Kenneth Grahame - Vântul prin sălcii (The Wind in the Willows):
Broscoiul — s-a întors — acasă !
Ce panică a fost, ce urlete în săli, pe coridoare,
Ce exclamaţii printre vaci şi chiote printre armăsari,
Broscoiul — s-a întors — acasă !
Broscoiul — s-a întors — acasă !
Ferestrele săreau în ţăndări şi uşile trosneau, să sară din ţîţîni !
Toţi jderii încercau, speriaţi, să fugă
Şi leşinau, zăcînd fără suflare, în spaima lor grozavă.
Broscoiul — s-a întors — acasă !
Tam-ta-ra-ram ! Se-aude toba mare !
Fanfarele răsună, soldaţii dau onorul,
Şi salvele de tun pornesc cu vuiet mare;
Se-aud claxoane de automobil,
Eroul a sosit !
Strigaţi cu toţii : Uraa ! cu mic, cu mare,
în astă uriaşă adunare,
Strigaţi cu toţii : Uraa ! cît puteţi de tare !
Trăiască animalul de care
Sîntem cu toţii mîndri, pe drept cuvînt !
E ziua triumfală — a lui Broscoi !
