţinut abuziv, conform presei, cu sprijinul unor funcţionari locali, atrăgînd atenţia şi „ciudata asociere dintre tatăl guvernatorului, atunci în vârstă de 80 de ani, şi miliardarul german Schorsch, direct implicat în afaceri de zeci de milioane de dolari cu Banca Naţională a României”.
Conform unor rapoarte ale Curţii de Conturi a României, rămase însă fără urmări (ceea ce nu ne miră!), Schorsch devenise asociatul lui Constantin Isărescu după ce firma sa, Handels Contur Schorsch (HCS) GmbH din Germania, „a fost favorizată de către guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, în detrimentul unor firme româneşti, la importul de materiale pentru fabricarea monedelor şi bancnotelor”.
Conform raportului Curţii, numai în 1992, prin firma HCS GmbH s-au efectuat importuri pentru baterea de monedă de 24,1 milioane de mărci germane. Dar şi alte firme controlate de prietenul de familie Schorsch, precum Romtrade şi Sysgraf, sunt de asemenea în afaceri cu BNR. În 1996, pe baza aprobării Băncii Naţionale a României, Heinrich Schorsch a participat la înfiinţarea Băncii Comerciale West Bank, la care deţinea atunci, împreună cu soţia, 10% din capital. În prezent, el a preluat de la Jean Pădureanu conducerea echipei de fotbal Gloria Bistriţa.

* * *

Interesându-se de semnificaţia unui document ce îi intrase în posesie şi care se referea la scoaterea de către BNR, în ziua de 25 martie 2002, prin Aeroportul Otopeni, a 20 de tone de lingouri de aur, cu destinaţia Germania, liderul PRM, senatorul pe atunci Corneliu Vadim Tudor, declara peste o lună: „întrebat ce este cu acest transport, guvernatorul Băncii Naţionale a României Mugur Isărescu mi-a răspuns, printr-un prieten comun, că, trimestrial, sunt depuse în bănci străine diferite cantităţi de lingouri… în vreme ce se ştie de ieşirea aurului din ţară, nu mai există nici o evidenţă a repatrierii sale!?
Aşa cum Aeroportul Otopeni are o evidenţă riguroasă a scoaterii aurului, de ce nu se găseşte nici o hârtie cu privire la revenirea lui în România?”.

* * *

Când, în 2010, lui Isărescu i se reproşa din nou că scoate tezaurul din ţară, o idee trăznită i-a trecut prin cap.
A expus mai multe lingouri şi monede de aur în câteva vitrine piramidale, ce închipuiau piramida masonico-illuminati (inclusiv vârful acesteia, aşa cum apare pe bancnota de un dolar), postate într-o cameră foarte mică, în care nu încap mai mult de cinci persoane, numită însă „sala Tezaurului” şi situată în subsolurile clădirii vechi a Băncii Naţionale a României, din strada Lipscani.
„Am chemat circa 20 de şefi de publicaţii – spunea Isărescu atunci – şi i-am dus în sala cu Tezaurul, lăsându-i să îl atingă fizic şi să spună „Este!”, ca în poezia aceea. Eu înţeleg că oamenii se mai îndoiesc uneori şi că nu cred întotdeauna ceea ce li se spune, dar zvonurile cum că BNR ar fi scos Tezaurul din România sunt extrem de periculoase”.
Întrebat, însă, de unul din cei prezenţi dacă acela este tot aurul României, căci nu păreau a fi deloc 104 tone de aur în vitrinele din faţa lor, Isărescu a trebuit să recunoască:
„Sigur că o parte din aur îl ţinem la Banca Reglementelor Internaţionale (în Elveţia), dar în subsolurile BNR stă foarte bine rezerva de aur din ţară ”. Un fel de uite-o, nu e!
De fapt, în rapoartele BNR, tezaurul de aur al României figurează ca „activ extern”, deşi nu există nici o obligaţie asumată a ţării, sau a vreunui alt stat european, de a-şi ţine aurul în bănci străine. Slovacia, de exemplu, îşi ţine toată rezerva de aur în ţară (în tezaurul propriu, adică). „În acte – constata un ziar chiar atunci, în 12 iulie 2010 -, rezerva de aur a României are 103,7 tone! În acelaşi timp, partea tezaurului care a rămas în România încape într-o singură camera din subsolul BNR. Peste 100 de tone de aur necesită un depozit de dimensiuni mult mai mari decât o singură cameră. Atât actele contabile ale BNR, cât şi relatările jurnaliştilor care au fost invitaţi de Isărescu să certifice faptul că Tezaurul a rămas în România, de fapt confirmă presupunerea că în România nu a rămas decât o parte microscopică din rezerva de aur”. (Cronica Română).
Aurul României se află, în cea mai mare parte, la Banca Reglementărilor Intemaţionale in ELVETIA.
Cum am văzut, renumitul profesor american Carroll Quigley, arăta în lucrarea sa Tragedy & Hope, cunoscută lui Mugur Isărescu, că „Puterea capitalismului financiar are un alt plan cu bătaie lungă, …crearea unui sistem global de control financiar aflat în proprietate privată, capabil să domine sistemul politic al oricărei ţări şi economia mondială pe de-a-ntregul… Vârful sistemului trebuie să fie The Bank for International Settlements (Banca Reglementărilor Internaţionale) din Basel, Elveţia, o bancă privată controlată de către băncile centrale majore ale globului, ele însele corporaţii private…”
Banca Reglementărilor Internaţionale este cea mai veche instituţie financiară angajată în procesul de globalizare, al noii ordini mondiale, deşi iniţial ea a fost creată în 1930, pentru a administra plăţile reparatorii de război impuse Germaniei ca urmare a Tratatului de la Versailles, de după primul război mondial. În a doua jumătate a Secolului al XX-lea, banca a devenit o centrală a băncilor centrale europene, dar nu numai, fiind o companie cu răspundere limitată, ai cărei 33 de asociaţi cuprind aproape toate băncile europene centrale, precum şi băncile centrale ale SUA, Australiei, Canadei, Japoniei şi Africii de Sud, dar şi pe magnaţii particulari, în principal din Europa, care deţin 15% din bancă.

Un comentariu:

Riddick spunea...

Se pare că sunt mai multe capitole:

Tezaurul de aur şi valută a fost scos din ţară de Mugur lsărescu (I)

Tezaurul de aur şi valută, scos din ţară de Mugur lsărescu  (II)

Tezaurul de aur şi valută, scos din ţară de Mugur lsărescu  (III)

Tezaurul de aur şi valută a fost scos din ţară de Mugur lsărescu (IV)

O spune şi Ponta

Prioritate de Dreapta 


S-a întins peste România cea mai sinistră pecingine, mai coruptă decât regimul fanariot, mai odioasă şi mai distructivă decât cel socialist. 


Prima dată a zis-o Băsescu, în 2011, şi de atunci reia aberaţia cu diverse ocazii.
Chiar mă miram cum de eurosocialistul Ponta n-o zice şi el.
Şi iată (e îngrijorat de supravieţuirea "Europei", NU A ROMÂNIEI):

"În niciun caz nu trăiesc vreo spaimă că ia cineva vreo bucată din România şi o duce la Bruxelles, nu am asemenea spaime, dimpotrivă, eu unul nu doar că sunt pro-european dar cred că Europa are ca şansă să supravieţuiască integrându-se mai mult şi fiind mai unită decât este acum. Şi vorbesc aici de politici fiscal bugetare comune, de uniunea monetară, de accederea şi a noastră şi a altora în spaţiul euro. Deci eu cred că ne vom integra şi mai mult. Nu ştiu, poate găsim o soluţie -există şi în Constituţia actuală- ca atunci când e vorba de tratatele europene, cu două treimi, să nu mai treci prin toată procedura cu referendum, ci cu două treimi din Parlament să poţi să faci modificări sau să adopţi legi cu caracter constituţional."

"Sunt unul dintre cei care cred în acel proiect -şi sper să se realizeze pe parcursul vieţii mele politice - al Statelor Unite ale Europei. Pe de altă parte, sunt foarte atent la ce se întâmplă pe plan mondial şi în acest moment. Europa are o pierdere uriaşă de viteză şi de competitivitate faţă de SUA (...), China, Africa, America de Sud. Europa are o mare problemă de competitivitate. Or, eu sunt convins că are şi resursa internă de a-şi face reformele necesare."

Între autocrație scăpată din mână și conspirație - Bruxelles-ul, adevărata putere

Prioritate de Dreapta

Cotidianul.ro :

Guvernele europene merg regulat la Bruxelles pentru a da raportul unui Kommandatur european care nu ezită să-i muştruluiască pe miniştri şi parlamentari. Statele nu mai sunt decât dominioane ale unei construcţii ce se numeşte UE. Ele au pierdut un război tăcut în faţa unui inamic invizibil, iar libertatea de acţiune a statelor nu este deloc mai mare decât în perioada trecutelor ocupaţii militare, pe care tot mai puţini europeni le-au trăit. Acesta este mesajul pe care îl va transmite telespectatorilor documentarul ’’Bruxelles, adevărata putere’’, ce va fi difuzat pe 30 aprilie de France 5, la 22.40, ora României.

Autorii, Christophe Deloire şi Christophe Dubois sunt autorii volumului ’’Circus Politicus’’, publicat în 2012, în care susţin că actuala Uniune Europeană este rezultatul unui complot internaţional pus la cale de CIA, Comisia Trilaterală şi Forumul Economic Internaţional de la Davos.

Potrivit avancronicilor publicate în presa franceză, nu este necesar să fii naţionalist pentru a rămâne stupefiat în faţa acestei anchete desfășurată în culisele instituţiilor UE şi auzind-o pe Viviane Reding, comisarul european pentru Justiţie, spunând pe un ton funebru: ’’Naţiunile trebuie să se supună Bruxelles-ului. Politicile interne nu mai există.’’

Documentarul descrie atmosfera din culisele Consiliului European condus de belgianul Herman Van Rompuy, acolo unde mâini delicate conectate la creiere pregătite la cele mai prestigioase şcoli europene lucrează zi şi noapte. Este vorba despre analişti financiari care au acces la toate conturile statelor membre, la fel precum ministerele de Finanţe naţionale. Ambiţia lor: ’’Să facem autorităţile să conştientizeze necesitatea de a dereglementa, de a reforma profund sistemul social’’, după cum spune un tânăr funcţionar francez.

Apoi, pe coridoarele Comisiei, este rândul să-l vedem pe comisarul pentru Comerţ, belgianul Karel de Gucht, declarând că ’’made în France nu mai există’’, că este o utopie a ministrului francez al Economiei. ’’Un produs fabricat exclusiv într-o ţară nu mai există’’, spune comisarul, adăugând că ’’Comisia este utilizată cu prea mare uşurinţă drept ţap ispăşitor. Dacă politicienii ar fi mai responsabili faţa de ceea ce fac sau nu fac, viaţa noastră ar fi mai uşoară’’, spune de Gucht.

Este o lume opacă, necunoscută, unde înalţii funcţionari şi tehnocraţi manevrează în culise pentru a decide asupra vieţii de zi cu zi a aproape 500 de milioane de oameni. O dată la patru luni, coloane impresionante de automobile invadează străzile Bruxelles-ului pentru a-i aduce pe cei 27 de şefi de state şi de guvern la un nou summit european. Armatele de jurnalişti se opresc însă intodeauna în faţa unor uşi închise, de unde, la orele dimineţii ies mereu lideri naţionali aparent mulţumiţi şi zâmbitori. Cine îi poate contrazice, când aproape nimeni în afară de funcţionarii acreditaţi să retranscrie textul dezbaterilor (niciodată oferit presei) nu are acces la aceste dezbateri?

Pentru a conduce Europa celor 500 de milioane de cetăţeni, Comisia se bazează pe circa 600 de funcţionari ai Direcţiei generale pentru afaceri economice şi financiare. Printre ei şi Salvatore Serravale, fost funcţionar al Ministerului francez de Finanţe, un mare susţinător al regulii de aur care limitează la 3% din PIB deficitul bugetar al statelor din zona euro. ’’Putem emite o atenţionare, iar dacă aceasta nu este respectată, preconiozăm sancţiuni care merg până la 0,2% din PIB. Pentru Franţa, această ar însemna cel puţin 4 miliarde de euro’’, spune cu satisfacţie funcţionarul francez.

Aceşti funcţionari, care au beneficiat de sistemul de învăţământ al ţărilor lor, sunt prezentaţi ca mici trădători, care trec de partea unei autorităţi apatride. ’’În lumea lor bună de la Bruxelles, tehnocraţii, departe de ţară şi de realităţile ei sociale, decid din spatele unui monitor cum trebuie să evolueze regimul de pensionare a angajaţilor sau cel al ajutoarelor de şomaj’’, se arată în documentar. “Pe o rază de câteva străzi, în ciuda a 23 de limbi diferite, locuitorii acestei planete vorbesc aceeaşi limbă, sunt uniţi de aceeaşi credinţă în Europa, de sentimentul de a aparţine unui popor de pionieri”, scriau autorii documentarului în cartea lor ’’Circus Politicus’’.

Miniştri şi lideri ai grupurilor parlamentare (socialiste în cazul documentarului) ajung în fața acestor funcţionari pentru a pleca mereu cu mâna goală şi muştruluiţi rău.

O parte a presei din Franţa critică însă acest documentar pentru inexactităţile şi ezitările sale, cea mai gravă fiind cea între Consiliul European şi Comisia Europeană ca sediu al autocraţiei de sorginte tehnocrată care s-a abătut peste naţiunile europene. Căci, scrie Liberation, Consiliul European este expresia acestui deficit democratic, iar el a fost înfiinţat chiar la cererea Franței, penru a încetini parcursul Comunităţilor Europene către o federaţie. Consiliul European a ajuns treptat să decidă totul, până în cele mai mici detalii, iar Comisia nu a devenit decât un secretariat al Consiliului, în special sub conducerea unor oameni de paie, precum Jose Manuel Barroso.

Consiliul European, dominat categoric de marile puteri economice, în fruntea cu Germania, este acum sediul puterii opace a Bruxelles-ului şi inițatorul unei ’’autocraţii postdemocratice’’, după cum a numit-o filozoful german Jurgen Habermas.

Apoi, documentarul uită să sublinieze importantă unor actori esenţiali în această ecuaţie nedemocratică de la Bruxelles, actori care ar trebui traşi la răspundere la fel de mult că şi mult mai vizibilii şefi de stat şi de guvern: miniştri şi reprezentanţii permanenţi. Pentru că 80% din deciziile europene sunt luate de COREPER(Consiliul Reprezentanţilor Permanenţi) şi nu mai ajung până la nivelul șefilor de stat şi de guvern şi nici măcar până la consiliile de miniştri ale UE.
 
Iar tratatele plasează deasupra tuturor un Parlament European golit de orice sens, pentru că el nu are drept de iniţiativă legislativă decât sub formă solicitărilor adresate Comisiei, care a devenit, din nou, un secretariat al Consiliului European. ’’Căutăm formule (...) Da, ne ascundem dezacordurile în spatele unor formule goale. Concluziile noastre sunt deseori artificiale’’, spune Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European.

’’Suntem sub supraveghere, ne temem de mânia jupiteriană...’’, spune ministrul Francez al Industriei, Arnaud Montebourg.

5 comentarii:

Riddick spunea...

Pentru cei care se fac că nu înţeleg "cum de apare la mine un articol de la Cotidianul.ro" : nicio grijă, ştiu bine ce-i cu acest site, şi de ce publică acest tip de articole (ca să lipească votul naţionalist-eurosceptic la USL). Deocamdată, le-a ieşit. Deh, dacă media eurobăsistă nu iese din linia europropagandei, o fac alţii...

aprilie 24, 2013

Riddick spunea...

European democracy: circus or reality?

by Yves Bertoncini, Secretary General of Notre Europe
and Valentin Kreilinger, trainee research assistant at Notre Europe

Summary of the panel discussion of the book Circus Politicus

http://www.notre-europe.eu/media/CircusPoliticus_NE_Avril2012_EN.pdf

aprilie 24, 2013

Riddick spunea...

Planeta euro sapiens

Deloire&Dubois plonjează în inima birocraţiei europene, acest imens conglomerat la capătul căruia tronează, la cel de-al treisprezecelea etaj al imobilului din Berlaymont, sediul Comisiei Europene, José Manuel Barroso. În "Circus politicus", el şi colegii săi fac obiectul unui portret cu vitriol de care scapă doar Viviane Reding, vice-preşedintă a Comisiei şi însărcinată cu Justiţia, mai ales din cauză luării de poziţie împotriva Franţei în momentul în care Paris îi expulza în masă. Autorii îi consacră chiar un capitol întreg: “Totul merge bine, Doamnă Comisar!”.

http://www.presseurop.eu/ro/content/blog/1678861-planeta-euro-sapiens

aprilie 24, 2013

Riddick spunea...

Deloire e de stânga, critică doar cu jumătate de gura. Blogul :

Christophe Deloire
Directeur général de Reporters sans frontières (RSF), auteur, éditeur, documentariste

http://christophedeloire.com/


Publică în ziarul socialist Libération, are întrevederi cu Arianna Huffington...

http://christophedeloire.com/2012/04/02/des-funambules-sur-la-corde-raide/

http://christophedeloire.com/2012/01/01/rdv-avec-arianna-huffington-a-new-york/

aprilie 24, 2013

Riddick spunea...

Notre Europe e patronată de Jacques Delors, o persoană-cheie din echipa care a lansat euro şi a transformat CEE în UE.

Ilie Şerbănescu : "Pentru deblocarea creşterii economice este nevoie de vreo două decenii de investiţii în producţie"

Prioritate de Dreapta

Jurnalul Naţional :

 Dependenţa PIB-ului de un consum nefinanţabil

Statutul de anexă de consum rezervat României în sistemul centru-periferie de tip colonial pe care îl reprezintă UE se manifestă într-o dependenţă disproporţionată de consum a creşterii economice. Cu o reprezentare de 61-62% a consumului în PIB, creşterea economică, adică a PIB-ului, depinde destabilizator de evoluţia consumului. Este un adevărat cerc vicios! Dacă grosul din PIB, respectiv consumul, nu creşte, evident nu poate creşte ansamblul însuşi! Dacă dimpotrivă consumul creşte, se adâncesc exact dezechilibrele împotriva cărora trebuie luptat, căci, neavând la spate producţie spre a-l acoperi, consumul are nevoie ca să crească de bani din altă sursă: statul este însă ca şi falit, iar băncile (străine) nu mai dau credite. Programul FMI este un program de tăiere a consumului. De aceea, atât timp cât România se află sub program FMI, reluarea creşterii economice este o poveste cu cocoşul roşu! Creşterea economică este de fapt blocată în România. Pentru o deblocare este nevoie de vreo două decenii de investiţii în producţie, cu menţinerea consumului, astfel încât, prin modificarea structurii PIB-ului între producţie şi consum, să se obţină alte posibilităţi în dinamica acestora.

Fiecare din anii din urmă confirmă cercul vicios. În 2010, beneficiind de o conjunctură externă favorabilă, exporturile (generate în proporţie de 60% de companii străine) din România au crescut cu 25%, ceea ce în criză a fost ceva fabulos, dar PIB-ul totuşi a căzut, căci a fost anul în care FMI a obligat la amputarea severă a consumului. În 2011, creşterea economică avea perspective frumoase, nu de alta dar se pornea de la baza scăzută din 2010.Structura PIB-ului s-a opus. Creşterea economică obţinută a fost slabă, cu toate că exporturile au crescut în continuare beneficiind de o conjunctură externă favorabilă în cea mai mare parte a anului. Consumul însă a stagnat şi a influenţat ansamblul. În 2012, bruma de stimulare a consumului prin reîntregirea salariilor a fost hotărâtoare. Consumul a săltat cu 1%, generând o creştere economică de 0,7%, în ciuda scăderii industriei şi prăbuşirii cu peste 20% a agriculturii. O astfel de aiureală nu poate constitui o bază pentru dezvoltare! Dezvoltare care nici nu va veni!

În 2013 există riscul ca totul să se blocheze. Industria va cădea pur şi simplu, căci vor dispărea oricum Oltchim, Arpechim şi cele patru combinate metalurgice ruseşti. Orice revenire ar avea agricultura, impactul asupra ansamblului PIB-ului este redus. În esenţă, PIB-ul stă sub semnul întrebării din cauza consumului. În principiu, acesta ar trebui să crească pentru că programul de reîntregire a salariilor operează întregul an. Numai că este dubitativ dacă guvernul îl va putea finanţa tot anul. Si în plus, liberalizarea preţurilor în energie – de fapt o masivă creştere a preţurilor – va amputa câştigurile reale şi va comprima sever consumul. Cu impactul corespondent asupra creşterii economice!  

Trădătorii nici măcar nu se mai ascund !

Prioritate de Dreapta

După ce Ponta se declara gata să pună în discuţie statul naţional unitar, prin acceptarea (eventuală) a numărului de 16 regiuni cerut de UDMR şi prin acceptarea "simbolurilor" autorităţilor locale (adică, "steaguri" !), Cristian Pârvulescu (trepăduşul însărcinat cu regizarea dezbaterilor de la Forumul Constituţional) anunţă că "s-ar putea sa fie necesară" modificarea Articolului 1 din Constituţie, adică eliminarea caracterului de stat suveran. Ori, prin Articolul 152/1 ("limitele revizuirii"), aceasta se interzice explicit.

Cristian Pârvulescu a declarat, miercuri, la Târgu Mureş, că modificarea articolului 1 din Constituţie a fost "problema cea mai controversată" în cele peste 30 de întâlniri avute până acum în ţară.

Pârvulescu a spus că, fiind vorba de o procedură de revizuire a Constituţiei, crede că anul acesta "nu se va umbla la articolul 1", explicând că sunt limite care prevăd că nu pot fi revizuite articolele privind "caracterul unitar, naţional, indivizibil, suveran, al statului, forma de guvernământ, limba naţională", însă, pe de altă parte, există şi propuneri pentru o nouă Constituţie, "care să ţină cont şi de noul cadru european".
"În măsura în care un nou tratat european urmează să fie realizat în perspectiva câtorva ani, probabil după alegerilor europene din 2014, s-ar putea să fim nevoiţi să modificăm articolul 1. Altfel spus, să oferim mai clar elementele de suveranitate Bruxelles-ului, pentru că în momentul de faţă există doar un articol foarte vag în Constituţie în ceea ce priveşte relaţiile noastre cu Uniunea Europeană. Doamna Merkel explica în ultimele zile că pentru ieşirea din criză este nevoie de o cedare mai clară de suveranitate. Or, asta va presupune, nu numai în cazul nostru, al Franţei şi al altor state, modificarea acelor articole care sunt protejate de articolele speciale privind limitarea modificării constituţionale. Cred că, în România, anul acesta nu se va umbla la articolul 1, dar odată dezbaterea începută, cu proxima modificare constituţională, care ar putea avea loc în câţiva ani, s-ar putea discuta despre, eventual, o nouă Constituţie, pentru că altfel nu văd soluţia", a afirmat el.
Pârvulescu a spus că o discuţie serioasă la nivelul întregii societăţi româneşti este necesară, întrucât "există foarte multă emotivitate", iar problema naţională este privită foarte serios, astfel că "există riscuri importante dacă politicienii vor trece dincolo de o anumită graniţă pe care cetăţenii o consideră de netrecut".

După dezindustrializare, "dezagriculturizare" ?

Prioritate de Dreapta

De prin 2000 se vorbeşte despre Coridorul Verde al Dunării Inferioare sau proiectul “Dunărea – coridor european”. Sub masca ecologistă se ascunde însă şi încercarea de scoatere din circuitul agricol a unor suprafeţe semnificative, chiar şi Insula Mare a Brăilei, unde se practică o agricultură de mare randament. Las' c-ar fi fost Culiţă Tărâţă acolo (nu mai este), dar ar fi mai bine stufăriş cu ţânţari ?! "Turism"... dă pe-afară Delta Dunării de turişti, de căutăm să mai facem alte mici delte ? Nu vreau să spun că n-ar trebui luate măsuri preventive împotriva revărsării Dunării. Dar numai atât, nu altceva.

Articol (Ecomagazin) : "A patra editie a Conferintei academiilor dunarene: Coridorul verde al Dunarii"
[...] In orizontul anului 2020 au fost stabilite obiectivele: Dunarea sa fie navigabila 300 de zile pe an, cresterea transportului de marfa cu 20%, reducerea emisiilor de gaze cu 20% si tot cu acelasi procent si cresterea eficientei energetice. S-a mai prevazut cresterea turismului cu 50%, reducerea cu 20% a poluantilor de origine minerala si organica, reducerea cu 25% a riscului de inundatii, cresterea cu 20% a parcurilor nationale, cresterea cu 50% a diversitatii speciilor piscicole, iar 80% din apa Dunarii sa aiba calitatea standardelor europene. In ce ma priveste, sustin, fara rezerve, ca dezvoltarea durabila a regiunii Dunarii se poate realiza numai cu o Dunare curata, prin reducerea, in toate tarile, pana la limitele minime accesibile a tuturor poluarilor de origine minerala si organica pentru a evita dezastre ecologice, mai ales in zona Dunarii de Jos si Delta Dunarii. Numai astfel putem vorbi de Coridorul verde al Dunarii. [...]

Articol din 2006 : "Dispare ţăranul român"
[...]
Un milion de hectare vor fi inundate in Lunca Dunarii
Este vorba despre refacerea fostelor balti, desecate in perioada comunismului si transformate in terenuri agricole, prin spargerea actualelor diguri de protectie. Lunca Dunarii a fost intotdeauna o zona inundabila. Ceva similiar cu celebra Lunca a Nilului. In anotimpurile ploioase, terenurile se acopereau de apa, apoi, dupa retragerea baltilor, ramanea un teren foarte bun pentru agricultura.
Aceste terenuri erau cultivate sezonier, dupa retragerea apelor si dadeau productii foarte mari. Problema era ca nu in toti anii se retrageau apele, agricultura fiind supusa capriciilor vremii. In 1908 s-a pus problema ca aceste zone de lunca, domenii ale statului, sa fie desecate si transformate in terenuri agricole permanente, fertile, prin realizarea unor diguri de protectie. Primele diguri au fost facute intre Oltenita si Giurgiu, insa in 1930 lucrarile au fost sistate. Dupa 1945 indiguirile au fost reluate in forta, fiind desecate aproxiamtiv 80% din zonele umede din Lunca Dunarii. Dupa cativa ani de agricultura pe terenurile desecate productia a inceput insa sa scada. Dr. ing. Mateiu Codreanu, coordonatorul unuia din studiile legate de "Coridorul Verde", spune ca terenul arabil obtinut prin desecari s-a uscat complet in cativa ani, fertilitatea s-a redus, devenind impropriu pentru agricultura. "A fost ceva ce nu s-a luat in calcul in momentul desecarilor: acele terenuri inundabile erau fertile datorita aluviunilor Dunarii. Dar substantele care ingrasau pamantul nu au avut timp sa se infiltreze in adancul solului, au fost mereu spalate, iar fertilitatea s-a dovedit a fi doar una de suprafata", spune Mateiu Codreanu. Asa s-a impus introducerea irigatiilor. Sistemul a fost gandit insa in asa fel incat sa imbrace si un caracter militar. Canalele pentru irigatii si desecari, foarte adanci, au fost dispuse pe spatii largi sub forma de grilaj. Ele pot opri orice invazie terestra de blindate pe zona de sud a Romaniei si fusesera gandite de statul socialist impotriva trupelor NATO. Tancurile pot fi blocate in canalele inguste si adanci si devin o prada usoara pentru grupe mici de infanteristi dotati cu aruncatoare de grenade antitanc. "Acum nu mai este cazul sa ne aparam de NATO...", ne-a explicat generalul Mircea Chelaru, fostul sef al Marelui Stat Major al Armatei. Oricum dupa 1990, sistemul de irigatii s-a umplut de balarii. Taranii nu mai au bani pentru irigatii. Adevaratele probleme legate de materializarea proiectului sunt insa cele de mediu. Este periculos sa modifici brutal ecosistemele pe un teritoriu asa de mare.
Oricum, problemele taranilor nu vor fi rezolvate nici cu ajutorul Coridorului Verde, deoarece tot ar mai ramane 2 milioane de hectare de scos din circuitul arabil. Adica o suprafata foarte mare.

Un comentariu:

Riddick spunea...

Evident, e vorba despre dezafectarea terenurilor celor mai pretabile la irigare, chiar şi cu mijloace locale.

Iar din 2014, cumpărătorii străini de teren agricol ("pe persoană fizică").

Tehnicile secrete pentru controlarea dezbaterilor de pe forumuri şi a opiniei publice

Prioritate de Dreapt

Dincolo de ştiri :

Traducerea postării de pe NewsReload (Les techniques secrètes pour contrôler les forums et l’opinion publique).

Atenţie, e ceva serios !

În data de 12 iulie anul trecut, site-ul Cryptome, un fel de precursor al WikiLeaks, care publică documente pe care guvernele și corporațiile nu ar dori să le vadă pe net, a postat explicațiile tehnice și mărturiile unui ex-agent COINTELPRO. COINTELPRO este o organizație legată de FBI-ul din SUA, a cărei misiune era de a dezinforma și de a înşela grupurile de activişti. Oficial, COINTELPRO a dispărut în '71, dar organizația şi-a schimbat doar numele. În prezent se mai adaugă şi modul convențional de infiltrare în grupurile activiste dar şi în cele guvernamentale care prestează pe Internet, pentru a îngropa bâzâitul care deranjează şi a "curăţa" forumurile.

La data de 18 iulie, dovezile de la Cryptome au fost postate mai întâi pe Slashdot de către un contributor mai vechi. Și, lucru ciudat, postarea a fost cenzurată. Aceasta este motivul pentru care subiectul mi-a atras atenția.

Acest document scoate la lumina zilei toate tehnicile folosite de către guverne, dezinformatori, de către cei care fac politică, etc. pe net dar şi în viața reală, pentru a-şi discredita adversarii şi a îngropa subiectele sensibile.

Acest lucru este foarte răspândit în SUA, dar ar fi o greșeală să credem că astfel de practici nu se regăsesc şi în Franța.

Este un document foarte instructiv şi pe măsură ce-l citeam realizam faptul că eu devenisem deja dovada acestor manipulări. La televizor, în dezbaterile politice, în interviurile din ziare, dar cel mai tulburător în cadrul comentariilor de pe site-ul meu sau al altora sau pe Twitter. Fără a deveni paranoic, acum mă întreb dacă unii oameni care tocmai au postat şi semănat îndoială la unele din articolele mele mai "sensibile" sunt doar nişte troli care se plictisesc sau agenți de dezinformare ?

Dar asta e puţin important ... Citiți acest document puţin cam lung dar pasionant, care vă va permite  să "detectaţi" tentativele ulterioare de manipulare la care suntem toţi supuşi, fie atunci când avem o opinie, fie ca simpli spectatori.

Tehnici pentru manipularea forumurilor pe Internet

Există mai multe tehnici dedicate controlului și manipulării  unui forum pe internet, indiferent de conținutul sau de oamenii care discută. Vom vedea fiecare tehnică și vom demonstra că este suficient un număr minim de etape pentru a prelua în mod eficient controlul  unui "forum necontrolabil".

Tehnica # 1 - "FORUMUL CULISANT" ("FORUM SLIDING" -  forum care "curge")

Dacă a fost postat pe forum un subiect foarte sensibil, de natură critică, acesta poate fi rapid eliminat prin metoda "forumului culisant". În cadrul acestei tehnici, cei care manipulează forumul postează imediat, discret, un număr de "subiecte" care nu au legătură cu cel sensibil şi care sunt lăsate apoi să staţioneze, să se învechească, împingând în jos subiectul sensibil, făcându-l astfel greu vizibil pe ecranul calculatorului. Ca să se poată declanşa "toboganul forumului culisant" şi pentru a "spăla" postarea critică, este nevoie de conturi false de pe care să se posteze pe rând diverse subiecte, acoperind astfel manipularea făcută sub ochii publicului. Deși este dificil sau imposibil să se cenzureze un mesaj sensibil, acum este pierdut într-o mare de postări inutile şi independente.
Tehnica # 2 - RUPEREA CONSENSULUI ("CONSENSUS CRACKING")

A doua tehnică eficientă este "ruperea consensului". Dacă doriţi să distrugeţi un consens, tehnica folosită este următoarea : de pe un cont fals, postați un mesaj. Acest mesaj apare ca fiind legitim şi corect, dar partea sensibilă este că afirmaţia are o ipoteză foarte fragilă, fără dovezi care să susțină ceea ce este scris. După ce aţi postat acest mesaj, prin alte conturi false introduceţi lent răspunsuri în favoarea acestui subiect. Este imperios necesar să fie reprezentate ambele părți, în așa fel încât cititorul neavizat să nu poată determina care parte deține adevărul. Pe măsură ce apar postările şi răspunsurile la ele, proba "forte" sau dezinformarea este încetul cu încetul atribuită dvs. Astfel, cititorul neavizat va avea  probabil, aceeași poziție ca și dvs. Dacă poziția cititorului neavizat este împotriva pozitiei dvs., cel mai probabil este ca ea să fie ignorată. Cu toate acestea, în unele cazuri în care membrii forumului sunt foarte educaţi și pot contracara dezinformarea cu fapte reale și link-uri către alte site-uri, se poate abandona "spargerea consensului" şi demara un "forum culisant".

Tehnica # 3 - "DILUAREA TEMEI" ("TOPIC DILUTION")

Diluarea temei este eficientă nu doar în locul forumului culisant, dar este şi foarte utilă pentru a îndrepta atenția cititorilor către probleme fără legătură cu subiectul, şi non-productive. Este vorba de o tehnică critică și foarte utilă cu scopul obţinerii unui CONSUM DE RESURSE. Implementând un flux continuu de postări fără legătură între ele, distrăgând şi perturbând atenţia (trolling), cititorii forumului constată că productivitatea lor este stopată. Dacă intensitatea diluării graduale este suficient de puternică, cititorii vor înceta să mai cerceteze şi vor trece la modul de discuţie simplificat, de tip "bârfă". În acest mod faptele pot fi pur şi simplu eliminate şi înlocuite cu presupuneri şi speculaţii profane. Cu cât cititorii sunt mai puţin informaţi, cu atât este ușor şi mai eficient să se controleze întregul grup în direcția dorită. Trebuie remarcat faptul că trebuie făcut un studiu pentru a determina capacităţile psihologice ale membrilor forumului precum şi nivelul de educaţie pentru a şti până la ce nivel se poate "apăsa pe buton". Mergând prea repede şi prea departe "off topic", se poate declanșa cenzura unui moderator al forumului.

Tehnica # 4 - "COLECTAREA DE INFORMAŢII"

Colectarea de informații este foarte eficientă  pentru a determina nivelul psihologic al membrilor forumului şi a strânge toate informațiile care pot fi folosite împotriva lor. În cadrul acestei tehnici se postează într-un mediu pozitiv un subiect  de tipul : "eu îţi arăt ceea ce am (ce pot, ce știu), arată-mi şi tu, la rândul tău, ce poţi (ce ai, ce ştii)". Datorită numărului mare de răspunsuri furnizate este posibil să se compileze şi să se construiască mai multe informații statistice. Ca exemplu se poate posta un subiect de tipul : "care este arma ta preferată", încurajând astfel membrii forumului să-şi spună părerea. În acest fel, folosind procentajul inversat, este posibil să se determine de pe forum cine deţine o armă de foc sau cine o deține într-o manieră ilegală. Aceeaşi metodă poate fi folosită de un membru, postând orice întrebare de genul "care este tehnica ta preferată pentru ...". Mulţumită acestor răspunsuri se pot studia diverse metode, iar altele se pot îmbunătăți.

Tehnica # 5 - "TROLLINGUL  ENERVAT"

Statistic, există întotdeauna un procent de membri pe forum mai predispuşi la violență. Cu scopul de a şti cine sunt acești oameni, este necesar să se posteze o fotografie pe forum, care va incita în mod deliberat o puternică reacţie psihologică. În acest fel se poate identifica în mod eficient individul cel mai violent din grup si poate fi urmărit prin intermediul IP-ului său. Pentru a realiza acest lucru, pur și simplu se postează un link către un video cu un ofițer de poliție care comite un abuz de putere împotriva unui individ nevinovat. Statistic, dintr-un milion de poliţişti din America, există întotdeauna unul sau doi care pot fi prinşi într-o ipostază de abuz de putere, activitate care poate fi apoi folosită cu scopul strângerii de informații - fără a fi nevoie de a mai "simula" un film fals. Această metodă este extrem de eficientă, şi cu cât clipul video este mai violent, cu atât metoda mai eficientă. Uneori este util să "influenţezi" forumul dându-ți singur răspunsuri violente la propriile mesaje, bătându-ți joc de ceea ce cred autorităţile ! Făcând acest lucru și demonstrând astfel că nu îți este frică, ceilalți membri ai forumului, mai discreţi și non-violenţi, pot să-şi dezvăluiască  adevăratele lor intenţii. Acest lucru poate fi apoi utilizat în instanță în cazul în care urmează un proces.

Tehnica # 6 - "CÂŞTIGĂ CONTROLUL TOTAL"

Este important să insiști şi să manipulezi în mod continuu pentru a obţine o poziţie de moderator al forumului. Odată ce ai obţinut această poziție, forumul poate fi controlat eficient şi în linişte prin eliminarea postărilor nefavorabile - putând eventual ghida forumul spre un eșec total, provocând o lipsă de interes din partea publicului. Aceasta este "victoria finală", deoarece forumul nu mai este atractiv pentru public, pentru ca nu mai este util pentru menținerea libertăților lor. În funcție de nivelul de control pe care îl deţii, poţi conduce în mod deliberat forumul spre victoria ta, prin cenzurarea postărilor, suprimarea  membrilor, deconectând în mod accidental forumul din online. În acest fel forumul poate fi ucis rapid. Cu toate acestea, nu este întotdeauna interesant să se omoare un forum, întrucât poate fi transformat într-un fel de "borcan cu miere" pentru a centraliza, absorbi şi reorienta noii veniți, pentru ca apoi să fie utilizaţi pentru nevoile şi sub controlul tău.

CONCLUZIE 

Este bine să îți amintești mereu că aceste tehnici sunt eficiente doar în cazul în care participanții la forum NU LE CUNOSC. Odată ce aceştia au fost informați, operațiunea poate eșua complet, iar forumul va deveni incontrolabil. În acest moment, alte alternative ar trebui să fie luate în considerare, cum ar fi inițierea unei false probleme judiciare pentru a închide pur și simplu forumul şi a-l deconecta din online. Acest lucru nu este de dorit, deoarece va împiedica organele de stat să monitorizeze procentul din populație care acţionează contra ordinii publice. Se pot utiliza şi dezvolta bineînţeles şi alte tehnici, iar pe măsură ce dezvolţi o nouă tehnică de infiltrare şi control, este imperativ să le împărtăşești cu coodonatorii domeniului.

Cele 25 de reguli ale  dezinformării

Notă: Prima regulă și ultimele cinci (sau șase, în funcție de situație) nu sunt, în general, direct aplicabile de către dezinformatorul tradițional. Aceste norme sunt, în general, mai des folosite direct de către dirijorii și actorii-cheie care fac planificarea strategică a unor conspirații criminale.

1. Nu vedea nimic, nu auzi nimic, nu spune nimic. În ciuda faptului că ai putea şti, nu vorbi - mai ales dacă ești o persoană publică, un jurnalist, un politician, etc. Dacă o faptă nu a fost raportată, înseamnă că ea nici nu s-a întâmplat şi deci, persona nu va trebui să se confrunte cu această problemă.

2. Devino neîncrezător și indignat. Evită discutarea problemelor-cheie, şi în schimb concentrează-te asupra problemelor secundare care pot fi utilizate pentru criticarea anumitor grupuri sau teme sacrosancte. Acest lucru este de asemenea cunoscut şi ca subterfugiul : "Cum de îndrăznești...".

3. Crează, generează bârfă. Evită să vorbești despre probleme în amănunt, nu ţine cont de locuri sau de probe într-o atmosferă plină de zvonuri pure şi de acuzații violente. Această metodă funcționează bine în special când există o presă tăcută, pentru că publicul nu poate verifica faptele pe care aceste zvonuri le cataloghează drept "discutabile". Dacă poți stabili o relație între documentul / problema în cauză cu internetul, folosiți-o pentru a-l cataloga drept "zvon" care provine de la "un grup de copii de pe internet", care nu poate avea nicio bază în realitate.

4. Utilizează un argument de tipul "sperietoare". Găseşte unul şi crează un element în argumentaţia adversarului pe care îl poți contracara cu ușurință pentru a te credibiliza și a ridiculiza adversarul. Fie creezi o problemă a cărei existență o insinuezi bazându-te pe interpretarea adversarului/sau a exagerării adversarulu/sau găsești ceva, pe loc, fie selectezi veriga cea mai slabă dintre aspectele cele mai vulnerabile. Amplifică-le impactul lor şi distruge-le, discreditând astfel toate acuzațiile, atât pe cele reale cât şi pe cele fabricate, evitând în același timp să vorbești despre veritabilele probleme.

5. Înlătură-ți adversarii acordându-le porecle şi ridiculizându-i. Această metodă mai este cunoscută drept stratagema "atacă mesagerul", cu toate că şi alte metode sunt variante ale acestei abordări. Adversarii sunt asociaţi cu nume puţin onorante cum ar fi "nebun", "partizan al dreptei", "liberal", "partizan al stângii", "terorist", "obsedat de teoria comploturilor", "radical", "milițian", "rasist", "fanatic religios", "deviant sexual", "alcoolic" şi multe altele. Acest lucru va împiedica noii forumişti să se alăture adversarilor săi, temându-se că vor fi trataţi în același mod. Ca urmare, aceştia nu vor vorbi despre problemele reale.

6. "Loveşte şi fugi". Dezinformatorul, pe orice forum public, poate să-şi atace scurt adversarul sau poziția acestuia, apoi să fugă înainte ca răspunsul să fie publicat, sau pur și simplu să-l ignore. Acest lucru funcţionează extrem de bine pe internet în mediile de tip semnale de la cititori către editor, în care poate fi folosit un flux continuu de identități noi pentru a evita explicarea criticilor şi argumentelor. Faci pur și simplu o acuzație sau lansezi un alt atac, nu vorbești despre problemele reale și nu răspunzi niciodată, pentru că în acest fel ai acorda credit punctului de vedere al adversarului.

7. Motive de interogare (îndoială). Amplifică orice fapt care ar putea sugera ideea că adversarul militează în favoarea unei alte părţi. În acest fel vei evita discutarea problemelelor şi vei obliga acuzatorul să intre în defensivă.

8. Invocă autoritatea. Pretinde că ești parte a autorității sau asociază-te ei folosind limbajul şi terminologia acesteia pentru a ilustra că ești "cel care le știe pe toate". Discreditează problema fără a vorbi de fapt despre ea şi fără a demonstra de ce, sau a cita vreo sursă.

9. Fă pe prostul. Nu contează argumentele sau dovezile care se pun pe masă, important este să eviți discutarea lor sau să le discreditezi, menţionând că n-au niciun sens, nu conţin nicio probă, nu sunt de niciun interes, sau sunt ilogice. Amestecă bine lucrurile pentru a obţine un efect maxim.

10. Asociază criticile adversarului cu știrile vechi. Este un fel de derivat al argumentului "sperietoare", un fel de investiție pentru viitor în cazul în care problema nu poate fi ușor controlată. Lucrează anticipat pentru a menține controlul. Astfel, dezinformatorul lansează un argument "sperietoare" şi lasă apoi să reiasă că se va ocupa în curând de acesta în cadrul planului alternativ (planul B). Astfel, acuzaţiile sau criticile care urmează, indiferent dacă sunt valabile sau nu, vor fi în general asociate cu cele anterioare şi considerate pur și simplu o reluare a lor, fără a mai fi necesar să se ocupe de ele - este chiar mai bine dacă adversarul este același cu cel de la început.

11. Stabileşte un plan B şi bazează-te  pe el. Utilizează o problemă minoră sau un element real şi scoate-o la "drumul mare" (fă-o publică). "Mărturiseşte" cu vigoare că ai făcut o eroare inocentă şi că adversarii tăi au profitat de această oportunitate, au amplificat-o şi dirijat-o, dându-i conotaţii care implică lucruri necinstite şi care, desigur, "nu există". Unele persoane pot reveni mai târziu cerând cu vigoare, public, "să se pună capăt acestui nonsens", deoarece s-a făcut deja "ceea ce trebuia facut". Dacă este bine realizată, această tehnică îl poate ajuta pe dezinformator să câștige simpatie și respect pentru că a dat lucrurile în vileag şi "şi-a mărturisit" greșelile, fără a aborda însă alte probleme mult mai grave.

12. Enigmele nu au soluție. Dezinformatorul pretinde că afacerea este prea complicată pentru a fi rezolvată, scoţând în evidenţă multitudinea de persoane şi evenimente implicate. Acest lucru va face ca orice interes al altora pentru acea problemă să se piardă.

13. Logica de tip "Alice in Ţara Minunilor". Evită să discuți despre probleme, raţionând invers sau utilizând o logică deductivă care neagă orice fapt real important.

14. Cere soluții complete. Evită să vorbești despre probleme, solicitând adversarilor rezolvarea completă a unui caz. Este o stratagemă care funcționează cel mai bine împreună cu problemele de la punctul 10.

15. Fă ca faptele să corespundă unor concluzii alternative. Acest lucru necesită o gândire creativă, cu excepția cazului în care cazul a fost planificat în prealabil cu un plan B.

16. Fă ca să dispară probele și martorii. Dacă ele nu există, înseamnă că nu există o faptă, şi deci nici o problemă care sa fie abordată.

17. Schimbă subiectul. În general, folosind una dintre celelalte stratageme enumerate  aici, găseşte o modalitate de a da discuția la o parte, prin comentarii mai ascuţite şi controverse, în speranța de a deturna atenția către un subiect mai ușor de gestionat. Aceasta funcționează bine mai ales cu oameni care pot "dezbate" împreună cu tine un subiect nou, polarizând discuția înspre altceva, în scopul evitării dezbaterii problemelor-cheie.

18. Antagonizează şi provoacă adversarii, dându-le un atac emoţional. Dacă nu poți face nimic altceva, ia-te la ceartă şi bate-ți joc de adversarii tăi, forţându-i să răspundă într-o manieră emoțională, ceea ce îi va face să arate ca nişte oameni proşti şi mult prea motivaţi. Nu numai că astfel vei evita să vorbești despre problemele importante, dar dacă răspunsul adversarului privind subiectul este emoţional, vei putea mai târziu să eviți problema concentrându-te pe : "oh, cât sunt de sensibili, cum să mă încumet a-i critica ?".

19. Ignoră dovezile prezentate şi solicită dovezi imposibile. Este probabil o variantă a regulii de "a face pe prostul". În ciuda dovezilor care sunt prezentate de către adversar pe un forum public, susţine că probele nu sunt admisibile şi cere probe imposibil de găsit pentru adversar (ele pot exista, dar nu sunt disponibile sau sunt cunoscute ca fiind ceva ușor de distrus sau falsificat, ca o armă a crimei). Cu scopul de a evita complet discutarea problemelor, ar putea fi necesar să discreditezi în mod categoric mass-media sau cărţile, să refuzi ideea că martorii sunt acceptabili și chiar să negi declarațiile făcute de către guvern sau alte autorități.

20. Dovezi false. Introdu cât poți de repede noi dovezi false sau indicii proiectate şi fabricate care sunt în conflict cu observațiile și argumentele părții adverse - un instrument practic pentru a neutraliza problemele sensibile sau pentru a împiedica concluziile. Aceasta funcționează chiar mai bine pentru infracțiunile pentru care faptele nu se pot distinge de dovezile false.

21. Apelează la un juriu de acuzare, un procuror special sau alt organism autorizat de anchetă. Răstoarnă procesul în favoarea ta și neutralizează eficient problemele sensibile fără să deschizi discuția. După ce s-au adunat dovezile și declarațiile, trebuie să fie păstrate secrete pentru a fi bine gestionate. De exemplu, dacă ești în cârdășie cu procurorul, juriului i se pot refuza pur și simplu și toate dovezile relevante se vor sigila, făcându-le inutilizabile pentru investigații viitoare. Odată ce s-a ajuns la un verdict favorabil, problema poate fi considerată încheiată în mod oficial. În general, această tehnică este aplicată pentru a transforma vinovatul în inocent, dar poate fi utilizată şi pentru a susţine acuzaţii atunci când se înscenează ceva contra victimei.

22. Fabrică un adevăr nou. Crează propriile grupuri de experți, autori, lideri sau oameni cu influență capabili să inventeze ceva nou şi diferit prin cercetare științifică, investigaţii sociale sau dovezi favorabile. În cazul în care ai neapărată nevoie să abordezi problemele, o vei face profesionist, prin persoane autorizate.

23. Distrage atenţia maselor cât se poate de mult. Dacă cele de mai sus nu funcționează, pentru a ţine oamenii departe de problemele sensibile, sau pentru a preveni o acoperire mediatică nedorită a evenimentelor, cum ar fi de exemplu procesele, crează povești şi mai mari (sau le tratează-le ca şi cum ar fi mari) pentru a îndepărta  masele.

24. Tăcerea critică. În cazul în care metodele de mai sus nu dau rezultate, ia în considerare eliminarea din circulaţie a adversarilor prin soluții definitive cu scopul eliminării în întregime a nevoii de abordare a problemei. Acest lucru poate fi realizat prin moartea, arestarea și detenția, șantajul, distrugerea personalității adversarilor datorită scurgerilor de informații, sau prin distrugerea lor financiară, emoţională sau provocându-le daune grave de nivel medical.

25. Dispari. Dacă ești deţinătorul cheii secretelor sau dacă ești supus unei presiuni prea mari şi simți că începe să devină periculos, părăseşte zona.

CELE 8 TRĂSĂTURI ALE UNUI DEZINFORMATOR

1)  Evitarea. Nu vorbeşte niciodată despre probleme în mod direct şi nici nu argumentează într-o manieră constructivă. Evită de obicei citatele sau trimiterile la referinţe. Insinuează în schimb contrariul. Virtual, toată prezentarea sa insinuează că autoritatea în materie şi experţii nu au nici o credibilitate.

2)  Selectivitatea. Tinde să-şi aleagă cu atenție adversarii, fie aplicând abordarea "loveşte şi fugi" împotriva comentatorilor simpli care îi susţin pe adversarii săi, fie se concentreză mai serios pe adversarii-cheie care sunt cunoscuţi pentru abordarea directă a problemelor. În cazul în care cu un comentator comentează prea mult, dar fară succes, îşi va schimba focalizarea pentru a-l include şi pe acel comentator.

3)  Coincidența. Dezinformatorul are tendinţa de a apărea brusc când se discută un subiect controversat, deşi n-a mai participat public la o discuţie generală despre acesta. De asemenea, are tendinţa de a dispărea odată ce subiectul nu mai este interesant pentru mase. El este desemnat să participe la discuţie şi pleacă atunci când motivul dispare.

4)  Munca în echipă. Dezinformatorii tind să funcționeze în grupuri cu aceeaşi opinie şi/sau opinii complementare. Desigur, acest lucru se poate întâmpla în mod natural pe orice forum public, dar probabil că va exista un schimb frecvent de opinii mai ales în cazul în care sunt implicaţi profesioniştii. Uneori, un participant se va infiltra în tabăra adversă pentru a deveni sursa unui argument de tip sperietoare sau va utiliza alte tehnici concepute să reducă forța loviturii adversarului.

5)  Anti-conspiraţionist. Dezinformatorul îşi exprimă aproape întotdeuna un anumit dispreţ faţă de "teoria conspirației" şi în general faţă de toți cei care nu cred că JFK nu a fost ucis de LHO. Având un astfel de dispreț pentru teoreticienii conspirației, să nu vă întrebaţi de ce se concentrează pe apărarea singurului subiect, cel al conspiraţiei, abordat într-un nou grup. Unii ar putea crede că dezinformatorul este acolo pentru a încerca să demonstreze că toată lumea e nebună în legătură cu orice subiect, sau pur și simplu pentru a ignora grupul pentru care îşi exprimă un asemenea dispreţ. Sau, unii pot să concluzioneze că el are un motiv ascuns pentru care acțiunile lor sunt ignorate.

6)  Emoții artificiale. Dezinformatorul are un  sentimentalism ciudat, "artificial", şi o piele neobişnuit de groasă - o capacitate de a persevera şi de a persista chiar şi când se confruntă cu un val de critici copleșitoare şi intolerante. Aceasta tehnică vine dintr-un antrenament  de tipul celor de la serviciile de informaţii, în care indiferent cât de relevante sunt dovezile, neagă totul şi refuză să reacţioneze emoţional sau să se implice. Pentru un expert în dezinformare emoţiile pot apărea ca artificiale. Oamenii obişnuiţi, atunci când răspund cu furie, de exemplu, își  exprimă animozitatea prin respingere. Dezinformatorul profesionist va avea în general probleme pentru a-şi menţine imaginea, publicul fiind capricios în privinţa pretinselor emoții şi stilului de comunicare calm și impasibil. E doar o meserie și câteodată se pare că nu sunt capabili să-şi "joace rolul". La un moment dat pot avea un acces de furie, apoi pot exprima un dezinteres total şi din nou  un acces de furie (un yo-yo emoțional). Având pielea groasă, niciun val copleşitor de critici nu-l va descuraja să-şi facă meseria şi va continua să utilizeze aceleaşi tehnici obişnuite, fără nicio ajustare. În mod obişnuit, un individ rațional, primind  atâtea critici, îşi face cu adevărat griji despre ce pot crede ceilalţi despre el și va încerca să-şi îmbunătățească stilul de comunicare sau pur și simplu va renunţa.

7)  Incoerent. Dezinformatorul are, de asemenea, tendinta de a face greșeli care trădează adevăratele sale motivații. Acest lucru se poate datora faptului că nici el nu știe cu adevărat subiectul sau pentru că este un pic "freudian". Am observat că, de multe ori, dezinformatorul citează pur și simplu informații contradictorii care se neutralizează reciproc. De exemplu, unul dintre ei a pretins că este un pilot al Forţelor Aeriene, însă stilul său de scriere dovedea lipsa de educaţie (ortografie, gramatică, stil incoerent) demonstrând astfel că nu are studii superioare. Nu cunosc mulți piloți ai Forţelor Aeriene fără diplomă universitară. Un altul a declarat, printre altele, că nu știe nimic despre un anumit subiect, susținând ulterior că este de fapt expert în materie.

8)  Timpul de răspuns. În cadrul grupurilor de știri (newsgroups) s-a descoperit recent factorul "timp de raspuns". Există trei moduri în care funcionează, mai ales când guvernul sau o altă persoană cu o anumită putere este implicată într-o operaţiune de disimulare. 8.a) Orice postare pe un NG scrisă de un suporter care vizează adevărul poate duce la un răspuns imediat. Guvernul precum şi alte persoane abilitate își pot permite să plătească oameni care să urmarească discuţia şi să găsească o oportunitate de a provoca avarii. Dezinformarea în NG se face numai dacă cititorul o doreşte. Este necesar un răspuns rapid, altfel vizitatorul poate sesiza adevărul. 8.b) Atunci când este vorba de un dezinformator direct, prin e-mail de exemplu, întârzierea este necesară şi va fi de obicei de minimum 48-72h. Acest lucru permite să se formeze o echipă care să se consulte cu privire la adoptarea unui răspuns strategic cu un bun efect şi chiar să "obțină permisiunea" sau instrucțiunile unei autorităţi ierarhic superioare. 8.c) În exemplul 1 de mai sus, pentru grupuri noi, se va întâlni adesea cazul în care se pun în aplicare mijloace mai puternice după întârzierea de 48-72h. Acest lucru este valabil mai ales atunci când solicitantul adevărului şi comentariile sale sunt considerate mai importante şi au potenţialul de a dezvălui adevărul. Astfel, cel care dezvluie adevărul va fi atacat de două ori pentru același păcat.

CUM SE POATE REPERA UN SPION

O modalitate de a neutraliza potențialii activişti este de a le oferi posibilitatea apartenenței la un grup care face lucruri rele. De ce?

1)  Nu primește răspunsuri la mesaje

2)  Își iroseşte o mulţime de timp

3)  Activistul este frustrat și descurajat

4)  Nu se realizează nimic bun

FBI și informatorii săi precum şi polițiştii sub acoperire vor invada orice grup şi vor stabili organizații activiste de tip "bidon". Scopul lor este de a preveni apariția de mişcari reale, de exemplu pro-justiție sau pro-ecologice. Agenți vin în grupuri mici, medii sau mari. Pot proveni din diferite medii etnice. Pot fi bărbați sau femei.

Dimensiunea unui grup sau a unei  mișcări infiltrate nu este importantă. Potențialul de extindere al mișcării atrage spioni și sabotori.

Această broșură prezintă tehnicile utilizate de agenți pentru a încetini lucrurile, pentru a face ca operațiunile să fie ratate, pentru a distruge mișcările şi a supraveghea activiştii. Munca agentului este de a împiedica activiştii să părasească un astfel de grup, pentru a-i ţine sub control. 

În anumite situații, pentru a menţine controlul, agentul îi va spune activistului :

"Tu eşti cel care divizează mișcarea."

[Aici, am inclus motivele psihologice care fac ca această manevră să functioneze în controlarea oamenilor]

Aceasta va da naștere unui  sentiment de vinovăție. Mulți oameni pot fi controlaţi prin culpabilizare. Agenții stabilesc relații cu activiștii prin intermediul unei deghizări bine cunoscute, precum cea a "dedicării față de cauză." Datorită devotamentului lor des proclamat (precum şi a acțiunilor făcute pentru a-l dovedi), atunci când critică activiştii, el sau ea - fiind cu adevărat dedicaţi mișcării - sunt convinşi că toate problemele sunt din vina LOR. Acest lucru se explică prin faptul că cineva cu adevărat dedicat tinde să creadă că toată lumea are o conștiință și că nimeni n-ar disimula şi nici n-ar minţi făcând-o "în mod special". E uimitor să vezi cât de departe pot ajunge agenţii cu manipularea unui activist, deoarece activistul va căuta în mod constant scuze în favoarea agentului care se declară în mod regulat drept fidel al cauzei. Deși îl suspectează ocazional pe agent, ei îşi vor pune ochelari de cal în timp ce raționează, făcând asta inconștient - "nu o face în mod special " ... "i-aş putea ajuta prin a-l ierta şi accepta"... etc.

Agentul îi va spune activistului :

"Ești un conducător !"

Acest lucru îi va permite activistului sa-și îmbunățească încrederea în sine. Admirația sa narcisistă faţă de propriile sale intenţii altruiste/activiste va crește atât de mult încât el sau ea va admira în mod conștient declarațiile altruiste ale agentului, care sunt în mod deliberat concepute pentru a le reflecta pe cele ale activistului. Este vorba despre o "falsă identificare răuvoitoare". Acesta este procesul prin care agentul va imita în mod conștient sau simula un anumit comportament pentru a încuraja un activist să se identifice cu el, sporind astfel vulnerabilitatea activistui în raport cu exploatarea sa. Agentul va stimula cele mai subtile concepte despre sine ale activistului.

Activiștii şi cei care au principii altruiste sunt mai vulnerabili la falsa identificare răuvoitoare, mai ales în timp lucrului cu agentul, când interacțiunile includ probleme legate de abilitățile, cunoștințele sau autonomia lor.

Scopul agentului este de a crește empatie generală a activistului față de agent, printr-un proces de identificare cu false auto-concepte legate de activist.

Cel mai comun exemplu al acestui proces este agentul care-l va complimenta pe activist pentru abilitățile sale, cunoștințele și valoarea sa pentru mișcare. La un nivel mai subtil, agentul va simula caracteristicile și manierismele activistului. Acest lucru va ajuta la promovarea identificării prin mimică și sentimente de "înfrățire" (gemeni). Nu este ceva necunoscut pentru un activist, iubitor de a primi ajutorul și abilitățile de bun agent, ajungând în situația de a lua în considerare încălcări etice și chiar un comportament ilegal, de fapt fiind în serviciul agentului care-l monitorizează.

"Simțul perfecțiunii" [un auto-concept] este îmbunătățit, și o legătură puternică de empatie este țesută cu agentul prin imitații și simulări ale propriei sale investiții narcisiste, a victimei. [Auto-concept] Este vorba, în cazul în care activistul o știe, în adâncul său, de propriul lui devotament față de cauză, pe care îl proiectează asupra agentului care "îl reflectă".

Activiștii vor fi păcăliţi, gândind că agentul le împărtășește sentimentele de identificare și legăturile. În configurația unei mișcări/activism rolurile sociale jucate de activiști în confruntarea vis-à-vis de societate/guvern, încurajezează procesul de separare intrapsihică continuă, astfel încât "alianțele-gemeni" între activist și agent pot face sectoare întregi ale percepţiei realității inaccesibile activistului. Ei, literalmente, "pierd contactul cu realitatea".

Activiștii care îşi neagă propriile investiții narcisiste [nu au o idee foarte bună despre propriile lor concepte și CARE sunt aceste concepte] și care în mod conștient se percep ca "ajutoare" dotate cu un oarecare altruism sunt extrem de vulnerabili la simulările afective (emoționale) ale agentului de monitorizare.

Empatia este încurajată de activist, prin exprimarea vizibilă a afecţiunii. Prezența lacrimilor, a tristeții, a dorinței, a remușcării, a vinei, pot declanșa în activistul orientat spre ajutorare un puternic sentiment de compasiune, în acelaşi timp cu creșterea inconștientă a investiției narcisiste în sine .

Exprimarea unor astfel de afecţiuni simulate pot fi destul de irezistibile pentru cel căruia i se adresează, și dificil de deosebit de o emoție profundă.

Acest lucru poate fi de obicei identificat prin două evenimente: în primul rând, activistul care şi-a analizat propriile rădăcini narcisiste și este conștient de potențialul său de a deveni "dependent emotional", va fi capabil să rămână calm și indiferent față de aceste efuziuni emoțională din partea agentului.

În urma aceastei atitudini liniștite și insensibile, al doilea eveniment se va întâmpla: agentul va reacționa prea repede la o astfel de expresie afectivă, lăsând activistului o impresie de tipul "piesa s-a încheiat, cortina a căzut", iar înșelăciunea, pentru moment, s-a încheiat. Atunci agentul se va îndrepta rapid spre următoarea victimă/activist.

Faptul este că mișcarea nu are nevoie de un lider, ea are nevoie de ANIMATORI (persoane care se ocupă de făcut una-alta). "Urmați liderul" este o pierdere de timp.

Un agent bun va dori să-şi întâlnească victima cât mai des posibil. El sau ea va vorbi foarte mult fără să spună nimic. Unii se pot aștepta la un atac violent prin discuții lungi şi fără noimă.

Unii agenți uzeaza de tehnici insistente, arogante sau defensive:

1)  Perturbarea ordinii de zi

2)  Deturnarea discuției

3)   Întreruperi în mod repetat

4)   Falsă ignoranță

5)   Lansarea unei acuzații nefondate împotriva unei persoane

Numirea cuiva drept rasist, de exemplu. Această tactică este folosită pentru a discredita pe cineva în ochii altor membri ai grupului.

Sabotorii

Unii sabotori se pretind a fi activişti. Ei (sau ele) vor :

1)  Scrie pliante enciclopedice (în prezent, site-uri web)

2)  Printa pliante numai în limba engleză
    

3)  Organiza demonstrații în locuri de care nimeni nu este interesat

    

4)  Solicita finanțarea din partea oamenilor bogați în loc de a căuta sprijin de la clasa de mijloc
   

5)  Face pancarte cu prea multe cuvinte confuze
    

6)  Complica problemele
    

7)  Formula revendicări eronate
    

8)  Compromite obiectivul
    

9)  Ţine discuții interminabile care vor duce la pierdere de timp pentru toată lumea. Agentul poate însoți aceste discuţii fără sfârșit cu băutură, droguri sau alte distracții, pentru a încetini activitatea activiştilor.

Provocatorii

1)  Doresc să stabilească "liderii" pentru a-i pune pe poziţii, în scopul de a opri mișcarea
    

2)  Sugerează să facă lucruri stupide, ilegale, pentru a crea probleme activiștilor
    

3)  Încurajează militantismul
    

4)  Vor să batjocorească autoritatea
   

5)  Încearcă să compromită valorile activiștilor
    

6)  Încearcă să instige la violenţă. Activismul vrea mereu să fie non-violent.
    

7)  Încearcă să provoace o revoltă printre oameni nepregătiți să interpreteze răspunsul autorităților

Informatorii

1)  Vor ca toată lumea să se înscrie undeva

2)  Pun o mulțime de întrebări (colectare de informații)

3)  Vor să știe la ce evenimente si-au planificat participarea activiştii

4)  Încearcă să-l facă pe activist să se apere, pentru a-i identifica convingerile, obiectivele și nivelul de angajament

Recrutarea

Activiști legitimi nu duc un dialog prelungit cu cei recrutaţi. Acțiunile lor, credințele și obiectivele vorbesc de la sine. Grupurile care recrutează după sistem misionar, militar sau de tip partid politic sunt mişcări false sau mișcări create de agenții.

Urmărirea

ÎNTOTDEAUNA trebuie să presupunem că suntem sub supraveghere. În acest moment, dacă NU EŞTI sub supraveghere, nu ești un activist foarte bun!

Tactici de intimidare

Ei le folosesc.

Astfel de tactici includ calomnia, injuriile, amenințările, apropierea de activiștii nemulţumiţi sau îngrijoraţi pentru a-i convinge (prin tactici de psihologie descrise mai sus) să se întoarcă împotriva mișcării și să depună mărturii false împotriva foștilor lor colegi. Ei vor planta substanțe ilegale la domiciliul activiștilor și vor monta o arestare ; vor planta informații false și vor înscena o "revelație", vor trimite scrisori incriminatoare [e-mail] în numele activiștilor, și mult mai multe. Vor face cam tot ceea ce societatea le va permite.

Această broşură nu acoperă toate tehnicile folosite de agenții pentru a sabota vieţile activiștilor sinceri și dedicaţi.

În cazul în care un agent este "expus", el sau ea va fi transferat(ă) sau înlocuit(ă).

COINTELPRO este încă în funcțiune astăzi sub un nume de cod diferit. El nu mai apare în scripte pentru a se evita să fie descoperită ilegalitatea îngrădirii libertăţii de informare.

Scopul programului de contraspionaj al FBI: expune, perturbă, deviază, discreditează și neutralizează persoanele pe care FBI-ul le consideră opuse intereselor naționale. "Securitate națională" se referă la securitatea așa cum este ea stabilită de către FBI, pentru a preveni oamenii să fie informați cu privire la lucrurile vicioase efectuate de acesta, cu încălcarea libertăților civile ale persoanelor.

Pe scurt: 17 tehnici pentru a îngropa adevărul

Acuzaţii puternice și credibile de desfăşurare a unor activități criminale pot dărâma un guvern. Când guvernul nu are o apărare eficientă și bazată pe dovezi, alte tehnici trebuie să fie angajate. Succesul acestor tehnici depinde în mare măsură de o presă cooperantă și complezentă mai degraba decât de o simplă opoziție simbolică.

1. Păstrează tăcerea. Ce nu apare la ştiri nu s-a întâmplat, nu există.

2. Indignarea regizată. De asemenea, cunoscută sub numele de stratagema "Cum de îndrăznești ?".

3. Califică toate acuzaţiile ca fiind "zvonuri" sau, mai bine, de "zvonuri zevzece". Dacă, în ciuda lipsei de informații, publicul este totuşi la curent cu anumite fapte suspecte, acesata este numai datorită "zvonurilor". (În cazul în care aceştia au tendința de a crede "zvonurile", este, probabil, fiindcă sunt pur și simplu "paranoici" sau "isterici").

4. Demolează argumentul sperietoare. Nu te ocupa decât de cele mai slabe aspecte ale celor mai slabe acuzaţiii. Chiar mai bine, crează propriul argument sperietoare. Inventează zvonuri nebuneşti false (sau crează povești false) și lansează-le atunci când par să discrediteze toate acuzaţiile, fie ele reale sau fanteziste.

5. Foloseşte cuvinte precum "teoretician al conspiratiei", "scandalagiu", "morocănos", "nebun", "smintit", și, desigur, "bârfitor", pentru a descrie scepticii. Asigură-te că vei folosi verbe puternice și adjective atunci când vei caracteriza acuzaţiile, și expresii "mai rezonabile" în apărarea guvernului și susținătorilor săi. Trebuie să fii atent spre a evita discuții deschise cu toate persoanele pe care le-ai calomniat.

6. Contestă motivațiile. Încearcă să marginalizezi criticii, sugerând cu tărie că ei nu sunt cu adevărat interesați de adevăr, ci servesc doar un scop politic sau doresc doar să obţină  bani.

7. Invocă autoritatea. Aici presa controlată și falsa opoziție pot fi foarte utile.

8. Minimalizează acuzațiile ca fiind "vechea placă".

9. Scuipă numai jumătate din ce-ai de zis. Acest lucru este, de asemenea, cunoscut sub numele de "mărturisire și evitare".  În acest fel, poţi da impresia de sinceritate și onestitate în timp ce îţi  recunoşti "greșelile", dar numai pe cele fără consecințe, și niciuna penală. Această stratagemă necesită adesea existența unui plan B, diferit de cel original.

10. Descrie infracţiunile ca fiind, într-adevăr, incredibil de complexe, și dovezile, de negăsit.

11. Foloseste raţionamentul invers, prin metoda deductivă, ca o răzbunare. Cu o deducţie riguroasă, dovezile cele mai scandaloase îsi pierd toată credibilitatea. Exemplu: Avem o presă complet liberă. Dacă există dovezi care să ateste că scrisoarea de "sinucidere" a lui Vince Foster ar fi fost falsificată, ar fi spus-o.  Ei n-au dat această știre, astfel încât nu există nicio astfel de dovadă.

12. Cere scepticilor să rezolve complet crima. Exemplu: Dacă Foster a fost ucis, cine l-a ucis, și de ce?

13. Schimba subiectul. Aceasta tehnică include crearea și/sau publicarea de distrageri.

14. Spune despre faptele incriminatoare ușoare, dar nu mai face nimic în plus. Aceasta este adesea comparată cu tactica "muşcă şi fugi".

15. Minte sincer, cu nerușinare. Una dintre cele mai eficiente modalități de a face acest lucru este de a atribui "faptele" oferite publicului unei surse cu un nume plauzibil, dar anonimă.

16. Pentru a extinde un pic mai mult punctele 4 si 5, fă astfel încât proprii acoliți "să demaşte ei înşişi scandaluri și apere cauze populare". Sarcina lor este de a contracara adversarii reali și de a trage şuturi pe tot terenul. O alternativă este să plăteşti oameni bogați pentru aşa ceva. Ei vor pretinde că îşi cheltuie banii lor proprii.

17. Inundă Internetul cu agenţi. Acesta este răspunsul la întrebarea, "ce l-ar putea împinge pe cineva să-și petreacă ore întregi pe forumuri de știri de pe Internet pentru a apăra guvernul și/sau presa și să discrediteze critica autentică ?" Autoritățile nu au suficienţi apărători prin ziare, reviste, radiouri și televiziuni ? Unii ar putea crede că refuzul de a publica scrisori critice și apelurile serioase sau interzicerea unor talk-show la radio este suficient ca şi control, dar se pare că nu este cazul.

Sper că aţi învăţat șmecheriile și acum știți un pic mai bine să citiţi printre rânduri ceea ce se întâmplă pe net și pe forumuri.

Un comentariu:

Riddick spunea...

O introducere în tehnicile de manipulare, dezinformare si persuasiune

Manipulare, dezinformare si persuasiune


http://riddickro.blogspot.ro/2012/04/o-introducere-in-tehnicile-de.html