Pregătirea propagandistică ... pentru finanţarea băncilor străine de la bugetul de stat şi pentru confiscarea parţială a depozitelor (ca în Cipru).

Prioritate de Dreapta

... pentru finanţarea băncilor străine de la bugetul de stat şi pentru confiscarea parţială a depozitelor (ca în Cipru).

• Mugur Isărescu (2012) :

"Florin Georgescu acoperea o zonă de strictă specialitate în BNR și se ocupa de cadrul legislativ pentru situații bancare speciale - bănci punte, posibile situații dificile pentru care suntem pregătiți. Noi am discutat despre relocarea atribuțiilor și nu putem spune că nu simțim o povară în plus."  

• Economistul-şef al BNR (azi): 

("Cine are mai mult de 4,2 milioane de euro, să nu-i ţină în bănci")

"Fiecare are posibilitatea să-şi plaseze câte 100.000 de euro la cele 42 de bănci din sistem. Cine are mai mult de 4,2 de milioane de euro, să investească diferenţa în piaţa de capital, pe bursă sau în fonduri de investiţii."

• Consilierul guvernatorului BNR (azi):  

"Societatea are nevoie de bănci puternice. Societăţii i se cere să se îngrijească de bănci. Ca o bancă să îşi păstreze substanţa capitalului, profitul net al băncilor trebuie să fie mai mare decât inflaţia. Dacă asta nu se întâmplă, îşi va plafona plafonul de credite. Cine pierde din asta ? Populaţia şi companiile. Dar ca băncile să poata da credite, trebuie să fie finanţate."

• Pregătirea pentru finanțarea de la bugetul României a băncilor cu capital străin (2011): 

"Aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", așa sună o frază introductivă din proiectul ordonanței de urgență apărut pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, care, iată, din "interesul general public" devine interes privat, legalizându-se răscumpărarea de filiale de bănci pe de-a-ntregul, nu doar garantarea (într-o anumită limită) a depozitelor bancare.

• Ilie Şerbănescu (2011):

Dumnezeu insa nu bate cu batul ! Lovitura au dat-o chiar bancile straine, prin suspendarea practic a aducerii de bani din afara pentru creditare in Romania si inghetarea finantarii pentru mediul de afaceri romanesc si populatie !

Ca urmare, deja depozitele constituite de la populatie au depasit creditele acordate acesteia. Cu alte cuvinte, bancile straine din Romania opereaza in mod net exclusiv cu bani stransi de pe piata interna, rapind integral sustinatorilor lor de la Banca Nationala argumentul ca s-ar afla aici pentru a finanta dezvoltarea tarii in conditiile lipsei de fonduri interne.

Singura operatiune de anvergura care se desfasoara acum in Romania este urmatoarea: bancile straine din Romania colecteaza bani de la populatie si de la firme romanesti cu dobanzi derizorii, imprumutandu-i statului roman cu dobanzi comparativ aiuritor de mari, pentru ca acesta sa-si plateasca creditul de la FMI !

Placa turnanta a acestei operatiuni este Banca Nationala. Bietul deponent roman, fara optiune, tine si statul roman, si Banca Nationala, dar nu intelegem de ce sa tina si bancile straine care nu-si mai gasesc chiar nici un rost !

Ceea ce, de asemenea, nu este de inteles in aceste conditii ar fi de ce exista atata preocupare ca acordul de la Bruxelles privind salvarea euro ar putea, prin recapitalizarea bancilor europene, sa afecteze creditarea in Romania !

Singura preocupare ar fi sa nu fim pusi din nou de minunatul tandem FMI-Uniunea Europeana sa finantam noi bancile strane din Romania sa se recapitalizeze, indiferent de forma in care am fi obligati sa facem acest lucru. Din nou pe seama noastra si spre fericirea lor !

• 2012: BNR a încheiat prima simulare de transfer al unei bănci pe un bridge bank. Toate băncile vor exersa procedura de salvare

• 2012 : Negriţoiu, ING: "Dacă Grecia iese din zona euro, România ar putea fi nevoită să preia finanţarea"

ADEVĂRATELE ŞTIRI : Şi dacă Constantin Pîrvulescu rupea PCR, după congres ?

Prioritate de Dreapta

Punct și de la capăt

Pseudodreapta a parcurs un traseu mai sinous, dar şi-a descoperit treptat vocaţia de stânga. Liberalii au descoperit-o timpuriu şi acest avans a plătit dividente în 2012, prin victoria în alegeri alături de PSD. Ţărăniştii şi-au făcut harakiri în perioada 1994-2000, dar au reapărut în 2012 sub formă de zombi politici părtaşi la coaliţia ARD. A treia încarnare a dreptei nu exista în 1990. Dacă Ion Iliescu şi Petre Roman ar fi reuşit să rezolve divergenţele dintre ei într-un mod tovărăşesc şi constructiv, foarte probabil că Partidul Democrat nu s-ar fi întrupat din supa primordială a Feseneului în 1993. În primii doisprezece ani PD a rămas un partid de stânga, afiliat la Internaţionala Socialistă.

Lecţia de democraţie a lui Traian Băsescu

El a spus așa: ați refuzat să faceți ce am vrut eu, deci nu sînteți democrați. Alegerea pe care ați avut-o azi nu era între Blaga (v-am zis să nu) și Macovei (v-am zis și asta să nu, am spus clar că mai bine candida Cristi Preda, chit că doar ca să se afle în treabă), ci între Udrea (faceți ce vă spun) sau vă rup partidul. Nu sînteți democrați, nu ați priceput să alegeți planul A, trec la planul B. Vă scufund. Feseniștilor! Dacă ar fi ieșit planul A, am fi avut primul partid din România dat la cheie unui grup de interese de afaceri, chiar de marele luptător contra grupurilor de interese. Că precedenții măcar au cheltuit integral din buzunarul lor, ca Voiculescu, să-și facă partid. E adevărat că la banii UE de dezvoltare îi vedem prin cele două trusturi care o sprijină pe dna Udrea s-au adăugat în ultima clipă și camerele libere din hotelele Cocoș, și mesele calde, și ce se mai poartă de alegeri.

DILEMA LUI BLAGA: La 11, Băsescu spunea că PDL a salvat România, iar la 9 seara îi spunea adio

Am rămas, cred eu, în raporturi foarte corecte cu domnia sa. De aceea am fost surprins şi aseară de declaraţiile domniei sale pentru că la ora 11 ne spunea un lucru clar, că acest partid a salvat România, ceea ce e adevărat. Iar la ora 9 seara îi spune adio. Aici nu prea am înţeles lucrurile. Cum nu am înţeles nici faptul că nu doreşte să fie o piatră de moară pentru noi, dar nici noi pentru domnia sa. În primul rând că nu a fost niciodată o piatră de moară pentru noi. Nu am avut nicio problemă.

Blestemul dreptei româneşti

La primele alegeri am avut rezultate zdrobitoare, aproape penibile, in favoarea stangii si scoruri jalnice in dreptul partidelor istorice, revenite pe scena ca exponenti ai unei drepte, pe cat de anemice, pe atat de nepopulare in optiunile electorilor. Acest raport s-a perpetuat in varii ipostaze si pe mai departe, repurtand si multe alte succese de etapa. Tendinte spre compromisuri ale unor segmente ale dreptei (PNL), achizitionarea in bloc a urmasilor social-democratiei interbelice de catre actualul PSD si victorii multe-multe in majoritatea confruntarilor electorale.

Chiar şi Zeus ajunge în amurg

Nu odată, în discuţiile cu parlamentari arădeni ai PDL, am avut surpriza ca aceştia să-mi spună că nu sunt deloc de acord cu transformarea guvernării într-o dictatură, la comanda lui Zeus, recte Traian Băsescu, pe care l-au urmat cu ochii închişi, deoarece părea cu adevărat preocupat de soarta poporului român. Spuneau că, desigur, comandantul suprem are un plan care nu este la îndemâna lor, s-au dus pe principiul biblic crede şi nu cerceta, ştie Zeus ce face, că de aia-i Zeus. S-au lămurit, destul de târziu, că nu era Zeus, ci un actor al dracului de bun care juca acest rol.

Udrea şi Băsescu pun la cale ruperea PDL, Blaga le promite funcţii perdanţilor de la congres

Ca un prim pas, Blaga şi-a luat dinainte de Convenţie o măsură de precauţie, incluzând, prin statut, foştii lideri ai partidului din oficiu în conducerea centrală a PDL. În acest sens, s-ar miza tocmai pe Emil Boc să găsească un numitor comun între semnatarii celor două moţiuni.

Ponta despre o nouă suspendare a lui Băsescu: De ce să întrerupem cearta din PDL?

Eu sunt un tip mai pragmatic de felul meu. De ce să ne băgăm acum la treburile PDL ? Nu-i păcat să-i întrerupem, nu-i bine să-i lăsăm în continuare, încă o săptămână, două, trei, să se certe, să-şi arate cum şi-au furat voturile, să-l cheme pe domnul Daniel Morar să facă o anchetă, să meargă la Curtea Constituţională ?

Regionalizarea, tichia de mărgăritar a României

E greu sa-si inchipuie cineva ca n-are destula mamaliga pe masa sau destui cartofi in sacosa doar pentru ca teritoriul patriei nu-i suficient de regionalizat, lipsindu-i vreo cativa guvernatori cu masini, secretare, functionarime si tot ce mai trebuie, in vederea iesirii tarii din criza.

Un adio politic

Prin reacţia băsesciană frustrată se pricepe mai bine şi natura raporturilor intime dintre Băsescu şi PDL până acum, şi regula funcţionării cuplului longeviv Băsescu–Boc, şi mecanismul guvernării printr-un premier de paie, simplă curea de transmisie, braţ activ al creierului de la Cotroceni.

Voluptatea eşecului (şi de ce Traian Băsescu şi-a făcut-o cu mâna lui)

Dacă a crezut că Blaga va avea vreo reţinere din cauză că luptă împotriva şefului, s-a înşelat amarnic. Dar eroarea de calcul îi aparţine şi este total lipsit de fair-play să acuze fraude electorale, după modelul lui Geoană post ”Mihaela, dragostea mea”.

De ce Traian Băsescu face greşeala vieţii lui dacă se rupe de PD-L

De ce e periculos cazul Cipru?

Prioritate de Dreapta

Cipru îmi sună mai degrabă a experiment diabolic, pus la punct de foarte multă vreme cu multă minuțiozitate (sunt unii care spun că știau de câteva luni de problemă). Uniunea Europeană inovează în căutarea de soluții (stupide) de ieșire din criză. Atunci când vrei să vezi ce se întâmplă începi cu o țară mică și apoi, dacă experimentul merge, îl aplici pe o țară mai mare (Grecia, Italia etc.). Mai mult, problema din Cipru e un semnal foarte serios dat celor care doresc să treacă cât mai repede la moneda unică Euro, considerând-o o monedă mai puțin politică decât leul (ambele sunt politice). Dacă până acum leul a fost mai inflaționist decât Euro, s-ar putea ca în perioada următoare leul să fie mai puțin inflaționist.
Contributors.ro :

Cazul Cipru este încă un exemplu (din multe altele) în care politicienii (europeni sau nu) ne arată că, la nevoie, nu dau doi bani pe proprietatea noastră și că sunt în stare să meargă foarte departe cu ”intervenționismul” (a se citi haiducia instituționalizată). Este pentru mine un exemplu clar de marxism monetar. Marx este cel care a construit o pseudo-teorie, utopică din punct de vedere economic, care arunca la gunoi ideea de capital, de acumulare de resurse. Obsesia lui Marx era pentru munca poporului și atât. Capitalul și capitaliștii erau adevărați asupritori ai claselor de muncitori, niște ticăloși și un element inutil pentru economie. În același spirit asistăm în momentul de față la politici monetare obsedate de manipulare artificială a dobânzilor care să tindă neapărat către 0%. Cum putem interpreta o astfel de obsesie decât în spiritul aceleași ”viziuni” marxiste… Nu există nimic gratuit în economie.

Acești marxiști monetari, care nu dau doi bani pe economisirile private, nu înțeleg căbunurile de capital nu pot apărea din neant. Capitalul este consecința unui comportament vital pentru economie: unii preferă să consume mai degrabă mai târziu (furnizorii de capital) în timp ce alții preferă să consume mai degrabă acum (beneficiarii finanțării). Prin economisire și cu ajutorul pieței de capital se mută putere de cumpărare viitoare în prezent și invers. Dobânda este prețul pe care cei care își amână consumul îl percep pentru preferința de timp mai mică (preferă mai târziu). Toți preferăm de fapt mai degrabă acum decât mai târziu. Dar contra unui preț (nenul – dobânda) vom accepta să ne amânăm consumul. Atunci când dobânda crește (și este mult peste zero) de fapt asistăm la o penurie de capital, adică foarte mulți care preferă mai degrabă acum decât în viitor. E un semnal vital pentru economie care va genera o schimbare de comportament și va duce către un nou preț de echilibru. Manipularea dobânzii este, deci, foarte problematică și bulversează pe toți cei care economisesc și pe cei care se decid să acceseze capitaluri acum. Capitalul, ca orice resursă, are și el o raritate similară oricărei resurse economice (muncă, materii prime etc.). Prețul rarității capitalului este DOBÂNDA și nici o teorie economică corectă nu poate milita pentru a o face egală cu zero. Acești marxiști monetari aruncă la gunoi această preferință de timp, incriminând pe toți cei care pun departe capitaluri, le investesc în activități productive care să le aducă resurse viitoare mai mari. Consecința acestui marxism monetar este prăbușirea economisirilor pe majoritatea piețelor dezvoltate (SUA, Marea Britanie, EU 27):

A existat o mare bucurie anul trecut când Banca Centrală Europeană a lui Mario Draghi a pompat în piața europeană o cantitate impresionantă de Euro care a prăbușit semnificativ dobânzile. Bucuria era mare pentru că a scăzut semnificativ costul pentru finanțarea guvernelor europene. A apărut repede și nota de plată. Cineva trebuie să plătească pentru aceste cadouri otrăvite pe care (și) le fac antreprenorii monetari (politici) poporului votant. Acum a venit momentul să plătească deponenții privați din Cipru din depozitele lor un procent consistent – 6% pentru cei cu depozite sub 100.000 Euro și 9% pentru cei cu depozite peste 100.000 Euro. această intervenție e cu atât mai problematică cu cât Italiei, Spaniei sau Greciei (care au fost salvate cu sume mult mai mari decât avea nevoie Cipru) nu li s-au cerut astfel de măsuri abuzive. Mai mult, sunt și alte paradisuri fiscale în Europa care nu sunt vizate (încă) de asemenea măsuri disperate (Andora, Luxemburg).

Ce consecințe va avea o astfel de situație:

1. Erodarea încrederii în sectorul bancar în general la nivelul Uniunii Europene prin crearea acestui precedent periculos. După ce că depozitele (economisirile) beneficiază de o dobândă tot mai scăzută (real negativă în multe țări europene), mai nou există și această perspectivă de supra-taxare a lor de către guvernele supra-îndatorate, incapabile de a-și reduce costurile cu care operează. Tot mai mulți se vor gândi de două ori în a mai duce banii la bancă. Cu siguranță nu îi vor consuma. Vor găsi alte metode de plasament mai lichide și mai certe;

2. Exemplul din Cipru arată cât de lipsiți de lichiditate sunt banii depuși într-o bancă. Dacă vrei să îți transferi / lichidezi un cont nu poți să faci acest lucru. Băncile pot face ce vor cu proprietatea noastră, având sprijinul total al statului în a abuza de agoniseala noastră. Chiar dacă aparent nu pare așa, devine tot mai incert să îți ții toată agoniseala într-o bancă, în mai multe bănci, în sectorul bancar în general;

3. Economisirile vor scădea și mai mult în perioada următoare la nivelul UE27. Pe piață capitalul va deveni și mai rar, deci mai scump. Rata naturală a dobânzii se va depărta și mai mult de rata monetară a dobânzii (cea manipulată de banca centrală și dusă obsesiv către zero). Diferența tot mai mare între această rată naturală și rată monetară e sursă de eroare imensă, va produce o criză de proporții și o mutație și mai pronunțată a resurselor dinspre piață spre economia etatizată. Dependența de stat și de intervenționismul politic în economie va crește semnificativ;

4. Vor exista retrageri masive de capitaluri din Cipru care în final va deveni o economie și mai dependentă de alocările de la Uniunea Europeană (Grecia). Dacă până acum țara trăia din capitaluri adăpostite pe insulă (nici nu prea avea din ce să trăiască altfel, fiind o insulă puternic încercată de un război civil, divizată în două, sub pază ONU, cu o industrie problematică, dependentă de turism), acum va trebui să facă apel și mai mult la alocări de la centru. Dintr-o țară care se descurca cât de cât, va deveni și mai mult o țară de asistați. În realitate, germanii și englezii vor plăti și mai mult din impozitele lor transferate ”cu grijă” de europeni către această țară.

5. Să nu uităm că Cipru e în Zona Euro. Cipru folosește moneda Euro. Chiar dacă e o țară mică poate avea un rol de ”buturugă mică”. Poate declanșa niște efecte adverse și ostilități periculoase din partea investitorilor din afara Uniunii Europene (Rusia, Orientul Mijlociu). Prin comparație, țări ca Turcia încep să devină o țintă tot mai atractivă pentru investiții care inițial erau localizate în Grecia, Italia, Cipru. În final, Zona Euro va slăbi și mai mult. Riscul sistemic al Zonei Euro nu e îmbunătățit de ceea ce se întâmplă acum în Cipru ci, dimpotrivă.

Cipru îmi sună mai degrabă a experiment diabolic, pus la punct de foarte multă vreme cu multă minuțiozitate (sunt unii care spun că știau de câteva luni de problemă). Uniunea Europeană inovează în căutarea de soluții (stupide) de ieșire din criză. Atunci când vrei să vezi ce se întâmplă începi cu o țară mică și apoi, dacă experimentul merge, îl aplici pe o țară mai mare (Grecia, Italia etc.). Mai mult, problema din Cipru e un semnal foarte serios dat celor care doresc să treacă cât mai repede la moneda unică Euro, considerând-o o monedă mai puțin politică decât leul (ambele sunt politice). Dacă până acum leul a fost mai inflaționist decât Euro, s-ar putea ca în perioada următoare leul să fie mai puțin inflaționist. Cu toate acestea, nu putem remarca faptul că, stând deoparte de Euro, vom importa destul de multă inflație de acolo (vrem un curs stabil). Dacă suma dintre inflația importată și cea creată intern (a se vedea câți lei a creat BNR-ul în 2012!!?) va fi mai mică decât inflația creată în Zona Euro merită să intrăm mai repede în Euro. Dacă nu, e bine să mai stăm deoparte. Cum multe țări din Zona Euro au probleme mai mari decât România acum (deficite mai mari, datorii mai mari), e foarte probabil să merite să ”pariem pe leu”. Oricum, argumente economice în favoarea unei monede politice (leu sau euro) pot fi găsite cu mare dificultate. Deci opțiunea (euro / leu) are un mare grad de eroare. În final nu vom înlocui decât o monedă politică cu o altă monedă politică.

Semnificaţiile mai adânci ale situaţiei din Cipru

Dincolo de ştiri :

Traducerea articolului The Deeper Meanings of Cyprus.

Aşa zisul "ajutor" acordat prin confiscarea depozitelor bancare private din Cipru dezvăluie multe despre structura fundamental neocolonială şi neofeudală a zonei euro.

În cele din urmă, faţadele fragile ale Europei în ceea ce priveşte suveranitatea statelor, democraţia şi economia liberă de piaţă, s-au prăbușit şi începem să vedem adevărata maşinărie : aristocraţia politico-financiară a eurozonei va jecmăni cetățenii fiecărei națiuni pentru a-şi păstra puterea și a-şi proteja băncile și deţinătorii de obligaţiuni de şocul pierderilor care vor veni.

"Ajutorul" realizat prin confiscarea depozitelor private din Cipru confirmă structura fundamental neocolonială, neofeudală, a Eurozonei, şi politica regiunii, de capitulare în faţa intereselor financiare.

UE - Modelul de financializare neofeudalist şi neocolonial (24 mai 2012; traducerea în limba română, aici).

Să enumerăm ceea ce ne dezvăluie situaţia din Cipru despre adevărata stare a puterii financiar-politice din Europa :

1. Terminologia nucleu-periferie maschează structura reală : UE operează conform unui model neocolonial. În colonialismul vechi, modelul 1.0, puterea colonizatoare cucerea sau coopta elitele de putere din regiunile periferice şi proceda apoi la exploatarea resurselor naturale şi umane ale noilor colonii, cu scopul îmbogăţirii nucleului imperial.

În neocolonialism, forţele de financializare (datoriile şi pârghiile controlate de cartelul bancar împuternicit de stat) sunt folosite pentru a atrage elitele locale şi mulţimea către nucleul financiar : locuitorii din coloniile de la periferie "împrumută" bani pentru a cumpăra produse finite manufacturate în economiile din ţările nucleului, îmbogăţind astfel elitele imperiale cu : A) profituri făcute prin vânzarea de produse către debitori (pe datorie), B) dobânzi la credite* acordate coloniilor de la periferie pentru cumpărarea produselor din ţările nucleului ca să trăiască "pe picior mare" şi C) profitul tranzacţional provenit din financializarea bunurilor periferiei, cum ar fi afacerile imobiliare sau datoriile statului (suverane).

În esenţă, băncile din ţările nucleului UE au colonizat naţiunile de la periferie via finacializarea monedei euro, ce a permis o expansiune masivă a datoriei şi a consumului către periferie. Băncile şi exportatorii din nucleu au extras profituri enorme din această expansiune a datoriilor şi a consumului.

Acum, că schema financializării monedei euro şi-a derulat cursul, a ieşit la iveală starea dezastruoasă a periferiei neocoloniale : activele și veniturile periferiei zboară către "centru" ca şi dobândă la datoriile private și

publice, care sunt datorate tot băncii centrale sau băncilor private, cumetre ale băncii centrale.

Aceasta nu este doar perfecțiunea neocolonialismului, ci şi a neofeudalismului. Națiunile periferice ale UE sunt efectiv debitorii neocoloniali ai băncilor (cvasi-imperiale) din nucleu, iar contribuabilii din naţiunile nucleului (vorbim acum de Germania și Olanda) sunt iobagi feudali a căror muncă este menită compensării împrumuturilor bancare care merg rău la periferie.

Deși putem numi UE o plutocrație sau oligarhie, structura neofeudală a acesteia ne obligă să distingem o clasă a celor care deţin putere şi bogăție care nu se limitează la frontierele naționale : aceasta este o aristocrație.

Servirea aristocrației este asigurată de o clasă tehnocrată de factotumi foarte bine plătiţi, lachei, lingăi, canalii, linguşitori şi autorităţi. Sub această castă bine plătită de tehnocrați se găseşte clasa mare a acelor iobagi-datornici, subjugaţi prin plățile dobânzilor la datoriile lor proprii sau ale altora, și forţaţi prin neputinţa clasei din care fac parte să protejeze de pierderi băncile și deţinătorii de obligaţiuni.

Ciprul adaugă doar o variaţiune a exproprierii în acest jaf bine pus la punct : depozitele vor fi expropriate în mod direct pentru a se asigura că nicio bancă imperială sau deținători de obligațiuni (din nucleu) nu pierd bani la împrumuturile lor riscante şi absurde către națiunile şi iobagii din periferie.

2. Acesta este un jaf supranațional. În timp ce comentatorii pot dezbate cu anii cât de mult a beneficiat Germania de moneda euro, nucleul real nu este cel naţional ci băncile supranaționale și mașinăria politică a UE, care a fost efectiv capturată de bănci.

Cetățenii din Germania pot să aprobe sau nu exproprierea din Cipru, acest lucru nici nu mai contează. Se maschează astfel propria lor iobăgie către bănci și către deţinătorii de obligaţiuni: planurile de salvare ale națiunilor periferice sunt de fapt planuri transparente de salvare a băncilor de la "centru" și a deţinătorilor de obligaţiuni.

Statele-națiune ale periferiei neocoloniale sunt pur și simplu substituenții convenabili ai propagandei, ale cărei mesaje înşelătoare sunt îndreptate către structurile naţionale destructurate, naive și sentimentale, făcute astfel să sprijine mascarea realităţii hidoase a servituţii și jafului neocolonial.

3. Democrația este o ficțiune atunci când, indiferent pe cine votezi, băncile și deţinătorii de obligaţiuni câștigă controlul asupra direcţiei venitului național și a avuției private. Democrația în Europa este o parodie, o bătaie de joc, un simulacru, o piesă absurdă, care este jucată ca o reprezentaţie de circ pentru a distrage atenția maselor de la nevoile lor şi de la starea de iobăgie cauzată de datorii.

Democrația este o ficțiune atunci când politicile care protejează băncile și deţinătorii de obligaţiuni împotriva pierderilor rămân aceleaşi, indiferent de partidul politic sau coaliția politică de la putere.

Avutul privat al contribuabililor germani este şi el expropriat prin intermediul impozitelor, pentru a ajuta băncile din ţările nucleului și deţinătorii de obligaţiuni; este vreo diferenţă faţă de exproprierea flagrantă a unor bunuri private din Cipru ?

Este doar o diferenţă de tehnică, rezultatul fiind același: transferul forțat de bogăție de la cei care au câștigat prin munca lor, către bănci și deţinătorii de obligaţiuni, care într-o economie capitalistă ADEVĂRATĂ ar fi imediat constrânși să-şi absoarbă singuri pierderile pentru investiţii şi pariuri riscante.

4. Capitalismul este o ficțiune atunci cand capitalul plasat cu risc nu poate fi pierdut. Ficţiunea ideologică a capitalismului este moartă în Europa.

5. Ciprul este un test pentru a vedea cât de pe faţă se pot expropria bunuri private fără a declanșa răsturnări sau revoluții. Dacă mânia se potoleşte destul de repede, aceeaşi tehnică de expropriere va fi rapid impusă în altă parte. Dacă reacția este susținuţă și amenință aristocrația, exproprieri mai puțin evidente vor fi testate în alte neocolonii.

6. "Dezbină şi cucereşte" este propaganda la ordinea zilei. Elitele de putere încearcă să instige iobagii de la periferie împotriva iobagilor de la centru, scopul fiind impiedicarea ambelor categorii de iobagi să realizeze că ei sunt la fel de pagubiţi de patologica aristocraţie politico-financiară a nucleului.

* "creditul cu buletinul", 2003-2009 (România)

ADEVĂRATELE ŞTIRI : Jaful PDUSL, în cifre (parţial...)

Prioritate de Dreapta

Cine ne ţine nouă morala privind corupţia  fură din Romania cum nu s-a furat niciodată în istoria ţarii llll

Petrom -  strict secret !

1. Înainte de privatizare, producţia de ţiţei extras era de cca. 6 milioane de tone/an. În 1976, România înregistrase 14,2 milioane tone şi 33,4 miliarde Nmc (normali metri cubi) gaze naturale.

2. În anul în care se discută problema, 2010, OMV, care se laudă cu investiţii de miliarde şi aport de tehnologie, producea 4 milioane tone de ţiţei ! (Din sală, cineva – o voce feminină – a strigat „4,7 milioane tone !”)

3. Corect, am spus, aşa să fie… Dar dacă în ţară, în România, nu prelucraţi decît cel mult 1,8 milioane tone ţiţei, la rafinăria Brazi (ARPECHIMUL fiind închis), ce faceţi cu restul producţiei ? Unde o stocaţi ? Sau o duceţi în Austria pe barje, încălcînd normele internaţionale, în materie vamală… Sau nu o declaraţi, să nu plătiţi acea infimă redevenţă de 4% (în lume, redevenţa este de 16-22%) ! 

 

 

“Grupul petrolier OMV Petrom, care a obţinut anul trecut un profit de aproape un miliard de euro, este cel mai mare contribuabil la bugetul de stat, plătind taxe şi impozite în valoare de 8 miliarde de lei, în 2012. În total, primii zece contribuabili la bugetul de stat au plătit aproximativ 30 de miliarde de lei, în 2012, reprezentînd 15 procente din buget, relatează Digi24. Pe al doilea loc se află producătorul de ţigări British American Tabacco (5,6 miliarde de lei) şi Rompetrol Rafinărie (4,6 miliarde de lei), urmată de Petrotel-Lukoil Ploieşti.
Iată clasamentul:
1. OMV Petrom: 8 miliarde de lei
2. British American Tobacco Trading: 5,6 miliarde de lei
3. Rompetrol Rafinare: 4,6 miliarde de lei
4. Petrotel-Lukoil 2,2 miliarde de lei

DIGI 24 | Topul contribuabililor la buget. OMV Petrom, lider detaşat

Întrebare: ESTE POSIBIL CA DIFERENŢA DINTRE PROFITUL OMV PETROM ŞI O COMPANIE DE ŢIGĂRI SĂ FIE DE DOAR 2,4 MILIARDE LEI? SĂ ÎNŢELEG CĂ FUMĂM DE APROAPE CÎT CONSUMĂM PRODUSE ENERGETICE???
GUVERNANŢILOR, DACĂ AŢI TRECUT PE LA ŞCOALA ŞI NU AŢI CHIULIT LA ORELE DE ARITMETICĂ, UITAŢI-VĂ ÎN OGLINDĂ, PRIVIŢI-VĂ ÎN OCHI ŞI DAŢI-VĂ UN RĂSPUNS CARE SĂ NU VĂ CRAPE OBRAZUL!
Acum 2-3 ani, la o conferinţă pe tema energiei, la Hilton, după ce reprezentantul OMV prezenta realizările de excepţie ale grupului OMV-Petrom, m-am ridicat în picioare (deşi aplauzele celor din sala nu se terminaseră) şi am făcut următoarele precizări:
1. Înainte de privatizare, producţia de ţiţei extras era de cca. 6 milioane de tone/an. În 1976, România înregistrase 14,2 milioane tone şi 33,4 miliarde Nmc (normali metri cubi) gaze naturale.
2. În anul în care se discută problema, 2010, OMW, care se laudă cu investiţii de miliarde şi aport de tehnologie, producea 4 milioane tone de ţiţei! (Din sală, cineva – o voce feminină – a strigat „4,7 milioane tone!”)
3. Corect, am spus, aşa să fie… Dar dacă în ţară, în România, nu prelucraţi decît cel mult 1,8 milioane tone ţiţei, la rafinăria Brazi (ARPECHIMUL fiind închis), ce faceţi cu restul producţiei? Unde o stocaţi? Sau o duceţi în Austria pe barje, încălcînd normele internaţionale, în materie vamală… Sau nu o declaraţi, să nu plătiţi acea infimă redevenţă de 4% (în lume, redevenţa este de 16-22%)!
Liniştea şi stupoarea celor de faţă, inclusiv a unor înalte feţe oficiale guvernamentale şi consilieri de rang înalt, au fost întrerupte de un zgomotos ropot de aplauze!
4. Din grupul OMV-Petrom, cineva a întrebat “pe ce mă bazez” (replica celebră din MOROMEŢII) şi am realizat că este un român, o coadă de topor… Calm, deşi mi se ridicase sîngele la cap, i-am răspuns că sînt ofiţer de informaţii (înainte şi după “loviluţie”), petrolist practicant on/offshore, am avut atribuţii în sectorul energetic peste 15 ani, profesor în informaţii strategice şi riscuri energetice şi pasiunea mea este aceea de a face bilanţuri energetice, sectoriale, pe care le public semestrial, la sesiunile de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională… (Cît petrol se extrage, cît se raportaeză, cît se prelucrează, cît se vinde la pompă, dar şi produse auxiliare…)
Aplauzele au continuat, spre deznădejdea celor de la OMW-Petrom!
După şedinţă, am fost abordat de reprezentanţii Grupului şi mi-au propus să le devin partener în echipă… Mi-au spus că citiseră cartea publicata la Editura ANI Bucureşti, “PETROL, DEZVOLTARE ŞI (IN)SECURITATE”. Am cerut (conform uzanţelor, fiind ofiţer în activitate) timp de gîndire (spre a mă consulta cu şefii). Nici nu vă puteţi închipui ce şuturi verbale şi morale am primit, a doua zi, de la un şef tembel, ajuns ulterior, general la apelul bocancilor: Că nu am fost orientat, că nu am pic de bun simţ faţă de cei care aduc nu ştiu cît la bugetul de stat. L-am ascultat şi, în final, în cea mai sănătoasă atitudine de copil trăit la ţară (in cîmpia Buzăului şi munţii Zarandului), instruit şi educat la şcolile înalte din bariera Bucureşti (zona Mimiu Ploieşti – liceul de petrol-chimie, Universitatea de petrol si gaze) l-am bagat în p…a mă-sii, pe româneşte, şi i-am spus că-l aştept să ieşim la pensie, să-i pot trage una în botul lui de nemernic.
La cîteva zile, un alt mare şef, un om deosebit, care mă aprobă scrîşnind din dinţi, m-a sfatuit să fiu mai blînd… După cîteva săptămîni, ajuns aproape la cîteva luni de vîrsta biologică a trecerii în rezervă şi a peste 25 de ani de militărie, scîrbit şi informat că ni se vor micşora salariile şi, evident, cuantumul soldelor compensatorii şi pensiile, m-am pensionat!
De atunci, sînt liniştit personal, dar nu împăcat cu soarta! Sper ca, într-o zi, trădătorii de neam şi ţară, să dea socoteală în faţa neamului românesc, pentru încălcarea art. 136, “Proprietatea”, alin. (3) din Constituţia României!
Iar cei care simt şi gîndesc româneşte, să le fie judecatori!!!
Doamne, ocroteşte România, Europa şi întreaga lume!
Cu mare amaraciune, acelasi,
Prof. univ. dr. ing. Marian RIZEA
Ploieşti-România, 27.02.2013,
Telefon. 07xx xxx xxx”
*- Cadru didactic asociat Universitatea „Petrol-Gaze” Ploieşti și Universitatea de Vest Timişoara,
- Membru al Comitetului Naţional pentru Securitate şi Strategie Alimentară, înființat sub egida Academiei Române,
- Membru asociat al Diviziei de Istoria Ştiinţei din cadrul Comitetului Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (C.R.I.F.S).
 

ADEVĂRATELE ŞTIRI : UE a ajuns la metoda FSN din 1991-1992 - "confiscarea valutei"

Prioritate de Dreapta

Deveselu blues

Scoateţi-vă banii de la bancă, repede !

Problema intervine în momentul în care sunt jefuite conturile sub 100.000 de mii de euro, care sunt teoretic garantate integral. Practic, garanţia se dovedeşte a fi ceea ce a fost tot timpul – o minciună. Iar consecinţele sunt catastrofale. Pentru că dispare siguranţa depozitelor, care face ca un sistem instabil prin natura lui să pară sigur. În prima etapă, ciprioţii îşi vor retrage restul de bani, provocându-le băncilor probleme încă mai mari decât aveau deja. Ceea ce trebuia să fie “o măsură necesară dar care nu se va mai repeta” (nonsens!) va deveni o poveste fără sfârşit.

USL nu are de gând să renunţe la acord(urile) cu FMI

„Necontinuarea acordului ar avea consecinţe negative asupra volatilităţii şi ar mări riscurile de contagiune, ar apărea derapaje şi dobânzile la creditele pentru finanţarea deficitului ar creşte“, a arătat Voinea. Ce vrea să spună asta? Ne vom permite un deficit mai mic, nu mai mare, a spus ministrul.

Minciuna lui Ponta : noul "mecanism" ar anula MCV

"Am folosit această ocazie, tocmai pentru că era şi premierul Danemarcei aici, tocmai pentru a-mi anunţa colegii prim-miniştri asupra faptului că guvernul pe care-l conduc sprijină ideea înfiinţării unui mecanism european care să monitorizeze respectarea tuturor condiţiilor privind statul de drept, respectarea standardelor europene."

PnL ar obiecta la orice, numai la instigarea de a da peste cap economia pentru trecerea la euro – NU !

Mai mulţi senatori şi deputaţi PNL au schiţat încă de luni ce va conţine discursul lui Traian Băsescu.

• (E mai veche, dar am zis s-o reiau). Sunt toţi pe-o mână. Ce este aparent direcţionat către Băsescu este de fapt un atac continuu contra “dreptei generice”, spre a nu fi lăsată nici măcar să scoată capul. Băsescu doar se face c-ar reprezenta-o, de fapt prin prestaţie credibilizând atacurile. Iar gogomanii sunt entuziasmaţi…

Cum va privatiza USL toată industria energetică strategică din România

Trei deputaţi PSD din Comisia de Industrii au iniţiat pe 5 martie 2013 un proiect de lege prin care toate acţiunile pe care statul le mai deţine la companiile din energie, petrol, cărbune vor intra în portofoliul unei societăţi de investiţii nou înfiinţate. Societatea, denumită Fondul Român de Investiții Strategice în Energie și Resurse Energetice S.A., va avea ca acţionar Ministerul Economiei, dar va fi dată spre administrare unei societăţi private, desemnată prin licitaţie internaţională. Este practic o privatizare a întregii industrii strategice a României, dintr-o singură lovitură.

Udrea vorbeşte despre ce făcea PSD prin 2003, când ea era acolo, ca secretară a lui Cozmin Guşă

Ce înseamnă asta? Că planul lor este ca PDL să dispară în PNL? Să se topească în PNL? Să ne ducem cu toţii, la bucată, unul câte unul în PNL? A mai vrut asta în 2003 şi Adrian Năstase  când îşi propunea, la Snagov, să desfiinţeze PD. Din nou un partid nedemocratic, cum este astăzi PNL, face ce a făcut atunci PSD.

• Poate nu chiar 2003 (poate 2001, 2002...), dar secretară a lui Guşă, era.

Blaga nu ştie că "clasa de mijloc" e majoritară pro-USL ?

Vă promit că dacă vom fi braţul politic al clasei de mijloc româneşti, care acum, o mare parte din ea, spală podelele clasei de mijloc italiene sau are grijă de copii şi bătrânii clasei de mijloc spaniole, dacă îi aducem pe aceşti oameni de partea noastră, vom câştiga viitoarele alegeri.

• ... fiind creata prin fraudă, devalizarea activelor statului şi clientelizare. Întreprinzătorii "fără spate" ori bat pasul pe loc, ori falimentează.

Reindustrializez patria ! Cine mai vine alături ?

Informatia frustranta este ca in fiecare zi Romania transpune in legislatie mult prea repede directive europene care inca sunt in faza de discutii cu industria din tarile din vest (sau de exemplu, pe care Polonia pur si simplu le respinge) si fara sa realizeze ca fara o rationalizare corecta a termenelor sau chiar a prevederilor din regulamente ne decompetitivizam industria. Dar angajatii ministerelor sustin ca trebuie sa ne respectam obligatiile fata de parteneri, desi suntem in zeci de proceduri de infringement tocmai pentru ca nu o facem).

Trezirea din belea a Poporului

E geniu, e cel mai bun, e perfect, e imaculat, e Mesia, e noul Mîntuitor, cel al mileniului III, e Iisus Filat, e Dragostea întruchipată, e Duh Sfînt, e Unicul fără de greș ! - iată ce vomită ionițele unui partid pe sacoul de milioane al lui Candu, iată ce covițăie  zilnic pe toate portalurile de știri, la RadioTV și-n ziarele ce apar pe hîrtie robii de pe plantațiile mafiotului fără măsură din univers.

PPE începe să-l atace pe Viktor Orban

Liderul diplomației austriece îi cere, la fel ca liderii europeni, să clarifice probleme de ordin constituțional din Ungaria. ”Orban, cu măsurile sale, a ajuns la limita suportabilului. Nu pot decât să îl sfătuiesc să clarifice toate problemele de drept ale noii Constituţii cu dreptul european”, a declarat vicecancelarul într-un interviu acordat cotidianului Der Standard, citat de antena3.ro.

"Universul meu nu se lasă construit de propaganda monomaniacală a devoratorilor de națiuni"

Prioritate de Dreapta

Şi eu, la fel. Am zis. Howgh !

La conu' Mişu :

Eurosceptic ? 

Nu. Anti-UEist pe față. Din ce în ce mai ostil față de organizația suprastatală și antinațională. E dreptul meu și mă simt tot mai amenințat, în calitate de cetățean român, de prestația președintelui, guvernului și, în general, de activitatea așa numitei clase politice.

Nu știu dacă, în litera legii, pozițiile președintelui Băsescu constituie un act de trădare ce se pedepsește cu asprime, în logica normală a funcționării unui stat suveran ele sînt însă acte de trădare.

Nu poți să te pretinzi reprezentant al unei națiuni cînd te trezești înfierînd atitudinea celor ce nu doresc de fel o integrare și mai mare în UE. Nu poți fi privit decît cu maximă suspiciune cînd te exprimi ca un agent de vînzări al corporațiilor străine, virulent și lipsit de respect față de stăpînii tăi adevărați, națiunea română și cetățeanul român.

Eurosceptic ? Nu, pentru că se minte încă din modul cum se insinueză echivalența între Europa și UE. Pot fi un feroce antiueist și pot rămîne un european sceptic, fără a fi eurosceptic. Universul meu nu se lasă construit de propaganda monomaniacală a devoratorilor de națiuni.

Cetățean român fiind am dreptul de a cere socoteală în privința felului cum este gospodărită averea mea – teritoriul, resursele, pîrghiile economice și financiare ale țării. Avere indivizibilă între cetățeni, dar, se pare, condamnată la a fi cedată străinilor de țară. În logica existenței statului, acțiunea de înstrăinare este trădare de țară, chiar fără paragraf legislativ în care să fie încadrată.

Eurosceptic ? Nu e treaba președintelui ce gîndesc eu. E însă treaba mea să știu dacă poziția dumnealui nu cumva prezintă un risc inacceptabil pentru evoluția țării mele. Trasul de urechi e exclusiv privilegiul meu.

Eurosceptic ? Adică tu mă înjuri, mă ameninți, direct sau mai printre dinți, corporațiile pe care le slujești mă fură, inamici cu care tu hăhăi îmi vor țara făcută bucăți, iar eu să mă edulcorez într-un euroscepticism fîțos, să accept bleg calea unică pentru că așa e gigea, pentru că așa decid juriul, ratingul sau poll-ul. Hai, fă pași !

Eurosceptic ? Nu. Antiglobalist, anticorporatist pe față.

Uitam. Antioccidental ? Da, atît timp cît se identifică cu UE, cu globalismul, cu neocolonialismul, cu anticreștinismul și cu prostirea deliberată, cu uniformizarea în jos.

Antiueist și antioccidental pentru că aici trăiesc, în zona asta e cuprinsă țara mea, de aici “mi se trage”, rămîn european și occidental (în sensul larg al elementelor comune de cultură și civilizație creștină, greacă, romană) fără să stau plecat în fața niciunui imperativ inventat de simpluți cu condicuță.