Mai multe probleme – nou apărute sau mai vechi dar ajunse la scadenţă –
se vor insinua pe agenda preşedintelui Iohannis, indiferent de dorinţa
domniei sale, alcătuind un fel de contraagendă, căci se interpun în
calea proiectelor sale, cel puţin a acelora făcute cunoscute public.
O problemă ce va începe să-şi arate colţii este legată de faptul că desaga cu active de stat s-a cam golit. Pentru capitalul străin deja instalat în România şi mai ales pentru cel nou, tocmai pe a cărui venire se mizează în urma ajungerii la Cotroceni a “neamţului” Iohannis, va fi o situaţie nouă. Accesul la resurse şi active se va scumpi, căci numai statul român vinde practic gratis! Până acum se băga mâna în desagă. Costa puţin şi o rată fabuloasă de profit era asigurată. Populaţia românească nu prea resimţea imediat efectele, întrucât se lua de la stat. De-acum, proprietarii privaţi care au preluat deja controlul economic îl vor vinde scump. Pentru a se ajunge la aceleaşi resurse sau active va trebui să se cheltuiască cu mult mai mult decât până acum, iar ratele de profit pe unitate de investiţie vor scădea. Spre compensare, capitalul străin în ansamblu, pentru a se îndestula în continuare la ratele la care s-a obişnuit, va trebui să ia direct de la gura oamenilor. Ca urmare, presiuni uriaşe vor fi resimţite în domeniile care au legătură nemijlocită cu nivelul de viaţă şi care, nu întâmplător, ori sunt deja dominate de capitalul străin (utilităţile publice, retailul alimentar şi nealimentar) ori sunt vizate spre confiscare totală de către acesta la dispoziţia sa (cheltuirea banului strâns prin impozite pentru sănătate, absorbţia unei părţi mereu mai importante din banul colectat pentru pensii prin sistemul pensiilor private). Presiunile, de acum înainte directe, ale capitalului străin asupra populaţiei se vor resimţi mereu mai puternic şi, inevitabil, problema va ajunge pe masa preşedintelui, chiar dacă rezolvarea nu este treaba acestuia şi chiar dacă domnia sa ar încerca să evite implicarea. De pildă, nu cândva în viitor ci imediat, va fi greu de vorbit despre lucrul bine făcut celor vreo 200.000 de mici întreprinzători români, cu nu se ştie câte sute de mii de alţi români în salarizare antreprenorială sau în întreţinere familială, care din 2015 vor trebui să plătească substanţial mai scump gazele, şi nu pentru că ar exista vreun temei economic, ci doar pentru faptul că aşa au decis, în virtutea unei aşa-zise liberalizări, nişte birocraţi de la Bruxelles şi Berlin, care confundă economia de piaţă cu jaful de tip colonial al bogaţilor din centru pe seama săracilor de la periferii. În faţa unei asemenea situaţii, nu te spală nici postările pe Facebook! Acestea mai merg doar pentru cei de prin afară, căci aceia nu plătesc gazele în România! (va urma).
Contraagenda prezidenţială (II)Justitia
O problemă ce va începe să-şi arate colţii este legată de faptul că desaga cu active de stat s-a cam golit. Pentru capitalul străin deja instalat în România şi mai ales pentru cel nou, tocmai pe a cărui venire se mizează în urma ajungerii la Cotroceni a “neamţului” Iohannis, va fi o situaţie nouă. Accesul la resurse şi active se va scumpi, căci numai statul român vinde practic gratis! Până acum se băga mâna în desagă. Costa puţin şi o rată fabuloasă de profit era asigurată. Populaţia românească nu prea resimţea imediat efectele, întrucât se lua de la stat. De-acum, proprietarii privaţi care au preluat deja controlul economic îl vor vinde scump. Pentru a se ajunge la aceleaşi resurse sau active va trebui să se cheltuiască cu mult mai mult decât până acum, iar ratele de profit pe unitate de investiţie vor scădea. Spre compensare, capitalul străin în ansamblu, pentru a se îndestula în continuare la ratele la care s-a obişnuit, va trebui să ia direct de la gura oamenilor. Ca urmare, presiuni uriaşe vor fi resimţite în domeniile care au legătură nemijlocită cu nivelul de viaţă şi care, nu întâmplător, ori sunt deja dominate de capitalul străin (utilităţile publice, retailul alimentar şi nealimentar) ori sunt vizate spre confiscare totală de către acesta la dispoziţia sa (cheltuirea banului strâns prin impozite pentru sănătate, absorbţia unei părţi mereu mai importante din banul colectat pentru pensii prin sistemul pensiilor private). Presiunile, de acum înainte directe, ale capitalului străin asupra populaţiei se vor resimţi mereu mai puternic şi, inevitabil, problema va ajunge pe masa preşedintelui, chiar dacă rezolvarea nu este treaba acestuia şi chiar dacă domnia sa ar încerca să evite implicarea. De pildă, nu cândva în viitor ci imediat, va fi greu de vorbit despre lucrul bine făcut celor vreo 200.000 de mici întreprinzători români, cu nu se ştie câte sute de mii de alţi români în salarizare antreprenorială sau în întreţinere familială, care din 2015 vor trebui să plătească substanţial mai scump gazele, şi nu pentru că ar exista vreun temei economic, ci doar pentru faptul că aşa au decis, în virtutea unei aşa-zise liberalizări, nişte birocraţi de la Bruxelles şi Berlin, care confundă economia de piaţă cu jaful de tip colonial al bogaţilor din centru pe seama săracilor de la periferii. În faţa unei asemenea situaţii, nu te spală nici postările pe Facebook! Acestea mai merg doar pentru cei de prin afară, căci aceia nu plătesc gazele în România! (va urma).
Contraagenda prezidenţială (II)Justitia
