In the EU's "Grand Area"
2012/07/26 BERLIN - Un think tank european, cu legături în Germania, cere instituirea unei "Zone Extinse" ("Grand Area") controlate de UE, care s-ar întinde de la Oceanul Arctic, trecând prin Asia Centrală, Orientul Mijlociu și până în Africa de Nord. Cu această "Grand Area", "Group on Grand Strategy" (GoGS) urmăreşte să creeze o bază de putere pentru un stat federal european, considerând că este necesar ca acesta să se întemeieze. Această "Grand Area" ar trebui să servească, de asemenea, interesele europene în privința resurselor şi să descurajeze puterile străine să se implice. Acest concept, care corespunde în mai multe moduri intereselor germane, include, de asemenea, înfiinţarea în cadrul "Grand Area" a unei reţele de baze militare "europene", care, prin urmare, ar fi în afara oricărui control naţional. Fundaţia Bertelsmann, unul dintre cele mai influente grupuri de reflecţie germane are de asemenea un reprezentant în consiliul consultativ al GoGS. În cadrul Fundaţiei, munca acestui cercetător în științe politice este centrată pe tema "Viitorul Europei".
Ordine liberală
Planul "Grand Area" a fost elaborat de James Rogers, unul dintre co-fondatorii Group on Grand Strategy (GoGS). În lucrarea sa amplă, "O nouă geografie a Puterii Europene ?" Rogers face o pledoarie pentru ca UE să preia controlul asupra unei astfel de "Grand Area". Forţe europene militare şi civile ar trebui să intervină în mod regulat pentru a soluționa "tulburările" şi a asigura o "ordine liberală". Potrivit lui Rogers, "Grand Area" ar trebui "să permită minima probabilitate de fricțiuni semnificative între actori externi puternici" şi ar trebui să fie apărată "la cele mai eficiente costuri, prin extinderea Politicii de Securitate și Apărare Comune". [1] "Grand Area" acoperă toată Europa, inclusiv Islanda şi Groenlanda, se întinde din Asia Centrală şi părţi din Asia de Sud-Est, apoi prin Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. În cea mai mare parte, harta este orientată de-a lungul frontierelor curente, recunoscute pe plan internaţional, dar cu toate acestea, în cazul Rusiei, secționează teritoriul său naţional.
70° Est
James Rogers trasează frontiera de est a "Grand Area" ca o linie care merge de la frontiera pakistanezo-indiană, de-a lungul frontierei chino-kazahe, prin Ishimul vest-siberian, și la nord până la Oceanul Arctic. Câmpurile de gaze nord-siberiene Yamal, care sunt printre cele mai mari din lume, sunt în mod special marcate, ca parte a "Grand Area" controlată de UE. Micul oraş rusesc Ishim este situat la 69° longitudine E. Nu departe, de-a lungul longitudinii 70° E, a fost locul în care naziştii au trasat linia de delimitare a sferei de interese a Germaniei fasciste de cea a aliatului său, Imperiul Japonez.
Grupul pentru Marea Strategie
Grupul pentru Marea Strategie (The Group on Grand Strategy), care a publicat planificarea "Grand Area", a fost fondat în vara lui 2011 pentru a preveni - conform manifestului său - "epuizarea" puterii europene, în urma "schimbărilor mondiale, geopolitice şi geo-economice (...) care înclină balanța către jumătatea de est a Eurasiei - şi a zonei Pacificului, în special". [2] Ei încearcă să devină ''o platformă şi o casă pentru o nouă generaţie de gânditori strategici europeni" care să în avans, de auto-definite ", a intereselor europene" în discursul public. Ei caută mai ales să promoveze o discuţie privind o "Mare Strategie Europeană". GoGS califică proiectul său, în propriul Manifest, ca "aventurier''. [3] Printre membrii grupului consultativ este un politolog, Stefani Weiss, angajat al Fundaţiei Bertelsmann, care acoperă tema "Viitorul Europei" pentru fundaţie, în timp ce deţine, de asemenea, postul de director adjunct al Atlantik-Brücke. În aprilie 2012 Walter Posch a fost primul angajat al Institutului German pentru Afaceri Internaţionale şi de Securitate (SWP), finanțat de Cancelaria Federală, care a publicat un articol pentru GoGS.
Germania: "Puterea terestră"
În publicaţiile GoGS, Germania este în mod explicit caracterizată ca o "putere terestră'', care se agață cu "tenacitate" de o "strategie terestră de pe vremea lui Bismarck". [4] Această strategie, având scopul de a câştiga influenţă continentală, reprezintă, totuşi, un pericol pentru "puterile maritime" Marea Britanie şi Franţa, conform unuia dintre rapoarte. Strategul GoGS, Luis Simón, un fost membru al Fundaţiei Volkswagen, avertizează că s-ar putea dezvolta o viitoare "axă germano-rusă". Dar, "pentru moment", Germania se agață de UE. Cu toate acestea, Simón adaugă că "Puterea britanico-americană" din Marea Baltică - adică colaborarea parțial strânsă între ţările baltice şi Polonia, cu SUA şi Marea Britanie - împiedică o apropiere mai elaborată germano-rusă. Potrivit autorului, în următorii câţiva ani, Marea Britanie își va consolida influenţa în Europa de Est, pentru a face o apropiere între Berlin şi Moscova mult mai dificilă. [5] Ca o chestiune de fapt, trupele britanice au fost permanent staţionate în Republica Cehă din 2000, unde au efectuat cele mai mari manevre aeriene ale Regatului Unit în 2010. James Rogers adaugă că o ieșire germană din "Alianţa Atlantică" ar putea reînnoi rivalitatea dintre Berlin şi Londra, şi "istoria a demonstrat că nimic bun nu poate veni de aici." [6]
Georgia
Rogers, principalul scriitor al GoGS, a indicat două ţări care urmează să fie luate în considerare pentru amplasarea bazelor militare ale UE. Germania deja caută să-şi intensifice influenţa din ambele. Una este Georgia, o ţară de mare importanţă geostrategică, datorită poziţiei sale ca un coridor de transport între Asia Centrală şi Europa, precum şi prin frontiera sa comună cu sudul instabil al Rusiei. UE are o Misiune de Monitorizare Europeană (EUMM) în Georgia. Pentru primii trei ani (2008 - 2011), EUMM a fost condusă de un diplomat german, Hansjörg Haber. Douăzeci de ofiţeri germani din Poliția Federală, împreună cu un număr aproximativ similar de civili germani, inclusiv ofiţeri în rezervă, își desfășoară activitatea. Aceste trupe UE au fost acuzate în mod repetat de a fi partizane față de conflictele din Caucaz. În plus, Bundeswehr-ul lucrează direct cu Georgia, formând în mod regulat ofiţeri georgieni. Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii au, de asemenea, consilieri militari în ţară.
Marea Caspică
Turkmenistanul este o altă locaţie luată în considerare pentru o bază militară a UE, conform strategilor "Grand Area". Această ţară, care are enorme depozite de gaze naturale, cooperează foarte strâns cu China în sectorul energetic, dar recent a făcut în mod repetat avansuri spre UE şi NATO. Preşedintele Gurbanguly Berdimuhamedov, de exemplu, a luat parte la Summit-ul NATO din 2008. Anul trecut, reprezentanţi NATO au vizitat capitala Turkmenistanului, Ashgabat. De ani de zile, aeroportul local a fost un nod de transport pentru livrările de combustibil pentru trupele de ocupaţie occidentale din Afganistan. În acest an, a devenit cunoscut faptul că Turkmenistanul va cumpăra nave de patrulare de la Turcia şi intenţionează să construiască o nouă bază navală la Marea Caspică. În 2007, Marina SUA a semnat un acord secret de cooperare cu omologul său turkmen. Germania încearcă, de asemenea, să își consolideze influenţa în ţară, deşi în principal la nivel economic. În 2011, Siemens şi Mercedes-Benz au semnat contracte importante cu Turkmenistanul. Germania este printre cei mai importanți furnizori de ajutor pentru dezvoltare ai țării. În timpul unei vizite în această ţară în noiembrie 2011, ministrul german de Externe Westerwelle a ajuns la un acord cu dictatorul Turkmenistanului, Berdimuhamedov, cu privire la extinderea relaţiilor bilaterale în sectoarele politic, economic, cultural şi ştiinţific.
Carl Schmitt
Termenul de "Grand Area", folosit de GoGS, a mai fost popularizat cândva de "juristul de curte al celui de-al treilea Reich" Carl Schmitt, în cartea lui din 1939, "Völkerrechtliche Großraumordnung und Interventionsverbot für raumfremde Mächte Ein Beitrag zum Reichsbegriff IM Völkerrecht". [7] În această lucrare, Schmitt a postulat că "principiul non-intervenţiei de către puteri străine zonei, este un principiu juridic internaţional valabil", care trebuia să asigure accesul exclusiv pentru Germania în toate ţările din Europa. Pentru a afişa succesul teoriei sale Grand Area, Schmitt a folosit exemplul României. După cum subliniază criticii - România a fost integrată în ''Grand Area'' germană, "cu costul resurselor sale naturale și al potențialului economic". [8] The Group on Grand Strategy, evident, cere de asemenea ca ţările din "Grand Area" să își cedeze avuția în folosul Germaniei şi al UE.
[1] James Rogers: A New Geography of European Power?, Brüssel 2011
[2] see also Europe's Decline (II), Europas Abstieg (III) and Das pazifische Jahrhundert
[3] Group on Grand Strategy: Manifesto, grandstrategy.eu.
[4] James Rogers; Luis Simón: Three geographies - and societies: The European Union's enduring problem, Group on Grand Strategy - Strategic Snapshot Nr. 2, 01.12.2011
[5] Luis Simón: Britain-France: a new agency for the neo-West? europeangeostrategy.ideasoneurope.eu 20.02.2012
[6] "Britain will never accept German leadership"; europeangeostrategy.ideasoneurope.eu 19.01.2012
[7] Carl Schmitt: Völkerrechtliche Großraumordnung mit Interventionsverbot für raumfremde Mächte - Ein Beitrag zum Reichsbegriff im Völkerrecht, Berlin 1991
[8] Dietrich Eichholtz: Brüchiges Bündnis; junge Welt 22.04.2010
